KorAP: Find »[drukola/base=iveală & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...132 133 134 ...203 >

5,069 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

mărturie despre viața dusă de Betty la Hollywood, iar Roșcatul Manley a povestit cum a adus-o pe Betty de la Dago și a lăsat-o în fața hotelului Biltmore pe 10 ianuarie. Cercetările intense făcute în zona Biltmore nu dăduseră la iveală nici o persoană care s-o fi văzut pe fată, dosarele obsedaților sexuali și ale infractorilor sexuali cu acte în regulă continuau să fie pieptănate, iar cei patru care mărturisiseră că sunt autorii crimei în închisoarea municipală și așteptau verificarea alibiurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
ACCEPTA UN TÂRG CORECT. UCIDEREA DALIEI A FOST JUSTIFICATĂ. — RĂZBUNĂTORUL DALIEI NEGRE. Pe foaie era lipită fotografia unui bărbat scund, corpolent, îmbrăcat în costum, dar cu fața scrijelită. În urma analizei celor de la laborator fotografia și plicul n-au scos la iveală nici o amprentă și nici alte informații. De vreme ce fotografiile soldaților din prima scrisoare nu ajunseseră în mîinile presei, ci rămăseseră confidențiale, fiind un bun instrument de eliminare a suspecților, știam că a doua scrisoare era pe bune. Părerea generală a tuturor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
operandi și cariera de mărturisitor a lui Charles Michael Issler, bărbat alb, născut la Joplin, Missouri, în 1911. Pagina a doua conținea „Anturajul“. O verificare a „condicuței cu târfe“, făcută de polițistul de la Eliberări Condiționate în iunie 1946, scosese la iveală numele a șase fete, urmate de numerele lor de telefon, data arestării și enumerarea condamnărilor pentru prostituție. Sub antet erau încă patru nume de femei: „? - fără antecedente de prostituție“. Al treilea nume era „ Liz Short - ocazională?“ Am trecut la pagina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-l privea pe Lee era o cu totul altă mâncare de pește, dar m-am străduit să procedez întocmai. Cruzimea pe care am văzut-o la el - și pe care, în secret, am admirat-o - a ieșit mai abitir la iveală, determinându-mă să țin la el și mai sincer. La fel se întâmpla cu faptele la care reveneam mereu: Lee a dispărut când Dalia, benzedrina și eliberarea iminentă a lui Bobby De Witt s-au spart toate în capul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
M-am uitat în gaură și am găsit un sul de bani: două mii de dolari în bancnote de o sută, legate cu un elastic. N-am fost nici bucuros, nici șocat. Gândurile mi s-au învălmășit și am scos la iveală întrebări pe care dorința mea nebună de a duce o viață normală le înăbușise: Dacă Lee avea banii ăștia, plus paraii pe care-i cheltuia în Mexic, de ce nu i-a plătit lui Baxter Fitch? Dacă avea banii, de ce a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
o brunetă oarecare - o bucată de lut numai bună de modelat. — Bună, Lorraine. Eu sunt... ăăă... Bill. Fata chicoti. — Bună, Bill. Vrei să plecăm acum? Am dat din cap aprobator. Lorraine ieși înaintea mea. Lumina zilei i-a scos la iveală firele duse de la ciorapul de nailon și urmele de ac de seringă de pe brațe. Când a urcat în mașină, am remarcat că are ochii căprui, spălăciți, iar când a început să bată darabana pe torpedou, am văzut că trăsătură comună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
preț pe capul meu. Pe urmă îi iau urma lui Georgie. Emmett se întoarse și-mi înmână patru pașapoarte americane și o foaie de hârtie. — Dacă emiți mandatele alea, o să te distrugem în instanță. Toată relația noastră o să iasă la iveală. M-am ridicat și-am sărutat-o apăsat pe fata de bani gata. Atunci o să ne ducem la fund împreună. • • • Nu m-am dus acasă să-mi scriu raportul. Am parcat la câteva străzi distanță de vila familiei Sprague și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

insesizabil. — Wilson nu era departe, răspunse ea, ocolindu-i privirea. Două, poate chiar trei luni. Voi ști mai bine după autopsie. Îi cunoști identitatea? — David Reid. Trei ani, Încuviință Logan. E dat dispărut din august. — Bietul copilaș. Isobel scoase la iveală din trusă o pereche de căști, pe care și le puse pe cap. Verifică apoi dacă microfonul funcționa. Introduse o casetă nouă În reportofon și Începu examinarea. Unu și jumătate după miezul nopții și ploaia nu părea că vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Înfipse o țigară În gură, ca și cum aceasta ar fi fost singurul lucru care Îi ținea capul la un loc. După ce se gândi câteva clipe, Îi oferi una și detectivului, dar Logan Îl refuză. Polițistul ridică din umeri și scoase la iveală din buzunarul de la piept al uniformei o brichetă, cu care Își aprinse țigara, aceasta lumină În Întuneric asemeni unui cărbune Încins. — Halal priveliște pentru prima zi Înapoi la muncă, nu-i așa, domnule? O dâră de fum se risipi În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
