15,723 matches
-
Soluția pentru atenuarea presiunii cumane era apelul la regatul ungar, aliatul potențial împotriva țaratului vlaho-bulgar-aceasta a fost ceea ce s-a numit, în limbajul vremii, "diversiunea nordică", pentru salvarea statului latin de răsărit. Noua alianță se baza și pe căsătoria împăratului latin Bonifaciu de Montferrat cu Margareta de Ungaria. Imediat după înfrângerea din 1205, papa Inocențiu III proiecta deja o acțiune conjugată între statul latin și regatul ungar împotriva țaratului de la Târnovo, dar el a tergiversat o vreme în speranța unui compromis
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vremii, "diversiunea nordică", pentru salvarea statului latin de răsărit. Noua alianță se baza și pe căsătoria împăratului latin Bonifaciu de Montferrat cu Margareta de Ungaria. Imediat după înfrângerea din 1205, papa Inocențiu III proiecta deja o acțiune conjugată între statul latin și regatul ungar împotriva țaratului de la Târnovo, dar el a tergiversat o vreme în speranța unui compromis cu acesta. În această situație, statul vlaho-bulgar și-a schimbat orientarea politică sub presiunea externă ungară și latină, dar o importantă modificare avea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o acțiune conjugată între statul latin și regatul ungar împotriva țaratului de la Târnovo, dar el a tergiversat o vreme în speranța unui compromis cu acesta. În această situație, statul vlaho-bulgar și-a schimbat orientarea politică sub presiunea externă ungară și latină, dar o importantă modificare avea loc chiar în nordul Dunării împotriva influenței puterii cumane. În 1211, regele Ungariei, Andrei II (1205-1235), i-a instalat în Țara Bârsei, la cererea papei, pe cavalerii teutoni "ultra silvas versus Cumanos", cu scopul declarat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bârsei s-a constituit un front al cruciatei în teritoriile noastre, cu misiunea de a-i combate pe cumanii păgâni. Legătura dintre orientarea principală a cruciatei din Țara Sfântă și Ierusalim și cea din din cotul Carpaților trecea prin Imperiul latin de Constantinopol, în fond, prin lupta lor, cavalerii teutoni slujeau statul latin. Înstalați în teritoriile noastre, teutonii și-au îndeplinit cu brio misiunea în cei 11 ani, urmărindu-i pe cumani dincolo de munți, ei și-au întins stăpânirea spre răsărit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
misiunea de a-i combate pe cumanii păgâni. Legătura dintre orientarea principală a cruciatei din Țara Sfântă și Ierusalim și cea din din cotul Carpaților trecea prin Imperiul latin de Constantinopol, în fond, prin lupta lor, cavalerii teutoni slujeau statul latin. Înstalați în teritoriile noastre, teutonii și-au îndeplinit cu brio misiunea în cei 11 ani, urmărindu-i pe cumani dincolo de munți, ei și-au întins stăpânirea spre răsărit până la "hotarele brodnicilor", iar spre sud până la Dunăre.2 Înaintarea cavalerilor teutoni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a regatului ungar alcătuită din sași, români, secui și pecenegi a înaintat în direcția Vidinului, în sprijinul lui Asan Borilă, convertit la alianța cu puterile catolice. În urma presiunii și schimbării orientării politice, țarul bulgar încheia pacea și alianța cu statul latin. Și urmașul său, Ioan Asan II, va continua alianța cu latinii până la moartea împăratului Robert de Courtenay, în 1228, deoarece țarul bulgar avea ambiția să controleze statul latin. După bătălia de la Klokotnitza (1230), el prelua controlul teritoriilor dintre Dunăre și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și schimbării orientării politice, țarul bulgar încheia pacea și alianța cu statul latin. Și urmașul său, Ioan Asan II, va continua alianța cu latinii până la moartea împăratului Robert de Courtenay, în 1228, deoarece țarul bulgar avea ambiția să controleze statul latin. După bătălia de la Klokotnitza (1230), el prelua controlul teritoriilor dintre Dunăre și Marea Egee și-și lua titlul de "țar al bulgarilor și grecilor". Țarul revendica tutela asupra statului latin, iar într-o inscripție din biserica de la Târnovo, el sublinia dependența
