13,725 matches
-
Înț 10,4), nelăsând ca varga păcătoșilor să împovăreze soarta celor drepți (cf. Ps 124,3), în cel de-al unsprezecelea ceas l-a ridicat pe Sfântul Francisc, un om într-adevăr după inima sa (cf. 1Sam 13,14), o lampă disprețuită în gândurile celor bogați, dar pregătită pentru timpul stabilit, trimițându-l în via sa pentru a curăța spinii și mărăcinii, după ce i-a distrus pe filistenii ce îl atacau, iluminând patria și reconciliind-o cu Dumnezeu, sfătuind-o cu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
unelte și materiale. Fiecare copil are dreptul să cumpere câte o singură unealtă sau un singur material, care se potrivește meseriei pe care o exercită meseriașul reprezentat de el. Material didactic: mici unelte și materiale sau imagini ale acestora: bec, lampă, mistrie, pompă pentru zugrăvit, cărămizi, ac, centimetru, foarfece, degetar, ferăstrău, ciocan, cuie, lopată, etc. Elemente de joc: surpriza, aplauze, manipularea materialelor. Desfășurarea jocului: rolul de vânzător îl deține educatorul. Cu timpul poate da acest rol și unui copil. Aceeași meserie
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2061]
-
pâine cu salam, conserve de carne și lapte pentru copii. Cea mai mare spaimă era atunci când, după o așteptare de ore sau zile, se auzea vocea impiegatului de mișcare, prelung și parcă amenințător: „Cuuupleee!” Atunci trebuia să luăm în brațe lampa cu petrol, godinul din mijlocul vagonului, farfurii și pahare. Urma o zguduitură puternică, se izbeau tampoanele dintre vagoane între ele, căci se anexa locomotiva. Atunci știam că în curând vom pleca mai departe. Țin minte că ajunsesem pe undeva, prin
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
stăteam mai tot timpul să pândesc lansetele, în speranța că voi avea o trăsătură de pește mai de doamne-ajută. Tovarășii mei, din cauza frigului, se retrăgeau noaptea în corturi și trăgeau la aghioase. Pe timp de noapte aveam la îndemână două lămpi cu carbid care luminau destul de bine. Câteodată, câte o picătură de apă căzută din cer îmi stingea una, dar o aprindeam imediat. Lanterne nu aveam, nu mai țin minte de ce n-am luat cu noi, probabil că ne bazam foarte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care luminau destul de bine. Câteodată, câte o picătură de apă căzută din cer îmi stingea una, dar o aprindeam imediat. Lanterne nu aveam, nu mai țin minte de ce n-am luat cu noi, probabil că ne bazam foarte mult pe lămpile cu carbid. Și uite așa trecea vremea. În a cincea zi a început din nou să plouă și să bată vântul. Cu tot efortul nostru, focul nu a mai putut fi salvat și s-a stins. Era cel mai mare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nou. Veni și noaptea, cu vânt și stropi de ploaie rece. Aveam pe mine o șubă antivânt și impermiabilă, închisă până la gât. Pe cap pusesem capișonul. Nu-mi era frig, dar mă simțeam încotoșmănat și greoi în mișcări. Cele două lămpi de carbid ardeau, mai sfârâind când vântul sufla mai tare. Dar o pală de vânt mi-a stins una. Am încercat s-o reaprind dar n-am izbutit, se înfundase becul (becul este o biluță de metal înfiletat în țevușoara
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de carbid ardeau, mai sfârâind când vântul sufla mai tare. Dar o pală de vânt mi-a stins una. Am încercat s-o reaprind dar n-am izbutit, se înfundase becul (becul este o biluță de metal înfiletat în țevușoara lămpii, care are un orificiu prin care vine gazul de la carbid). Imediat vântul mi-a stins-o și pe cealaltă. Și era un întuneric dens, să-l tai cu cuțitul, căci luna nu a apărut deloc cât am stat noi pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pescuit rudimentare, dar eram fericit, fără aparat de ras și radio, cu o barbă de vreo opt zile, bronzat, coșit de țânțari și cu ochii sclipitori de tihnă. Mi se terminase bateriile de la lanternă, mi se terminase și carbidul de la lampă, dar mă obișnuisem să văd totul prin întuneric, și vag, la lumina pâlpâindă a focului aproape stins. Era totul normal, cum nu se mai poate mai frumos. Deodată, într-o seară, dispre canalul din stânga, a apărut o lotcă. Întâi am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Second hand", scris cu litere ceva mai mici. Înăuntru nu se vede nici o mișcare. Băbuța pune un deget la tâmplă și trece nedumerită mai departe. Ceva mai încolo, o altă firmă: "Nedam Kisam", "aha, aici trebuie să fie fitil de lampă", își zice băbuța și intră. Înăuntru totul e așa de lustruit și de modern încât, băbuța, intimidată, cu glasul tremurând, întreabă: Dar ce se dă aici, maică?" " Nu se dă nimic, mătușă, aici e agenție imobiliară. Dar ce cauți?" "Fitil