urmă, dar se ambiționa să păstreze o șuviță pe care și-o lățise pe toată suprafața cheliei sale strălucitoare. Nu reușea să păcălească pe nimeni, poate doar pe sine. — Îl căutăm pe Colin Miller, spuse Logan, scoțând din nou la iveală legitimația. Bărbatul ridică o sprânceană. — A, da? făcu. Vreți să-l arestați? Logan Își strecură legitimația la loc În buzunar. Nu aveam de gând, dar Încep să mă gândesc din ce În ce mai serios la asta. De ce? Bătrânul ziarist Își trase pantalonii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Îi strălucea pe fiecare deget. Un lanț de aur Îi atârna la gât peste cămașa de mătase și cravată. — Domnul Miller? Întrebă Logan. — Mda, vreți un autograf? Se Îndreptă țanțoș către chiuvetă, ridicându-și cu grijă mânecile și, scoțând la iveală ceva gros și auriu la Încheietura mâinii drepte iar stânga un ceas Îndeajuns de lat Încât să poți lua micul dejun pe el. Nu era de mirare că omul era bine făcut: trebuia să care toate bijuteriile alea. — Voiam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-a spus că ai fi omorât pe cineva? spuse Logan, schimbându-și poziția În scaun. Agent Watson, m-ai auzit că l-aș fi acuzat pe domnul Nicholson de crimă? — Nu, domnule. Nicholson se foi În scaun. Logan scoase la iveală o listă cu toți copiii dați dispăruți În ultimii trei ani și o așeză pe masă Între ei. — Unde erai azi-dimineață, Duncan? — Mă uitam la televizor. — Și unde te-ai aflat, Întrebă Logan aplecându-se În față și citind de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
gunoi din sacii aflați În jurul aceluia În care se găsea piciorul și le Îndesa În pungi transparente speciale. Se poate? spuse doctorul, dându-i trusa medicală lui Watson. Polițista nu spuse nimic, În timp ce el Își deschise geanta și scoase la iveală o pereche de mănuși de cauciuc, pe care și trase pe În mâini ca și cum ar fi fost chirurg. — Atunci vă rog să ne faceți puțin loc, le spuse el agenților de la Identificări care se agitau de colo-colo. Aceștia se retraseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
vulgare izbucniră din receptor. — Asta am spus și eu, domnule. Echipa de la Biroul de Identificări Îi făcu semn că vor să ia corpul și să plece la morgă. Logan Încuviință. Cel care o numise pe Isobel frigidă nenorocită scoase la iveală un telefon mobil și chemă un echipaj special pentru transport. Nu se cădea să cari un copil mort În portbagajul unei dube jegoase. — Crezi că au legătură crimele? Era o urmă de speranță În vocea lui Insch. — Nu neapărat. Logan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
restul angajaților, dar pe ecusonul său se putea citi: „COLIN BRANAGAN, MANAGER“. — Vă pot ajuta? Logan scoase legitimația și o Înmână pentru verificare. — Domnule Branagan, avem nevoie de informații despre cineva care a făcut cumpărături aici miercurea trecută. Scoase la iveală bonul, depozitat acum În siguranță Într-o pungă din plastic transparent pentru probe. — A plătit cash, dar și-a folosit cardul de fidelitate. Îmi puteți comunica numele și adresa pe baza numărului cardului? Managerul apucă punga transparentă și Își mușcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
care Îl aveau de pe urma faptului că Aberdeen era „capitala cu copilași morți a Scoției“ În clipa aceea era că tabloidele naționale și ziarele mari erau mai mult decât fericite să afișeze pentru cititorii lor fotografia fetei moarte. Insch scoase la iveală un Murray Mint vechi și-l băgă În gură. — Ține aproape. Cineva trebuie să știe cine e biata copiliță. Norman Chalmers a avut ieri la tribunal cele cincisprezece minute: reținut fără cauțiune. Numai că procurorul fiscal nu e mulțumit. Ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
lua pe agenta Watson după ce termină la tribunal. Se uită la ceas. — Oricum n-am băgat-o În nici una din echipele de căutare. Logan doar se pleoști puțin. — Hai, ce mai aștepți? Inspectorul se ridică de pe birou și scoase la iveală un pachet pe jumătate mâncat de Polo Mints, servindu-se el Însuși cu una Înainte să răsucească folia de aluminiu ca pe un cartuș argintiu. — Poftim. Aruncă spre Logan micul pachet În formă de dinamită. — Zi-i că-i prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
