4,839 matches
-
între genuri și formațiuni socio-discursive este unul din progresele recente în analiza discursului. Într-o situație dată de interacțiune (scrisă sau orală, jurnalistică sau literară etc.), limba impune enunțurilor propriile ei determinări microlingvistice (de la fonetică la morfosintaxă, trecînd prin nivelul lexical). La majoritatea textelor pe care le vom studia, va fi vorba de limba franceză, fără a neglija totuși variațiunile temporale: franceza lui La Bruyère, care amestecă uneori franceza cu latina, nu este și franceza lui Éluard sau a generalului de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
situație de interacțiune sociodiscursivă, situațiile de enunțare și de interpretare decalate sau nu în timp și/sau în spațiu. • Mediul lingvistic imediat: cotext și cunoștințe construite din punct de vedere lingvistic prin text. • Cunoștințele generale presupuse a fi comune: cunoștințe lexicale, preconstrucții enciclopedice și culturale, locuri comune argumentative întipărite în istoria unei societăți date. Pornind de la faptul că un context nu este extern, ci parte integrantă a întregului proces de interpretare, desprindem, împreună cu G. Kleiber, trei consecințe: • a. Orice frază, oricare
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
legare care asigură continuitatea textuală 1. Construirea textuală a referinței (legări semantice 1) Continuitatea referențială este asigurată prin reluări ale elementelor introduse în memorie. Aceste reluări textuale sînt posibile datorită unor proprietăți ale limbii: pronominalizare, articulare, referențializare deictică cotextuală, coreferință lexicală, la care trebuie să adăugăm recuperările presupoziționale și alte reluări de inferențe despre care vom vorbi în 4.2. 1.1. Coreferință și anafore Coreferința este o relație de identitate referențială între două sau mai multe semne interpretabile semantic independent
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o relație de identitate referențială între două sau mai multe semne interpretabile semantic independent unul de celălalt (spre deosebire de un pronume, gol de sens fără referentul său). Astfel, în faptul divers T5, victima este obiectul unor desemnări foarte variate prin unități lexicale coreferențiale: T5 UN BEBELUȘ MOARE CĂZÎND DE LA O FEREASTRĂ Băiețelul a căzut de la etajul al treilea al unui bloc BLONAY Un groaznic accident domestic a avut loc ieri dimineață la ora 7 și 27, în plin centrul Blonay-ului. Scăpînd de sub
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Reluarea printr-o sintagmă nominală cu articol hotărît (ca BăiețelUL, care reia UN bebeluș din titlu sau copilașUL care reia UN băiețel de la începutul articolului) este dependentă de referentul introdus anterior, dar sensul acestor sintagme nomimale este, prin diferența lor lexicală, semnificant prin el însuși. Tocmai legătura semantică între cele două expresii nominale cu articol hotărît (ca și următoarele) și prima verigă cu articol nehotărît din lanțul de coreferințe este cea interogată în construirea unei relații și a unei interpretări anaforice
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
putem relua printr-un grup nominal cu articol hotărît (pasagera, conducătorul auto) care trimite la cabrioletul introdus în titlu și la începutul articolului se explică prin aceea că prezența unui șofer și a unei pasagere este inferabilă pe baza cunoștințelor lexicale. În acest caz vorbim de anaforă asociativă. 1.2. Anafore pronominale 3 Elementele subliniate din T4 (litere majuscule și cu bold) ne permit să observăm modul în care continuitatea referențială a desemnării victimei (Afișorul Ahile) este garantată prin aceeași anaforă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
care determină lanțul anaforic, ci atitudinea afectivă a protagonistului, așa cum o închipuie distanța ironică a naratorului. 1.3. Anafore definite Anafora definită apare în general în înlănțuiri de tipul: introducerea unui referent sub formă nedefinită (cu articol nehotărît), apoi reluarea lexicală identică: Un bebeluș [1] < Bebelușul [2], sau aproape identică: un băiețel [1] < băiețelul [2]. Putem vorbi de anaforă definită fidelă în acest tip de cazuri și de anaforă definită infidelă atunci cînd trecem de la un termen hiponim la un hiperonim
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sintactică anterioară (vom vedea exemple mai jos în textul lui La Bruyère). • Perioadele organizate în jurul conectorilor. Subtitlul din T63, în italice sub titlul mare, este un bun exemplu de perioadă construită pe baza unui paralelism (legare a semnificantului prin repetiția lexicală și sintactică a subiectului și a verbului la perfect compus) care întărește semantic o antiteză construită pornind de la o negație și articulată în jurul conectorului DAR: T63a Franța a pierdut o bătălie! Dar Franța nu a pierdut războiul! Alineatul și punctuația
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