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Courtenay, în 1228, deoarece țarul bulgar avea ambiția să controleze statul latin. După bătălia de la Klokotnitza (1230), el prelua controlul teritoriilor dintre Dunăre și Marea Egee și-și lua titlul de "țar al bulgarilor și grecilor". Țarul revendica tutela asupra statului latin, iar într-o inscripție din biserica de la Târnovo, el sublinia dependența "frâncilor" din Constantinopol față de puterea sa. Aflat în postura de cea mai mare putere din sud-estul Europei, statul vlaho-bulgar se aliază cu Imperiul bizantin de la Niceea, împotriva latinilor, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
statului latin, iar într-o inscripție din biserica de la Târnovo, el sublinia dependența "frâncilor" din Constantinopol față de puterea sa. Aflat în postura de cea mai mare putere din sud-estul Europei, statul vlaho-bulgar se aliază cu Imperiul bizantin de la Niceea, împotriva latinilor, iar în 1239-1240, Ioan Asan și Ioan Vatatzes au asediat Constantinopolul. Ei nu au reușit să cucerească orașul (recuperat de bizantini abia în 1261), iar în 1241, țarul bulgar a murit. În timp ce, la sud de Dunăre, catolici și ortodocși se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
derivate din aderența la Biserica răsăriteană ("schismatică"), pricina nenorocirilor abătute asupra lor prin invazia mongolă, considera papa. În 1231, se constată contacte între Roma și cnezatele Vladimir și Suzdal, pentru ca, în anii următori, să-și facă apariția și ierarhia ecleziastică latină în teritoriile ruse apusene, prin numirea de către papa Grigore IX a unui "episcop al Rusiei". Reușitele catolice în aria cumană și rusă, pătrunderea misionarilor dominicani până în regiunile Niprului și instalarea lor la Kiev, în 1229-1230, au purtat "avangărzile" misionare catolice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
converti la creștinism. Reușitele lumii catolice în spațiul cuman, rus apusean și baltic, la începutul secolului al XIII-lea, după cucerirea Constantinopolului, au inspirat papalității proiectul de a integra întreaga Europă răsăriteană sub autoritatea Romei. Dar incursiunile cutezătoare ale misionarilor latini până la marginile răsăritene ale Europei n-au rămas fără urmări: stepa nord-pontică în imensitatea ei, ca și lumea sedentară urmau a fi integrate în formele universalismului roman, dar, provocată, stepa a reacționat devastator, în 1240-1241. 5 "Secolul mongol" (1241-1359) Evul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Nu avem indicii directe în această privință, dar din informațiile fragmentare și aluziile indirecte putem deduce care era realitatea, statutul teritoriilor românești. Astfel, s-a presupus că ducele Olaha, întâlnit pe drumul de întoarcere de la curtea hanului mongol de misionarul latin Giovanni Carpini, era român, un reprezentant al populației locale față de noii dominatori. Ca ipoteză, susținerea nu este imposibilă, deși misionarul apusean îl considera pe Olaha între ducii ruteni supuși tătarilor. Pe de altă parte, Rubruck, în descrierea sa, amintește trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
odată cu stabilitatea impusă de Hoarda de Aur și restaurarea Bizanțului la Constantinopol a permis Genovei, republică italiană, să inițieze o largă expansiune comercială în bazinul pontic. În schimb, libertatea de acțiune a Veneției în Marea Neagră, ce dăinuia din vremea Imperiului latin, a fost îngrădită prin cooperarea dintre genovezi și bizantini. Prin tratatul de la Nymphaion, din 13 martie 1261, Bizanțul conceda genovezilor mari privilegii în comerțul cu grâne, înlesniri ce le-au facilitat instaurarea hegemoniei comerciale în traficul pontic. Roadele acestor avantaje
