14,092 matches
-
poveștile nordice. Am zburat cu o sanie în sunetul clopoțeilor (el le spunea zurgalai) și în pocnetele bicelor. Vizitiul parcă înghițise foc. Iar el mă ținea în brațe, sub blănuri, și ne sărutam. Ce frenezie! M-a dus într-un local numit La barza chioara, un fel de One-eyed stork’s. Foarte comic! Și se potrivea de minune, pentru că nu țineam să fim neapărat văzuți în toate cele... Și tânărul boier, un fel de prinț al cărui nume l-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-ți dușmanul... asta o să-l scoată din mințitc "Iubește‑Ți dușmanul... asta o să‑l scoată din minți" O zi frumoasă și însorită, restaurantul Natasha’s era plin de iubitori ai soarelui, dornici să profite la maximum de razele calde. Proprietarul localului, Emilio, își scosese aproape toate mesele afară, pe trotuarul din stradă și toate scaunele erau acum ocupate. Dar, din fericire pentru Clubul Soțiilor Numărul Doi, Julia sunase din vreme și-l giugiulise pe Emilio până când omul le rezervase o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aproape toți bărbații: era însurat și avea doi copii, Mirelo, asta e, gâdil-o până s-o scula, iar-și bucură-te că te așteaptă seara cu mașina, când ieși de la cantină, ca să te scoată la plimbare și la vreun local te știi iubită și dorită, plimbată și distrată, păi, unde n-ar da Dumnezeu să se întoarcă vremurile alea? Îl avea pe Velicu, muncea și câștiga și nu-i lipsea. Oricum ai da-o și ai suci-o, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar fi fost să fie n-a mai fost. Toată povestea asta ar fi trebuit să se întindă până spre anul 2000 încolo, dacă Revoluția nu l-ar fi terminat pe Ceaușescu cu tot cu șantierul Centrului Civic. Atunci a fost când localul cantinei concentraților și hala bucătăriei s-au transformat într-un depozit de mărfuri cu vânzare angro, iar conducerea intreprinderii de Gospodărire Locală și Alimentație Publică, care aparținea cantina, s-a simțit obligată să nu-și lase salariații de izbeliște. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de marfă... Împușca francul slugărind la câte un prieten din tinerețe, cum era bunăoară Costică Cremenaru, colonelu’, coleg cândva cu Velicu la IMGB, de unde plecase-n Școala de Securitate și ajunsese ditamai colonelul, iar acum ditamai proprietarul de hotel și local de lux... Păi, cine-a fost ăsta și ce a ajuns, Mirelo, ofta Velicu uneori cu jind, și că la ce să ne mai facem sânge rău, că pentru unii ca colonelu’ Cremenaru s-a făcut de fapt Revoluția, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
chef de harță. Se risipise răcoarea dimineții, iar arșița făcea deja să fiarbă sângele-n vene și să se zbată-n tâmple. Doar în chiloți, Rafael avea alt aer decât îmbrăcat în trențele alea cu care umbla pe străzi, prin localuri și piețe, ca să uite, să scuture de pe el foamea și cheful de harță, să se elibereze și să fugă cât mai departe, ascunzându-se în blugii negri soioși și hărtăniți și-n cămașa cărămizie antijeg, care flutura pe el ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Fabrica de Pâine Titan, și după un sfert de oră se dau jos din el în stația din capul bulevardului Sălăjan, la intersecția cu bulevardul Șulea. Și zona asta e cotropită de legiunile de buticuri și improvizații de cârciumi și localuri, prăvălii de tot felul crescând din intersecția bulevardelor spre piață și spre gurile de metrou, de o parte și de alta a șinelor de tramvai care însoțesc traficul prin aerul încins, saturat de gaze de eșapament și de huruit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
i s-ar fi spus pentru a fi pe placul avocatei. 24. Măcar că Mărgărit stătea pe picior de plecare, să ajungă acasă să-i facă toaleta maică-sii, se lungiseră iarăși la sporovăială, umblând pe străzi și mutându-se din local în local. Rafael știa, se familiarizase cu problemele lui Mărgărit. Maică-sa, deh, oricum se mozolește toată până spre prânz, când ajunge el, de obicei, acasă. Trecuse de mult de prânz. Se însera. Și-ți închipui, pe căldura asta, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar fi spus pentru a fi pe placul avocatei. 24. Măcar că Mărgărit stătea pe picior de plecare, să ajungă acasă să-i facă toaleta maică-sii, se lungiseră iarăși la sporovăială, umblând pe străzi și mutându-se din local în local. Rafael știa, se familiarizase cu problemele lui Mărgărit. Maică-sa, deh, oricum se mozolește toată până spre prânz, când ajunge el, de obicei, acasă. Trecuse de mult de prânz. Se însera. Și-ți închipui, pe căldura asta, s-o speli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
