4,107 matches
-
Iar în castel de treci prin colonade Dai de înalte hale cu plafondul Lor negru strălucit și cu păduri De flori. Păduri cărora florile Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii, Și crini, ca urnele antice de argint, Se leagănă pe lugerii cei nalți Iar aerul văratic, dulce, moale. Ca stelele sunt musculițele prin frunze Și împlu aerul cel cald cu o lumină Verzuie, clară, aromată. Fluturi - {EminescuOpIV 93} Cu părul de-aur și cu aripioare De curcubău - în haine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Sala-i ca aerul scăldat în soare, Muiat de-a florilor suflet răcoare. În ea frumoasele ființe albe Par gânduri palide din visuri dalbe. De-umărul junilor de razim, sboară, De raze umede ochi-s isvoare, Ca-n vânt se leagănă sveltele poze Prin păr ce flutură cununi de roze... Și beți de muzică plutesc ca vântul, Jocul e repede, încet e cântul Și pe când sufletul stă de beție Plutesc ființele... e vijelie... Până ce aria dispare, trece... O rază timidă în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a viței-ncolăciri. Ai grădinei arbori mândri cu întunecatul verde Conjurați ș-acoperiți-s cu-edera ce-n vârf se pierde; Mișcând florile ei albe - flamuri cu-nfloriții creți - Și în muri de frunzi lucinde, și în scări de flori pendente Și în poduri legănate de zefire somnolente - Dintr-un arbore într-altul edera trece măreț. Spânzură din ramuri nalte vițele cele de vie, Struguri vineți și cu brumă, poamă albă aurie, Și albine roitoare luminoasă miere sug; Caii lunei albi ca neaua storc cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sufletu-ți fierbinte Abia-mi mai e o slabă aducere a minte... {EminescuOpIV 266} PENTRU PĂZIREA AUZULUI Dacă auzi în aer cântare dulce, veche, O taie chiar-cu sila de la a ta ureche - Căci cîntecele-acestea te-nchină desmierdării Și-ți leagănă simțirea pe undele uitării; Se varsă în lăuntru-ți a aerului miere Slăbănogindu-ți mintea și mândra ei putere Și acea socoteală măreață-mbărbătată A sufletului mândru o-ntunecă îndată. Prea dulce adormire în aer curge miere 10Și inima-ți bărbată devine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fereastă, Iar stelele prin ceață Cu tainică dulceață Pe ceruri isvoria. Citeam pe-o carte veche, Cu mii de negre gânduri Și literile-n rânduri Prinsese a juca. Jos lacul se-ncrețise Sub purpură târzie Și valuri verzi de grîe Se legăna pe lan. O stea din cer albastru Trecu a ei icoană Din fața apei plană În fundul diafan.... Și cred pe înțeleptul Ce-l văd că-n carte zice, Că-n lume nu-i ferice, Că toate-s năluciri... De-odată la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe maluri de râuri ce scapără line, El vede castele cu arcuri senine De marmură albă ascunse-n dumbrave. În cer mișcă norii auritele nave... O muzică tristă, adînc-voluptoasă, Pătrunde-acea lume de flori și miroasă; Și verzile lanuri se leagănă-n lună Și lacuri cadența cântărilor sună. Subțirile neguri păreau pânzărie De brum-argintoasă, lucind viorie; Și florile toate sub ea-ncremenite Respiră bogate miroase-adormite. Pe-al codrilor verde, prin bolțile dese, Prin mreje de frunze seninul se țese; Și apele mișcă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de vad, Și nici o bucurie în cale-mi nu culeg, Nimic de care-n lume iubirea să mi-o leg, Pustiul și urâtul de-apururi mă cuprind... Doar brațele-ți de marmur în visul meu se-ntind! Precum corăbii negre se leagănă de vânt Cu PÎNZELE-ATÎRNATE departe de pământ, Cum între cer și mare trec pasările stol, Trec gândurile mele a sufletului gol, Întind ale lor aripi spre negre depărtări... Tu numai ești în visu-mi luceafărul pe mări. Cu aspra nepăsare tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
valurilor, Trece peste nemărginirea timpului: În ramurile gândului, În sfintele lunci, Unde pasări ca el Se-ntrec în cântări. 