vânt, lăsând frigul și umezeala să spele duhoarea de putreziciune. Doar că nu Îi lua și senzația de greață. Tremurând, Îl privi pe doctorul Wilson chinuindu-se să ajungă la mașina sa prin zăpadă. Imediat ce ușa fu Închisă, ieșiră la iveală țigările, iar doctorul se Înfășură În fum. — Norocosul naibii. Se Întoarse cu spatele la locul crimei și o porni prin viscol, Îndreptându-se către fermă, cu lanterna luminând ca un baton alb, rotindu-se și Învârtindu-se, marcându-i progresele prin iarba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
făcu o pauză, privind În gol afară pe fereastră la zăpadă și la valuri și la marea agitată. Nu chiar așa bine. Recăzu În tăcere. Logan lăsă pauza să continuie suficient cât să fie sigur că detaliile nu ies la iveală de bunăvoie. — Ei? Ce era? — Hmmm? Miller Își redirecționă atenția asupra cafelei. A, da. Umblă vorba că un babalâc caută pe piață ceva deosebit. Ceva ce nu vând prea mulți. — Droguri? Reporterul clătină din cap. — Nuu. Viețuitoare. Ei bine, asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cu o ditamai reputația de când se Întorsese Logan În poliție. — Azi e săptămâna, nu? Întrebă Insch pe când stăteau rezemați de perete și se uitau la Biroul de Investigații ce-și făcu treaba. Logan admise că așa era. Insch scoase la iveală o pungă de bebeluși din jeleu din buzunarul hainei sale și le oferi În jur. — Ce săptămână al naibii de minunată am avut, spuse el, mestecând. Te gndești să-ți iei liber cât de curând? Să lași statisticile criminale să revină la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ușă În față care nu mai văzuse un strat de vopsea de ani buni. Cojeala albastră lăsa la vedere lemnul cenușiu umflat de dedesubt, sclipind Înghețat. O pereche de panouri de geam cu model erau montate În ea, lăsând la iveală un hol Întunecat. Insch Încercă soneria. După treizeci de secunde, sună din nou. Apoi a treia oară. — Gata! Gata! Ai naibii răbdare! Vocea venea de undeva din adâncul casei mici, urmată fiind de o lumină care Înflori, scurgându-se prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
sale, Însemnate de vărsat. O privi trist, apoi luă telefonul, Îl ținu o clipă la ureche, ascultându-l pe Logan care cerea să afle cine-l suna pe mobil. Apoi, calm, apăsă butonul roșu și Încheie convorbirea. Foarfeca ieși la iveală din sertarul de sus, de sub ceainic, iar lama sclipea În lumina rece de deasupra. Zâmbi În jos, către Jackie. Harșt, harșt, harșt. E timpul să o facem cum trebuie. Logan privi telefonul din mâna sa și Înjură. De parcă n-avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

a declarat că Apollo din templul de pe deal, cine știe de ce, îl ajutase să învingă. Și a ridicat în cinstea lui un altar. De fapt, era un monument închinat lui însuși. La acele cuvinte, vântul risipi ceața și dădu la iveală, pe deal, un edificiu solemn, terasat, din marmură albă. Pe prima terasă se aflau greoaiele rostra - pintenii de metal cu trei vârfuri folosiți pentru a sparge chila corăbiilor dușmane - de pe cele treizeci și șase de navae rostratae pierdute de Marcus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Primul praefectus, Cornelius Gallus, fusese complet lipsit de inhibiții, având adesea un comportament scandalos; poet erotic, ales din cercul restrâns al amicilor lui Augustus, prieten chiar și cu Vergilius. Dar, descoperind în Aegyptus o mulțime de bogății disponibile, dăduse la iveală trăsături neașteptate: violență, jafuri, iar în cele din urmă înăbușise revoltele din valea Nilus-ului într-un mod atât de sângeros și exagerat, încât Augustus îl rechemase în taină la Roma. Iar la Roma, pentru a evita un scandal care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
în brațele ei. În iarba rară, țepoasă din jurul palatului abandonat se vedeau niște ruine. Mergeau încet și Germanicus se uita pe jos, ca pe colina Actium, fiindcă bucățile acelea de marmură erau rămășițe ale unor inscripții și statui. Ieși la iveală o mică sculptură în piatră de Siene: era zeul Thot, simbolul cunoașterii. Poate că îi ținuse tovărășie stăpânului palatului în ultimele zile. — Să nu atingi nimic, îi spuse Germanicus fiului său. Trecură de statuia micului zeu, străbătură locul îngust care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]