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țara vecină a brodnicilor". Mai concret, mandatul de legat apostolic presupunea "dreptul de a predica, boteza și construi biserici, a orândui preoți și a hirotoni episcopi". Hotărârea papală a fost precedată de convertirea unei însemnate căpetenii cumane, Boricius, în textele latine, de fapt Bortz Membrok, care trecuse cu toți supușii săi (15.000, după izvoare), în Transilvania. Acțiunile predicatorilor catolici au înregistrat succese în rândul cumanilor-este vorba, subliniază Iorga, de păgânii hoardei nu alții, pe care această convertire ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
marilor feudali. Pecenegii și cumanii aflați la sud și est de Carpați prădau sistematic dincolo de munți, regatul ungar însuși fiind amenințat de ofensiva populațiilor turanice. În acest context, dar și la intervenția papei de la Roma și a relațiilor cu Imperiul latin de Răsărit, regele Ungariei Andrei II face apel la cavalerii cruciați (teutoni) pentru apărarea hotarelor regatului, dar, în același timp, și pentru a lansa atacuri asupra cumanilor de la sud de Carpați ce primejduiau Imperiul de Constantinopol (vezi mai sus). Așa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nord a Mării Negre, în Crimeea și Cherson, la gura Niprului, se aflau colonii bizantine de unde se aduceau grâne și pește sărat pentru hrana populației Constantinopolului. Pătrunderea italienilor în Marea Neagră este urmarea cruciadei IV (1202-1204), când Constantinopolul a fost ocupat de latini și venețieni. Prima știre (informație) despre comerțul venețian în Cumania datează din 1206, la Soldaia-oraș comercial al grecilor din Trebizonda. Faptul politic care a dat un mare avânt comerțului italian pe Marea Neagră a fost invazia mongolă din 1241. Stăpânirea mongolă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a Țării Românești: în circumstanțe necunoscute (?), în vatra voievodală de la Argeș, o adunare de cnezi și voievozi, cu participarea "mai marilor țării", au desemnat un singur "mare voievod" în persoana lui Tihomir-Thocomer. El este amintit abia într-un document extern (latin) din 1332, sub forma latinizată "Thocomerius". Letopisețul cantacuzinesc vorbește, în sensul de mai sus, despre "lățirea" țării și despre "închinarea Băsărăbeștilor din dreapta Oltului (urmașii acelui Litovoi, menționat la 1247) în fața lui Radu Negru", de fapt, Negru Vodă. Contextul extern, amintit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Idem, Ugrinus. 1291, Brașov, 1935 (extras din revista Țara Bârsei). Popa-Lisseanu G., Izvoarele istoriei românilor, vol. I-XII, București, 1935-1938. Idem, Secuii și secuizarea românilor, București, 1932. Idem, Izvoarele istoriei românilor, XII, Brodnicii, București, 1938. Popescu Em., Inscripțiile grecești și latine din secolele IV-XIII pe teritoriul României, București, 1976. Idem, Organizarea eclesiastică a provinciei Scythia Minor în sec. IV-VI, în S.T., 1980, nr. 7-10, p. 590-605. Idem, Christianitas Daco-Romanae, București, 1994. Popescu N. M., Ioan, ˝preutul˝ Episcopiei aromânilor, 1934, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din Scythia Minor 69 Creștinismul în nordul Dunării în secolele V-VI 71 Arhiepiscopia de Justiniana Prima 74 Reactrivarea vieți creștine pe linia Dunării 75 O problemă controversată: ce religie a fost înlocuită de creștinism ? 