5,826 matches
-
azur, în noaptea cea tîrziuă, Copii frumoși ai albei veri se pun pe Boboci de flori, când ape lin se vaer, 40Sbor fluturi sclipitori, ca flori de aer. Acolo - nchisă cu mai multe soațe, Ca ea copile și soții de joacă, În lumea ei sălbatic se răsfață, În străluciri viața ș-o îmbracă. 45A ei priviri sunt tinere și hoațe, Zîmbirea-i caldă buza-i stă s-o coacă - Și-n acest rai, în astă lume suavă De mulțămire se simția bolnavă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îi laptele mai bun. Alta fată la Ispas Când îi laptele mai gras. 316 De pișcat și de pupat Nu scrie popa păcat, Dacă-i vîrî mîna-n sân Scrie popa Constantin. 317 Cum îți chiamă bărbatu? - Petrea, Petrea săracul. 318 Joacă, fată, ce-i juca, Du-te acasă și-i mânca. Nu juca, fată, rusește, Du-te acasă și râșnește. - Lasă-mă, bade, să joc C-am râșnit un tobultoc. 319 Badea cu ciubote nalte L-am trimis în târg la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ți-ai pus ceva în cap, imposibil să nu izbutești". Doamne, câte banalități putea să înșire fără ca tu să i-o spui o singură dată! Asta dovedește cu prisosință că ești o adevărată doamnă... Cu ceilalți a fost, desigur, o joacă. Abia așteptau propunerea ta. Domnul Raul Ionescu începuse să se gândească la necessaire-ul de pușcărie, încă de pe vremea când noi locuiam în Crăiței. Sânt convinsă că și Mirciulică își mai amintește cât ne zbăteam să găsim o altă locuință. Și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plecarea peste graniță cade. Pricepi? ― Să ne uităm mai atent la semnături. ― Degeaba! Cunosc tablourile. ― Atunci? ― Ne sfătuim cu Scarlat. Accentuă: cu prietenul tău. Ar putea avea o idee. Te duci până la el și-i spui. Pentru tine e o joacă, ai o condiție fizică excelentă. Dascălu se împăună câteva secunde apoi se strâmbă. ― N-am chef să fac încă o dată drumul. Dacă vrei, du-te tu. ― Cum crezi... Mă gândeam însă că până te întorci aș putea căuta tablourile și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
văzându-ma frățiorul meu cu spumela gură, a fugit și Așanunțăt-o pe mama care a venit și mi-a salvat viața iar tatAșa desființat belciugul. Tot de frățiorul meu Nicu mă leagă o amintire, pe când aveam 13-14 ani când din joacă, l-am tras de pe stog și mi-aș căzut în cap și neputând vorbi strigam apă, apă iar fratele s-a speriat și a fugit spre bucătărie și a luat găleata cu apă, venind spre mine iar mama s-a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ale echipei de mutanți adunate în jurul profesorului Xavier. Ei dețin, asemeni lui Tintin, cheile de intrare în lumea de dincolo de zidul tern al cotidianului. Dacă te apropii de ușa ascunsă, le mai poți auzi încă vocile. Absorbiți de propria lor joacă, departe de cei mici care au crescut mari, uitându-i, ei rămân în mica lor grădină, plănuind o nouă plecare către lumea de sub pământ. Savanții incredibili ai universului lor sunt gata să le ofere privilegiul de a se juca cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Jean Renoir își construiește Marea Iluzie. Primul Război Mondial este sfârșitul lumii vechi. Ca într-un text de Wilbur Smith (cel din Shout at the devil), inginerul american rămâne fidel misiunii sale inițiale. Destinul este încă o dată enigmatic și îi joaca o ultimă farsă. În hidroavionul de pe Königsberg cu care evadează, Fermanagh îl regăsește pe ofițerul Höppner. Fatalitatea are chipul simetriei : un nou naufragiu aerian îi lasă pe cei doi inamici singuri în delta africană. Războiul este suspendat, sub presiunea imperativului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Mii de palestinieni și de evrei au murit în acest conflict. Durează de atâta vreme. De când am devenit noi adulți. Și va continua. Vei da drumul la televizor peste zece ani și vei vedea copii palestinieni bombardați la locurile de joacă și adolescenți israelieni făcuți bucăți în autobuze. —Și crezi că îl poți opri? —Eu? Eu nu pot opri nimic. Dar tu poți. Nu cred. Nu mai cred. — Haide. Nu te-ai schimbat atât de mult. Ascultă, n-am uitat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prin poștă sau le plasase sub mașini, schilodind câțiva politicieni palestinieni. Multe dintre victime erau încă active, apărând la televizor în scaune cu rotile sau cu plăgi faciale îngrozitoare. Poate, continuă Yariv, vor