anumit număr de articulații, reperabile pornind de la organizatorii textuali (cu capitale), de la reformulări, de la segmentare (paragrafe și punctuație în general), de la anunțările temelor și sub-temelor (sfîrșitul lui § 1, începutul lui § 2, sfîrșitul lui § 4). La o privire atentă asupra categoriilor lexicale, putem descoperi ansamblurile și sub-ansamblurile izotopice, subliniate sau nu prin segmentarea în paragrafe. T82 Pădurea ecuatorială este un ocean de frumuseți neasemuite. Ploi zilnice, o căldură sufocantă, o umiditate foarte ridicată, iată reunite toate condițiile optime care favorizează o vegetație
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
valori textuale [...]. (Harald Weinrich 1973: 13) Harald Weinrich a fost unul dintre primii care au examinat rolul textual al timpurilor verbale (1964). În perspectiva a ceea ce el numea deja "lingvistica textuală", reflecția sa teoretică nu se mulțumea cu cadrul realizărilor lexicale (morfem temporal asociat cu un lexem) și frastice ale formelor verbo-temporale. Subliniind,1 împreună cu Carl Vetters, că "o descriere satisfăcătoare a întrebuințării timpurilor verbale nu se poate limita la un singur nivel de analiză, fie el frastic sau textual", ci
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
În ciuda acestui fapt, Caillos traduce hijo din [10c] cu enfant. Neglijența traducătorului confundă lexemul trimis în trecut în [e9d] ["în vremea cînd era copil (chico)"] cu cuvîntul ales de Borges pentru a sublinia starea fiului regăsit (hijo). Sub acest detaliu lexical se strecoară timpul și problematica transformării identitare a personajului. La începutul ultimului paragraf, povestirea se relansează, iar identitatea secundă capătă întîietate: "Indianul nu mai putea trăi între pereții unei case [e11b], și într-o zi porni să-și recupereze pustiul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
5.3. Discursul indirect / 209 5.4. Introducerea discursului raportat / 212 5.5. Discursul direct liber / 216 5.6. Discursul indirect liber / 220 5.7. Limitele discursului indirect liber / 222 5.8. Funcțiile discursului indirect liber / 227 5.9. Contaminarea lexicală și naratorul-martor / 229 5.10. Un "membru oarecare al colectivității" (MOC) / 232 5.11. O continuitate / 235 5.12. O scară dublă / 238 5.13. Monologul interior / 240 Lecturi recomandate / 248 Exerciții / 249 Capitolul 6. Clasificare și non-clasificare 255 6
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
organizare ierarhizată / 293 7.4. Paragrafe / 297 7.5. Mărci ale integrării lineare / 302 7.6. Progresia tematică / 305 7.7. Relațiile anaforice: câteva deosebiri / 315 7.8. Repetare și substantiv propriu / 319 7.9. Pronominalizarea / 323 7.10. Anafora lexicală fidelă / 324 7.11. Anafora lexicală infidelă / 325 7.12. Un început de povestire / 328 7.13. Reluarea imediată / 331 7.14. Demonstrative insolite și de memorie / 337 7.15. Anaforă și text literar / 340 7.16. Coerență și literatură
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
297 7.5. Mărci ale integrării lineare / 302 7.6. Progresia tematică / 305 7.7. Relațiile anaforice: câteva deosebiri / 315 7.8. Repetare și substantiv propriu / 319 7.9. Pronominalizarea / 323 7.10. Anafora lexicală fidelă / 324 7.11. Anafora lexicală infidelă / 325 7.12. Un început de povestire / 328 7.13. Reluarea imediată / 331 7.14. Demonstrative insolite și de memorie / 337 7.15. Anaforă și text literar / 340 7.16. Coerență și literatură / 345 Concluzii / 347 Lecturi recomandate / 347
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
posibil datorită specificității limbilor naturale ce amestecă continuu discursul și metadiscursul. Categorii privilegiate de manifestare a subiectivității, adjectivele, adverbele, anumite întrebuințări stilistice ale substantivului au ocazionat apariția distincției pertinente dintre clasificare și non-clasificare. C. Kerbrat-Orecchioni observa că deși orice unitate lexicală implică un anume grad de subiectivitate (deoarece în inconștientul lingvistic al comunității sunt acumulate tot felul de judecăți subiective și orice producție discursivă presupune un anume decupaj, evident subiectiv, al realității) există totuși două maniere de a formula un discurs
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
obiectiv și la modul subiectiv (în care enunțătorul se manifestă explicit sau implicit). Formulările subiective sunt "lipsite de orice valoare informativă dacă nu sunt inserate într-un context argumentativ. Axa opoziției obiectiv vs subiectiv nu este dihotomică, ci graduală, unitățile lexicale fiind încărcate cu o doză mai mare sau mai mică de obiectivitate. C. Kerbrat-Orecchioni exemplifică astfel 39: OBIECTIV SUBIECTIV Celibatar galben mic bun În cazul adjectivelor asupra cărora insistă analiza propusă de Dominique Maingueneau se face distincția între adjective clasificatoare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de teatru nu prezintă o organizare structurală superficială care să permită accesul la nucleul funcționării textuale. Singurul domeniu propriu-zis lingvistic care a cunoscut o mare amploare este cel al studiilor despre vocabularul operelor literare. Ne putem referi astfel la statistica lexicală sau, într-o și mai mare măsură, la analizele inspirate din lexicologia structurală: studii distribuționale, câmpuri semantice, descompuneri semice... Vom observa că, de cele mai multe ori, vocabularul studiat nu făcea parte din structura sintactică sau textuală, ci era considerat o rețea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