78 Terminologia creștină în limba latină 81 Sfârșitul creștinismului antic 84 II. Creștinismul medieval (secolele VII-X) 85 Decăderea creștinismului în Dobrogea 85 Evoluția creștinismului în secolele VII-X 88 Definitivarea creștinismului nostru (secolele IX-X). 93 Ritul bizantino-slav la români 93 CAPITOLUL III POPULAȚIILE MIGRATOARE ÎN NORDUL DUNĂRII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de a. s. (primul titlu: „Curier de ambele sexe”), deși anunțat ca bilunar, a avut o apariție neregulată: în zece ani au ieșit cinci „perioduri” a câte 24 de numere. În ultimul „period”, alfabetul de tranziție este înlocuit cu cel latin. Între 1862 și 1864 Heliade a reeditat, cu puține modificări, cele cinci volume apărute. Precursor al presei literare românești, C. de a. s. a fost proiectat ca o revistă-magazin, care să alterneze o ediție pentru bărbați (literatură, articole despre politică
CURIER DE AMBE SEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286590_a_287919]
-
CUVÂNTUL MOLDOVENESC, gazetă apărută săptămânal la Chișinău - cu caractere latine și, în paralel (până în iulie 1927), cu chirilice - în perioada 1 noiembrie 1926-iunie 1940, august 1941-martie 1944. Director: Onisifor Ghibu, redactori: Iorgu Tudor, Mihail Minciună. Din octombrie 1927, intră sub conducerea unui comitet de redacție. Din mai 1929, publicația se
CUVANTUL MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286621_a_287950]
-
interzisă la 23 august același an. Se pare că s-a revenit asupra suspendării, dar redactorul a înțeles că, în atmosfera creată, a continua publicarea revistei nu mai era oportun. În 1859 se tipărește o a doua ediție, cu caractere latine. În Introducție, Kogălniceanu, redactorul „răspunzător”, aduce un omagiu încercărilor anterioare în direcția editării unor foi periodice, caracterizate drept tribune de răspândire a ideilor de progres social și cultural, de popularizare a cunoștințelor științifice, ca modalități evoluate de legătură cu un
DACIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286639_a_287968]
-
Revista e structurată pe următoarele secțiuni: istorie, arheologie, limbă, etnografie și folclor, literatură. Colaboratorii sunt reputați specialiști din țară, ca și româniști din afara granițelor țării. Unele numere sunt tematice. În sumarul revistei pot fi întâlnite articole și studii precum Fondul latin în folclorul românesc (D. Popa, 1/1973), Motivul mării la Lucian Blaga (Mihai Zamfir, 3/1975), Tema ruinelor la primii poeți români (Mihai Vornicu, 4/1977). Numărul 2/1974 este aproape în întregime dedicat lui Dimitrie Cantemir, prin colaborările semnate
DACOROMANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286651_a_287980]
-
jovialitate. Daciada (1991) și Nasc și la Moldova oameni (1992) au un caracter didactico-instructiv. Într-un susținut efort de cunoaștere a culturii poporului român, D. s-a documentat intens și a transpus fragmentar, din slavonă, polonă, vechea rusă, greacă și latină scrieri ale unor autori pe nedrept uitați sau altele necunoscute. Contribuții importante de istorie literară, cercetările lui au fost strânse în volumele Pe urmele lui Orfeu (1983) și Antologia poeziei vechi moldovenești (1986). D. s-a afirmat și ca publicist
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
21 februarie 1929 și 20 ianuarie 1930 de Sociedad General Española de Libreria, Diarios, Revistas y Publicaciones, sub îndrumarea lui Ribera-Rovira, președinte al Asociației Presei din Barcelona. Scopul publicației este de a întări legăturile culturale și economice dintre trei țări latine, Spania, Italia și România, si de a le face cunoscute progresele din domeniile comercial, turistic, literar, teatral, sportiv, bancar etc. În cuvântul de salut din primul număr (Saluto ai lettori di „Dacia”), se spune ca revista s-a nascut spre
DACIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286646_a_287975]