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
zice băbuța și intră. Înăuntru totul e așa de lustruit și de modern încât, băbuța, intimidată, cu glasul tremurând, întreabă: Dar ce se dă aici, maică?" " Nu se dă nimic, mătușă, aici e agenție imobiliară. Dar ce cauți?" "Fitil de lampă, că la noi în sat n-a adus de câțiva ani." "Apăi, mătușă, nu-i aici!" Fără s-o îndrume, că nu-i modern, și timpul costă bani; putea să-i spună să meargă în piață, unde sunt niște magazine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
gym" și altele, tot atât de ermetice pentru un neinițiat, încât... vă las pe dvs. să judecați. Băbuța și-o fi rezolvat sau nu treburile la tribunal sau la spital, dar sunt sigur că a plecat în cătunul ei fără fitil de lampă, mirată și tăcând ca peștele. Guvernanții ar putea vorbi într-o ședință din parlament despre problema pământurilor lăsate în paragină. Pentru că și acestea vorbesc și așteaptă să fie luate în calcul. Puneți cifrele unele sub altele și adunați. Toate aceste
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se păru că deslușește în spatele ușii o respirație. Era deci urmărit. Se ridică ușor în capul oaselor, își coborî picioarele și agil ca o felină făcu rapid cei trei pași spre ușă. O deschise brusc. Coridorul, luminat doar de o lampă cu seu, era pustiu. Și totuși! Privi mai atent și băgă de seamă că ușa încăperii alăturate era puțin deschisă și că printre crăpături se vedea lumina pâlpâită a unei lumânări. Căscă zgomotos, înjură pe turcește și intră la loc.
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au toate aceeași vechime, nici un colț ros, nici un semn mâncat, de parcă ghiaurii care au semnat aci ar fi foarte tineri și ar avea toți aceeași vârstă. Damad Ali Pașa pufnea într-un fel anume pe nas. În lumina albă a lămpilor cu spermanțet fața lui era roșie ca focul: Să văd și eu! Cum adică, am citit de zeci de ori documentul și nu am băgat de seamă că este fals? Necunoscutul se ridică și, cu o plecăciune zgârcită, dădu sulul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
primea lumina slabă doar printr-un fel de vitralii din tavan. Zăpușeala de afară nu putea pătrunde și nici zgomotul orașului. Pe pardoseală și pe lavițele largi din jurul pereților erau covoare mătăsoase de Tabriz și Ispahan, pe mesuțele joase, stranii lămpi arăbești aducând cu opaițele, pe pereții văruiți panoplii cu arme turcești, iatagane, sulițe și pumnale, pistoale cu țeava de argint neînchipuit de lungă și scuturi din piele tăbăcită într-un anume fel, semănând cu cele ale bașbuzucilor cu care Mahomed
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este, în mod inevitabil. Pasajul dezvoltă, gradat, un limbaj mai ostil, dacă nu chiar violent, conducînd în finalul acestei amplificări tulburătoare la descrierea fotografiei mentale care va rămîne pentru totdeauna în mintea naratorului: Am văzut-o, șezînd pe canapea, cu lampa deasupra ei, cu fața congestionată, greoaie și vulgară, bolnavă, absentă, ochii ei, cu o privire ușor dementă, fixați pe o carte, o femeie bătrînă abătută pe care nu o cunoșteam. Adevărul fotografiei este această ființă străină, această persoană de nerecunoscut
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
reverberații de ecou străbat eterul, lovindu-i dureros timpanele. Intrase într-o lume halucinantă, a netimpului altei dimensiuni. Voci misterioase îl ademeneau, îl chemau fascinându-l. Preludiul marii aventuri îl arunca în agonie și extaz. Unul din ghizi ia o lampă, conducând pe drumul cel mai scurt. Înaintează și al doilea ghid spre scara în spirală. O ușă se deschide după ultima treptă. Lampa începe să aibă pâlpâiri timide. Cu mers abil cei trei înaintează și intră prudent într-o sală
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
chemau fascinându-l. Preludiul marii aventuri îl arunca în agonie și extaz. Unul din ghizi ia o lampă, conducând pe drumul cel mai scurt. Înaintează și al doilea ghid spre scara în spirală. O ușă se deschide după ultima treptă. Lampa începe să aibă pâlpâiri timide. Cu mers abil cei trei înaintează și intră prudent într-o sală circulară. Ușa seculară de aramă, se închide cu zgomot în urma lor. Brusc cei doi gardieni de rit, îl opresc precauți pe timidul neofit