N-a avut de-a face cu preoția ori călugăria. Am lucrat în mai multe părți, da’ cel mai mult într-o școală-orfelinat, pedagog, d-aia încercam să-ți spun că știu cum e cu copiii... Ajunseseră pe terasa unui local improvizat într-o baracă de tablă, într-un parc răsfirându-și aleile printre boscheți și pajiști împrejurul unei bălți, alta decât cea de pe care plecaseră la vremea prânzului. Plecaseră de pe balta Văcăreștilor și, după un ocol cu popasuri dese, ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pajiști împrejurul unei bălți, alta decât cea de pe care plecaseră la vremea prânzului. Plecaseră de pe balta Văcăreștilor și, după un ocol cu popasuri dese, ajunseseră pe înserat pe balta IOR-ului. Sunt sumedenie de lacuri și bălți prin zonă, cu localuri de toată mâna împrejurul lor, pe care n-ar fi terminat să le viziteze toată vara dacă și-ar fi pus mintea, și, oricum, Mărgărit n-ar fi dispus de atâția bani. Unde mai pui că se grăbea, deh, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
joi, pe măsură ce computerele înlocuiau mașinile de scris, iar revista devenea o anexă tot mai neînsemnată a trustului căruia îi deduse numele, odată rămași fără maestrul Vergilius și dom’ Emanuel, păstrară doar întâlnirea de joi, când se adunau în jurul prânzului în localul de peste drum de redacție. La doi cocoșei scria pe firmă, dar lumea îl știa în zonă mai mult de La doi colonei, de bună seamă că din pricina văditei poziții strategice din apropierea clădirii Arhivelor SRI și sediului Poliției Capitalei, iar pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
iar lui îi pica greu să se știe tată al unui singur copil care-i al lui, mai mult decât al atâtor orfani care-s ai tuturor și ai nimănui. Își rumega boala asta difuză, uitându-se, prin geamul vitrinei localului, de-a lungul trotuarului îngust de lângă Dâmbovița, punctat de copaci brumați cu chiciură și grămezi de gheață, iar peste apă, dincolo de parcul înzăpezit și încețoșat, se contura în zarea fumegoasă cazemata Casei Poporului, un al treilea reper al poziției strategice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
treilea reper al poziției strategice în care își făceau de lucru. Clădirea pătrățoasă cu alură de penitenciar de maximă siguranță, durată să răzbată prin veacuri, cocoțată în vârful dealului și unduind ca o fantomă în ger și în ceață. În local era cald, o atmosferă plăcută, familiară, străbătută de aburii de la bucătărie, care aproape că-i săturau înainte să vadă pe masă varza călită și cârnații, fripturile și castronelele cu ciorbă de burtă, un deliciu și un lux pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai suporți, poți oricând să te duci la sala de jazz de la Electric Ballroom, bine? Tu ai fost cel care a ținut să vină. — Asta pentru că nu aveam nimic mai bun de făcut... Dădusem peste Tom ceva mai devreme, În localul lui preferat, Freedom Arms, aflat la câțiva pași pe Camden High Street. Mă abătusem pe acolo pentru o dușcă, două Înainte să merg la dans. Îl găsisem bând de unul singur și, cum părea oarecum deprimat, mă oferisem să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cei mai vechi prieteni ai mei. Îl prevenisem că muzica nu va fi tocmai pe gustul lui, dar mi-am dat seama că nu mă asculta. Clubul se află peste drum de stația de metrou din Camden Town, dedesubtul unui local care fusese odinioară excelent, dar care se deschisese pentru a primi turiști și tineri aspiranți la statutul de profesioniști, iar asta Îi stricase complet ambianța. Când am ajuns, se formase deja o coadă până după colț, dar n-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de băut? Cam tâmpită Întrebarea, la drept vorbind. I-am cumpărat un whisky, iar eu mi-am luat o bere blondă, apoi ne-am așezat la bar, cercetând din priviri restul clienților. De fapt, numai eu făceam asta, căci În local nu exista genul de specimene care l-ar fi putut interesa pe Tom. Nu era Într-o dispoziție tocmai bună. Tom e un poet fără prea mare succes, care amenință mereu să lase totul baltă și să se facă profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se facă profesor la o școală primară. Mi-am dat seama că poate făcusem o greșeală aducându-l aici. Chiar nu era genul lui de muzică. Tom e un fost admirator de genului soul și, În același timp, singurul din local care venise Îmbrăcat Într-un pulover și pantaloni reiați. Probabil că se simțea foarte stânjenit. — Ce zici? l-am Întrebat eu vesel. — Toată lumea poartă negru, Sam, răspunse el cu o grimasă. Asta nu e deja ceva demodat? — Genul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