5. LEBĂDA (cca 1868) Când pintre valuri ce saltă Pe baltă În ritmu ușor, Lebăda albă cu-aripele-n vânturi În cânturi Se leagănă-n dor; Aripele-i albe în apa cea caldă Le scaldă, Din ele bătând, Și-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde Le-ntinde: O barcă de vânt. 6. GENAIA (cca 1868) Creațiunea pământului după o mitologie proprie română. Pământul gând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stafie căiții din mormânt, Sfăramă-n stânca rece a ta nebună liră Căci lumea este piatră și ea nu te admiră. Ci tu, nebun și palid, la poalele ei plângi Ca valul care cântă trecutul unei stânci, Ce veștedă, bătrâna se leagănă prin nori, Când stânca e eternă și valu-i trecător. POETUL Și tu, crezi, geniu negru, că fără scop și țintă A lumei und-amară mă ‚nneacă, mă frămîntă? Tu crezi că eu de geaba m-am scoborât din stele Purtând pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dar și cel al sinuciderilor generate de faliment. Între oamenii actuali se cască noi și variate abisuri. Imperialismului mediatic de astăzi i s-a zis simplu : televiziune și Internet. Lumea contemporană tinde să se desprindă de ritmurile sacre care au legănat-o până acum. Dacă ești antiamerican, riști să fii considerat terorist. Indolența nu este codificată în genă. Ne-o procurăm singuri. Meseria de psihiatru va fi scutită, se pare, în viitor de spectrul șomajului. Deocamdată, tehnica are morminte, nu și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
abia șoptit. O liniște moale se revarsă asupra mea. De nicăieri nu se mai iscă tril de ciocârlie, nu se mai aud chemările năvalnice în zeci de „limbi” ale păsăretului... Iată-mă-s în vremurile când pe la poarta hanului treceau legănându-se harabalele dinspre sau spre Pietrărie ori Păun... În ușa hanului se ivesc doi cotiugaragii. Își scot cușmele cu bună cuviință, caută din ochi un loc potrivit și se așează la o masă cioplită cu meșteșug din lemn de paltin
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sunt la locul lor. Hangița știe pentru ce au intrat și pe dată le așează dinainte, fiecăruia, câte o ulcică cu vin. Cotiugaragiii nu se grăbesc să bea vinul. Întâi privesc lung și cu tâlc după hangița care se îndepărtează legănându-și șoldurile frumos rotunjite sub catrința bine strunită pe trup. Apoi, uitându-se unul la altul, își mângâie mustața cu dosul palmei dând la iveală zâmbetul ghiduș. Nu scot nici o vorbă. Se înțeleg din priviri. Ridică ulcelele cu vin, le
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
amândoi... Cu mers de melc, am ajuns și în locul fatidic al „rămasului bun”... Ne oprim și... „tac mă cheamă”... Câtă vreme om fi stat așa nu știu... Aburii vinului băut pe îndelete la han m-au luat în brațe și legănându-mă molatec m-au purtat pe drumuri ici cunoscute, dincolo nevăzute nici când... Din depărtare, cu mers bătrânesc, se apropie un călugăr prefirându-și mătăniile printre degete... Când ajunge aproape, îmi dă binețe ca unei vechi cunoștințe.... Îi răspund, dar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
știut mai bine, Și m-ai învățat cum să iubesc, Mamă, un singur lucru în cap îmi vine, Faptul că ești un înger lumesc. Nicicând nu m-am simțit mai frumoasă, Decât atunci când tu mă țineai în brațe Și mă legănai și îmi șopteai încetișor, Că sunt cel mai drag al tău puișor. Când am crescut mi-ai spus să învăț, Doar prin carte puteam ajunge cineva. Nu te-am ascultat, dar ceva tot iubeam... Cartea și acum e parte din
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
tare, pentru că vorbeam cu ea, dar nu mă gândeam decât cum ar fi în pat. Ne-am oprit să bem o cafea, am schimbat numere de telefon, după care am privit-o îndelung, până s-a pierdut prin mulțime. Se legăna bine. Am pus pariu cu mine că întoarce capul și, dacă o face, asta înseamnă că vrea să o mai sun și, poate, cine știe? Nu se întorcea și nu știam dacă să-mi pară răul sau bine. Mai vedeam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și să plecăm odată de pe barca aceea a suspinelor. J.P. dispăruse și nu știam dacă e pe mal sau undeva în burta ambarcațiunii. Iar de câteva secunde și Vincent. Așa că eram singur pe punte cu cele două farfuze ce se legănau îmbrățișate, parcă într-un dans antic, stropit din belșug de lacrimi de ambele părți. A terminat și s-a îndreptat către mine. Am ridicat și bagajul ei, care căzuse lângă mine, pregătit să coborâm în necunoscut. Aici e aici, pentru că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în seamă, deoarece gândul meu era numai la buzele lui Vero. Toate buzele lui Vero. M-am întins în pat. Eram obosit. Mă întindeam într-un pat normal pentru prima dată după câteva săptămtămîni bune. Aveam senzația că totuși se leagănă camera cu mine. Mi-era cald, dar în primul moment am pus totul pe seama gîndurlor mele, care ar fi încins și un aisberg, nu numai pe mine. A ieșit Vero din baie, cu prosopul în jurul bustului, l-a căutat pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Eminescu părea propria sa umbră... Ce privire stinsă! Cât e de palid... Ce mișcări chinuite avea. Părea că tot trupul îl doare ca o rană uriașă. Cu buzele în amară frământare, marina încet firele mustăței, ochii nu mai priveau nimic. Legăna necontenit încet și greu grumazul... și privirea lui, ochii aceia cu expresia unei mute dezamăgiri, a unui cal de rasă care și-a frânt picioarele și așteaptă să moară... Deodată, ca scuturat de friguri, saltă din șold și brațe, mă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cuvinte: "O cană cu zmeură / ochelari de soare să văd lumina galbenă / ca înainte de ploaie / fratele meu dus la grădiniță / bretonul tăiat". Benjy văzând totul și neînțelegînd nimic. Refrene puerile în Orășelul Copiilor din Brașov: "unu, un Moș Crăciun se legăna / doi, doi Moși Crăciuni se legănau - trei, trei Moși Crăciuni se legănau / patru, patru Moși Crăciuni se legănau / cinci, cinci moși Moș Crăciun unde ești care ești / care-i sacul din povești". Prieteni, bărbați și femei. Iat-o pe Dodoloi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de soare să văd lumina galbenă / ca înainte de ploaie / fratele meu dus la grădiniță / bretonul tăiat". Benjy văzând totul și neînțelegînd nimic. Refrene puerile în Orășelul Copiilor din Brașov: "unu, un Moș Crăciun se legăna / doi, doi Moși Crăciuni se legănau - trei, trei Moși Crăciuni se legănau / patru, patru Moși Crăciuni se legănau / cinci, cinci moși Moș Crăciun unde ești care ești / care-i sacul din povești". Prieteni, bărbați și femei. Iat-o pe Dodoloi: ""Femeile înainte de a muri se prefac
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ca înainte de ploaie / fratele meu dus la grădiniță / bretonul tăiat". Benjy văzând totul și neînțelegînd nimic. Refrene puerile în Orășelul Copiilor din Brașov: "unu, un Moș Crăciun se legăna / doi, doi Moși Crăciuni se legănau - trei, trei Moși Crăciuni se legănau / patru, patru Moși Crăciuni se legănau / cinci, cinci moși Moș Crăciun unde ești care ești / care-i sacul din povești". Prieteni, bărbați și femei. Iat-o pe Dodoloi: ""Femeile înainte de a muri se prefac în bărbați" / așa zis-a Dodoloi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la grădiniță / bretonul tăiat". Benjy văzând totul și neînțelegînd nimic. Refrene puerile în Orășelul Copiilor din Brașov: "unu, un Moș Crăciun se legăna / doi, doi Moși Crăciuni se legănau - trei, trei Moși Crăciuni se legănau / patru, patru Moși Crăciuni se legănau / cinci, cinci moși Moș Crăciun unde ești care ești / care-i sacul din povești". Prieteni, bărbați și femei. Iat-o pe Dodoloi: ""Femeile înainte de a muri se prefac în bărbați" / așa zis-a Dodoloi care a mâncat / și cireșe, și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să-1 fi părăsit nevasta sau inspirația, cine știe? Pur și simplu nu suportam ideea să văd pe cineva nefericit în veselia generală. Dar cum m-a văzut înaintînd spre el, hotărâtă, cu rochia înfoiată și farfuria în care măslinele se legănau periculos, omul s-a tras înapoi, a-ntins palmele în față, cu degetele rășchirate și mi-a strigat de la distanță: "Doamnă, vă rog să nu vă dați osteneala cu mine! Sânt un om mizantrop și antipatic! Dacă urăsc ceva pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aveau gravuri prezentând naiv pirogi lunecând pe sub liane, negri cu pene în nas și întîlnirea inevitabilă dintre Stanley și Livingstone - fără ele suprarealismul ar fi rămas într-o variantă bretoniană în care rouă cu cap de pisică s-ar fi legănat la nesfârșit. Gândirea suprarealistă este una de insectă, ea nu cunoaște mila, dragostea și ura, ci doar reacții reflexe, imagini caleidoscopice, posturi codificate, măști de intimidare, ca a călugăriței. O lume codificată, dar fără cheia codului. Frapantă și inexplicabilă ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spre vâslaș. Din lăcașul vâslei nu mai putea să cadă în mare, dar valurile pătrundeau și din margine și de sus și îl băteau fără încetare. De nu s-ar fi ținut cu o mână de trunchiul în care se legăna vâsla părăsită, s-ar fi izbit cu capul de pereții groși de bârne. Cu cealaltă mână, ajutîndu-se de pieptul său și de dinți, Iahuben înfășură strâns în jurul capului acestui nenorocit vâslaș pânza sfâșiată din cămașă. Îl trase pe Hunanupu la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]