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
istoria acestor locuri. Accepți să te târăști până la mijlocul sanctuarului. Frații te așteaptă, umilința ta, în schimbul științei și puterii. Vrei să te supui acestui drum rușinos și să intri în misterele inițierii? Neofitul acceptă cu supunere și tăcere. -Ia această lampă, imaginea Domnului sacru ne urmează când mergem ascunși. Proba este un simulacru. În proba singurătății de tine să te temi, și ve-i descoperi cine ești și ce însemni. O placă deschide tunelul în arcadă, strâmt și tenebros. Imaginea mormântului etern
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
la știință și putere. Șapte ecouri diferite îi lovesc cu violență timpanele. Neofitul se târăște. Tunelul se dilată. Bolta își înalță tavanul. Ajunge pe malul unui crater tăiat în con răsturnat. Neofitul se înfioară, scuturat de frison. Lumina pâlpâindă a lămpii transformă pereții milenari de piatră, în pereți de oțel. Pas cu pas, caută raționamentul apt de a ajunge la țelul dorit. O scară se înfundă în neguri de infern. Groaza îl cuprinde. Coboară. Rațiunea îi dă sfat patern. Intră într-
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Ia ascultă domnule, cât costă un salcîm?... Bonom... entuziast... Două mii costă. Du-te la casierie și-i încasează... Săracul Mircea Grigorescu. Ce-o fi făcând... După război... exclus din presă... Brusc m-am trezit dimineața. Adormisem fără să știu cu lampa aprinsă, cu aceste gânduri. Le și uitasem. Afară ningea. Brazii verzi erau încărcați de zăpadă. Pământul era alb. Oameni negri treceau agale prin această lume în care cerul cu pământul se contopeau. Zarea pierise în pădurile din fața ferestrei. M-am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în odaie. O cafea, o dulceață? - Și una și alta, îi răspunsei. Odaia avea pământ pe jos, dar era curată, cu calendar în perete și nelipsitele fotografii. Se duse în odaia de la intrare, care era bucătărie și îmi pregăti, la lampa cu gaz, o cafea. De-acolo îmi vorbea. Ce mai face tata (adică taică-meu!) dar surorile, ce mai zice Nilă... Ne știa pe toți ca și când am fi fost rude de ani de zile. La cafea se așeză pe pat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
după aceea bruftuluite de mama că sunt mele (un cuvânt folosit numai la noi în familie... se referea la istețimea unei fete, grija ei de locul în care trăiește... "ia, melo, striga ea, tu nu vezi că sticla aia de lampă e neștearsă?"). - Unde e plecat, doamnă? am întrebat-o eu cu un glas brutal. Cum și-a permis, când știa că trebuie să vin eu? N-am venit duminica trecută! Ei și? Unde dracu s-a dus? - Mi-a spus
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sub plapumă. - Nu mă bag în nici o plapumă. Dârdâiam. Preocupat, vesel, încăpățînat, făcîndu-mi cu ochiul, a ieșit afară și s-a întors cu niște surcele. - Punem dulapul pe foc, zice. - Care dulap? Mă uit și văd la lumina chioară a lămpii într-adevăr un dulap cenușiu, destul de mare, așezat într-un colț. - De ce să strici dulapul? zic, hai la mine. Nici nu m-auzea. A pus mâna pe-un topot și s-a apucat de treabă. Dulapul sfârtecat făcea un zgomot
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ne interesează în cele mai mici amănunte... Dar romanul pe care l-a scris domnul Cezar Petrescu despre poetul nostru cel mai mare e neinspirat, nu se vede geniul, fiindcă asta ne interesează. În timp ce vorbea pusese masa și aprinsese o lampă de petrol de gătit. Avea ciorbă, mâncare de zarzavat cu carne, un fel de ghiveci măcelăresc, salată de vinete, brânză și unt. L-am întrebat cine îi gătește. - Eu, mi-a răspuns el dând capul într-o parte, ironic la adresa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ceva așa de bun. În internat numai foamea ne împiedica să ne dăm seama cât de infectă era mâncarea. Din mia mea făceam economie, mâneam numai pâine cu roșii și adesea un corn cu lapte. - Îți cumperi ca mine o lampă cu gaz, un tacâm și două farfurii și îți faci acasă. Piața te învăț eu, mergi cu mine mâine după masă să vezi ce să cumperi și cum să te tocmești. Cărți avea puține, în franțuzește, Valery, Mallarme, Baudelaire (și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]