arunca în aer vreo două terenuri de joacă arabe. Chiar și Moscheea. Nu era nevoie să spună care moschee. Știau cu toții că cei mai fanatici din Machteret visau să arunce în aer Domul Stâncii, cel mai venerat loc de pe pământurile sfinte al musulmanilor, făcând astfel loc unui Templu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un coridor lateral. Acesta ducea într-o sală mică de antrenament, care era folosită pentru experimente de educație scurte, cu animale. Îl țineți aici? — Trebuie. Vei vedea. Intrară în sala de antrenament. La prima privire, semăna cu o cameră de joacă dintr-o grădiniță, cu jucării în culori vii împrăștiate peste tot și un covor albastru pe podea. Un vizitator obișnuit poate nici n-ar fi observat că jucăriile erau făcute dintr-un plastic dur, rezistent la impact. Pe una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
frică să se afle în afara cuștii. Se uită la Henry. — Voi locui cu tine? — Nu știu, spuse Henry. — Nu-mi place cușca. Întinse laba și îl prinse pe Henry de mână. — Putem merge să ne jucăm? Merseră în camera de joacă. Dave îl conducea. — Asta este rutina lui? întrebă Henry. — Exact. Iese cam o oră pe zi. De cele mai multe ori cu veterinarul. Uneori cu mine. Dave se duse la jucării și începu să le aranjeze în forme. Un cerc, apoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
patruzeci de ani. Copilul pe care îl educați acasă. Fiul dumneavoastră, Jamie, l-a adus astăzi la școală. — Da, ca să vadă cum ... Și mi-e teamă că nu s-a comportat bine. A mușcat un alt copil, pe terenul de joacă. — Oh, Doamne. Aproape că i-a dat sângele. — Groaznic. — Vedem deseori asta la copiii educați acasă, doamnă Kendall. Le lipsesc calitățile de socializare și controlul interior. Nu există substitute pentru mediul școlar zilnic, alături de colegi. — Îmi pare rău că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-l tratez corect pe Dave, trebuie să știu ce s-a întâmplat între ei. — V-am spus ce s-a întâmplat. — Ați văzut cum s-a întâmplat? — Nu, dar întâmplarea mi-a fost relatată de dl. Arthur, supraveghetorul terenului de joacă. El este foarte precis în cazul disputelor, pot să vă asigur de asta. Ideea este că noi nu permitem mușcăturile, doamnă Kendall. Lynn simțea cum o mână invizibilă o apăsa. Conversația devenise limpede anevoioasă. Poate că ar trebui să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pare că te pregătești deja pentru un proces. — Gândesc în avans, asta-i tot, spuse Aaron. Capitolul 65 Pe ei, bărbate! Mergând pe skateboard-ul lui, Billy Cleever, furiosul elev din clasa a șasea, ieși în viteză de pe terenul de joacă, cu un salt de modă veche, ateriză cu o piruetă de trei sute șaizeci de grade cu spatele, ținând placa cu mâna, și viră din călcâi pe trotuar. Reuși manevra fără greșeală, ceea ce era bine, pentru că simțea că în acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
bune? spuse Henry, mai târziu, când se întoarse acasă. A aruncat cu fecale? Ăsta e un comportament clasic pentru cimpanzei. — Poate, dar e o problemă, zise Lynn. Au spus că deranjează, în clasă. Se ia la harță pe terenul de joacă. I-a bătut pe alți copii. Acum aruncă cu fecale ... Lynn clătină din cap. Nu știu cum să fiu părintele unui cimpanzeu. — Pe jumătate cimpanzeu. — Chiar și pe sfert, Henry. Nu pot să-l fac să înțeleagă că nu se poate comporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de clasa a șasea să se ia de cei de clasa a doua? — Jamie spune că puștii râdeau de Dave. Îi spun Maimuțache. Crezi că Dave a început bătaia? Nu știu. E agresiv. — Totul s-a întâmplat pe terenul de joacă. Sunt sigur că există o cameră de securitate, acolo. — Henry, nu înțelegi ce vreau să spun, zise Lynn. — Ba da, înțeleg. Tu crezi că Dave a început totul. Iar eu am impresia că un puști idiot și îngâmfat ... În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe PlayStation. Sunetul metalului zdrobit și al scârțâitului de cauciucuri umplea camera. Henry Kendall era depășit. Se duse în dormitor să gândească. Tocmai se întorsese de la secția de poliție, unde revăzuse imaginile filmate de camera de securitate pe terenul de joacă, din ziua precedentă. Calitatea imaginii nu era prea bună, slavă Domnului, pentru că imaginea acelui puști, Billy, lovindu-l cu piciorul și bătându-l pe fiul său era prea tulburătoare ca să o poată privi. Fusese nevoit să își îndepărteze privirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