spațiale Din punct de vedere morfo-sintactic, clasa deicticelor spațiale este eterogenă, împărțindu-se în principal în două grupuri, demonstrative și adverbiale. Dacă unele demonstrative sunt deictice prin excelență, putând însoți un gest al enunțătorului (asta, aceasta, aceea), altele combină sensul lexical și valoarea deictică: în mod direct (această masă) sau prin pronominalizare (acesta, acela). A nu se confunda, atenție, aceste deictice veritabile cu demonstrativele cu valoare anaforică, prin care se reia o unitate deja introdusă în text (cf. "acestei fântâni" din
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
culce cu fostul ei bărbat, de îndată ce gogomanul de Coupeau se pusese pe sforăit 99. Prezența substantivului de calitate gogomanul în această frază aparent "neutră" indică cititorului faptul că evenimentul este povestit din perspectiva familiei Boche, printr-un fenomen de "contaminare lexicală". Ar fi eronat să se identifice pur și simplu "povestirea" cu textul din care lipsesc mărci ale subiectivității. Chiar și în textele narative la perfectul simplu și la non-persoană se întâmplă adesea ca naratorul să-și manifeste subiectivitatea, fără a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
secund folosit în scopuri descriptive creează o anumită tensiune, având în vedere că firul discursului este în slujba unei enunțări care suspendă dinamica intrigii pentru a desfășura un obiect în spațiu. Armătura unei descrieri întreține astfel raporturi privilegiate cu taxinomiile lexicale. Vom vedea acest lucru în cazul descrierii de la Zola. Începutul capitolului al doilea din Gervaise ne-o prezintă pe Gervaise și pe soțul ei Coupeau așezați la masă la "Crâșma lui nea Colombe", temă-titlu126 a descrierii, obiectul său: Crâșma lui
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
din spatele tejghelei culorile lor vii, verdele-crud, auriul-stins și culoarea gingașă a rășinei [...]127. O descriere poate fi concepută ca ordonarea unui ansamblu de denumiri pe firul textului. În mod inevitabil, cel care face descrierea se confruntă cu problema extinderii stocului lexical care poate fi folosit: până în ce punct al detaliului putem merge în procesul analizei ? nu trebuie să folosim decât termeni presupuși a fi cunoscuți de către cititorul modern? cunoscuți de cutare sau cutare personaje? Dimpotrivă, trebuie să recurgem la termeni tehnici
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
-lea, se insista în special pe valoarea ornamentală 128. Comparată cu anumite părți de bravură din romanul naturalist, descrierea "Crâșmei lui nea Colombe" pare deosebit de neutră. Ea este exactă fără a fi detaliată și nu face apel la o competență lexicală ieșită din comun. De fapt, este foarte dificil să apreciem cunoștințele cititorilor în materie de vocabular, iar textul în sine mizează pe aceste cunoștințe, simulând de exemplu că ia drept cunoscut ceea ce el prezintă. Când citim "Tejgheaua lungă, cu șirurile
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
presupusă a fi cunoscută de cititor, apartenență care este posibil să fi fost ignorată de cititor până atunci. Însă o descriere nu este doar o listă de denumiri. Acestea se organizează în serii ierarhice care definesc două tipuri de câmpuri lexicale: ansambluri de termeni a căror asociere se bazează pe continuitatea lor materială într-un obiect al lumii, și nu pe un decupaj propriu-zis semantic. Astfel, ansamblul format de firmă + ușă + tejghea etc. se concretizează din faptul că termenii sunt atât
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pahare + țuțuroi de apă + măsuri de cositor, ale cărei elemente sunt asociate în virtutea faptului că toate coexistă material pe tejghea; serii care țin de ceea ce lingviștii numesc câmpuri semantice conceptuale, obiecte privilegiate ale analizei semice structuraliste. Plecând de la un domeniu lexical decupat în univers extralingvistic (vocabularul locuinței, al transporturilor, etc.) comparăm unități: 1) are aparțin aceleiași categorii sintactice (substantive, adjective...); 2) ale căror semnificați se delimitează unii de ceilalți, își obțin "valoarea" (în sens saussurian) din opoziții. În textul nostru, avem
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
rășinii care sunt cohiponime ale unui hiperonim, culorile lor vii. Vorbim despre "hiperonimie", deoarece elementele semnificatului culorile lor vii se regăsesc în cele trei culori, care sunt hiponimele lor. La fel, sticle, borcane, clondire sunt cohiponime ale unui termen non-realizat lexical, cel care ar desemna recipientele de sticlă. Vom nota totuși că textul nu se mulțumește să reproducă decupaje fixate în limbă, el are facultatea de a și le institui pe ale lui: de exemplu, naratorul din Gervaise este cel care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]