i-ai zis unde mergem? Mi-a scăpat, pur și simplu. Îmi pare rău, mă simt ca dracu’. Vrei să mergem În altă parte? — Nu, Îmi place aici, a dat ea din umeri. În plus, unde mai găsim noi un local În care să putem sta jos? Nu va trebui decât să discutăm despre igiena feminină până Îi pică fisa și se cară. — Jeff se crede feminist, i-am atras eu atenția. Mai degrabă o să ne spună el ce părere are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
plictisit, care avea să-i spună șefului să-și găsească pe altcineva pentru slujba asta de rahat de Îndată ce va fi acumulat vocabularul adecvat, la orele ei de engleză de la vreo amărâtă de școală de limbi străine, undeva pe lângă strada Oxford. Localul era decorat În genul rustic și plăcut al anilor ’70, cu covoare orientale decolorate atârnate pe pereți, scaune de lemn greoaie și mese ale căror tăblii bătucite te făceau să te simți bine. Am ales o masă din colțul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nas. În seara asta, nu ardea focul În sobă, o plăcere rezervată doar pentru lunile de iarnă. Totuși, ar fi fost drăguț să fie puțin foc, chiar și unul fals, ca să se asorteze cu podeaua de lemn și zidurile pătate. Localul ăsta mă făcea să vreau să merg la Dublin. Se pare că, acolo, străzile sunt garnisite cu astfel de cârciumi, care nu se Închid niciodată, unde oamenii vin și sporovăiesc cu tine, după care te invită la petreceri la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mă gândesc la o replică Înainte să Întoarcă cheia În contact. — Unde suntem? La zdup? M-am uitat pe fereastră și am văzut că nu eram la secție. Asta dacă nu cumva fațada Îi era camuflată după cea a unui local numit The King’s Head and Artichoke. Hawkins cobora deja din mașină. M-am gândit să mai scap o vorbă de duh, dar m-a copleșit dintr-o dată un sentiment de oboseală, așa că l-am urmat Înăuntru. Am cerut umilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pantalonul cădea lejer. La magazinul de îmbrăcăminte, tata nu socotea. Calculatorul arăta oricum cifrele în neregulă, cele pentru oameni cu bani. La magazinul de îmbrăcăminte tata avea numai fantezii care îl făceau să zâmbească. „La noi există parchet doar în localurile grangurilor”, zicea tata. Localurile grangurilor erau prăvăliile unde șefii partidului se odihneau, luând o pauză de la revoluția permanentă. Acolo se găseau pulovere de lână pură din Anglia și cremă de alune Nutella din Germania. Parchetul venea din Suedia. Venea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
magazinul de îmbrăcăminte, tata nu socotea. Calculatorul arăta oricum cifrele în neregulă, cele pentru oameni cu bani. La magazinul de îmbrăcăminte tata avea numai fantezii care îl făceau să zâmbească. „La noi există parchet doar în localurile grangurilor”, zicea tata. Localurile grangurilor erau prăvăliile unde șefii partidului se odihneau, luând o pauză de la revoluția permanentă. Acolo se găseau pulovere de lână pură din Anglia și cremă de alune Nutella din Germania. Parchetul venea din Suedia. Venea în camioane care purtau număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și veneau înăuntru. Numai că el îi zărise în oglinda din spatele tejghelei și era pregătit. Avea totul sub control. Când punea jos paharul și se întorcea cu fața spre ușă, muzica amuțea, iar jucătorii de pocker se năpusteau să părăsească localul. Urma bang, bang, până când șeriful venea să-i aresteze pe ticăloși. Uneori, John Wayne era el însuși șeriful. Dintr-o dată, Toni și-a îndreptat spinarea. Mirosea a ce avusese în pahar. Dintr-un salt s-a ridicat de pe taburet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]