casei călduțe și luminate, cu masa, cu patul ales cu plăcere Într-o după-amiază de toamnă În care vîntul ne biciuia obrajii (autorul nostru vorbește de toamnă și de vînt În loc să-și trateze subiectul: agonia fiului său), cu sala de joacă mare cît un continent („mare cît un continent“: autorul se extaziază fără motiv, sala aceea de joacă avea trei metri lungime pe doi optzeci lățime: o știu pentru că am supraviețuit)“. Concluzia tatălui acelui biet băiat: „Și toate aceste realități, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care vîntul ne biciuia obrajii (autorul nostru vorbește de toamnă și de vînt În loc să-și trateze subiectul: agonia fiului său), cu sala de joacă mare cît un continent („mare cît un continent“: autorul se extaziază fără motiv, sala aceea de joacă avea trei metri lungime pe doi optzeci lățime: o știu pentru că am supraviețuit)“. Concluzia tatălui acelui biet băiat: „Și toate aceste realități, toată speranța pe care Domnul ne cerea să o punem În El, Împreună (maică-mea și cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care se tem să simtă și să înțeleagă, să fie și să aleagă... De ce ar părea copiii și adolescenții atît de fericiți, prin lucruri atît de mărunte și simple cum ar fi o alergare prin nămeți sau o oră de joacă în apropierea primăverii? De ce? Pentru că ei sînt aproape de miracolul energiei de a fi, ei sînt cel mai aproape de soarele însuflețit al zorilor... ce frumos ar fi să ne aflăm și noi așa în această lume... nu s-ar mai ivi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
semnificația ei. ă Nu văd de ce aș accepta o asemenea posibilitate. Porfiri Petrovici, ne pui la grea încercare răbdarea. Nu îmi e destul că trebuie să atac astfel de nimicuri în noile curți. Acuma trebuie să îți suport și dumitale joaca de-a avocatul unui mort. ă Are semnificație deoarece ridică chestiunea unei a treia părți, insistă Porfiri. ă Dar tăietura putea să fi fost făcută oricând. ă Este o incizie proaspătă. și chair dacă nu ar avea nicio legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
suspecți, voi afla câte ceva urmărindu-ți reacțiile în fața oamenilor din casa în care au trăit Goriancikov și Boria. ă Prin urmare, sunt un suspect? Porfiri scăpă încă un zâmbet cu buzele strânse. ă Pentru dumneavoastă, totul nu e decât o joacă, spuse Virginski acuzator. ă Dar să presupunem că nu ești suspect. Mai degrabă prefer să nu fii. Chiar și așa, amândouă victimele îți erau cunoscute. Este posibil ca și criminalul să îți fie cunoscut, poate e cineva care locuiește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
juca în zăpada din fața clădirii de pe Strada Sredanaia Meshchanskaya. Unul dintre ei, o fetiță de trei sau patru ani, purtând un șal drap-de-dame, atrase atenția lui Porfiri. știa că aceasta este fata Liliei. Era mai îngrijită decât tovarășii săi de joacă, îmbrăcată în haine frumoase și cizme noi, confirmând astfel povestea lui Fraulein Keller despre sponsorul înstărit al Lilei. I se părea că seamănă cu Lilia la ochii săi mari albaștri și la forma capului. și buzele îi aminteau de Lilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bulele nu contează. Punea deoparte cilindrul compact în care se transfromase argila și începea să frământe alt bulgăre, E timpul să înveți, spusese, dar apoi se răzgândise, Ce prostie, n-are decât opt ani, și corectase, Du-te afară la joacă, du-te, aici e frig, dar fiica lui i-a răspuns că nu voia să plece, încerca să modeleze o păpușă dintr-o fărâmă de lut care, fiind prea moale, i se lipea de degete, Nu e bun, încearcă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
romanul foileton, care povestește despre personaje atipice În Împrejurări atipice. Credeam că un adevărat dandy n-ar fi făcut niciodată amor cu Scarlett O’Hara și nici măcar cu Constance Bonacieux sau cu Perla lui Labuan. Eu luam foiletonul așa, În joacă, ca să fac un fel de plimbare În afara vieții. Îmi dădea siguranță, deoarece propunea ceva la care nu puteai ajunge. Dar nu-i așa.“ „Nu?“ „Nu. Avea dreptate Proust: viața e reprezentată mai bine de muzica proastă decât de o Missa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]