3,576 matches
-
reale, simte totuși nevoia să regăsească «exactitatea Întâmplărilor», să le curețe zgura de visuri, de interpretări și de deformări”... deși niciodată, nici măcar În aceste pagini, nu ar fi vorba de o evocare doar intuitivă, ci printr-o simultană și mereu lucidă conștiință critică... „Vizuina” acestui exil luminează dur necicatrizata inimă bolnavă a unui artist În cuirasă, un pacient scriitor, cercetându-se pe sine și contemplând lumea prin raportarea la „centaurii” cu care, În sanatoriul comun și dincolo de el, se simte solidar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o prelungită frustrare, ca În cazul Emma Bovary. Riscanta ieșire din prezentul calm al fericirii conjugale testează incertitudinea viitorului, prin reiterarea trecutului de care se considera, până ieri, definitiv și binefăcător apărată. Neliniștita incursiune În subteranele propriei feminități devine o lucidă reevaluare a peisajului interiorității („era cuprinsă de o stare de groază, brusc conștientă de existența sufletului ei pe tărâmul lucrurilor nedefinite”). Desprinderea temporară din cuplu, separarea, absența sunt, se pare, obligatorii pentru redescoperirea realității nu doar interioare, ci și a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
umane”. De fapt, tocmai În așa-zisa „plenitudine” și Într-o convențională percepție a existenței umane nu era Musil interesat, chiar dacă realitatea cotidiană furnizează adesea prozei sale surprinzătoare și magistrale observații „realiste”. Amprenta scrisului lui Musil vine, Însă, din scrupulul lucid cu care radiografiază invizibilul și imperceptibilul, finețea introspecției În profunzime a individualității, văzută ca o discontinuă interrelaționare complice dintre multiplele euri care compun și recompun identitatea umană. Însuși numele „Claudine”, susține În introducerea la edița americană Joel Agee, pare a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a ceva ce urma să se Întâmple”: vasta libertate de a fi În lume și de a se redescoperi, din nou, Înstrăinată În lume, „extazul final de a fi străin În lume”. Urmărindu-și cu sadică scrupulozitate vulnerabilitatea, retractilitatea, rușinea, lucida călătoare pe sinuoasele trasee ale interiorității speră, totuși, cu alarmantă orbire, că evenimentele imediatului nu vor penetra prea prețioasele ceruri ale spiritului... Strania dedublare cu care se urmărește, detașată, pe sine Îi amintește totuși, Îngrijorător, acel trecut În care recunoaște
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
été frappé ou plutôt bouleversé par le texte de Norman Manea. C’est ce que j’ai lu de mieux sur le cauchemar roumain. Je ne savais pas à qui m’adresser pour avoir quelques détails sur un esprit si lucide qui a eu la chance de connaître ces merveilles de près. J’ai quitté la Roumanie il y a cinquante ans et c’est principalement par masochisme que je m’intéresse à mes origines. Comment expliquer que le peuple le
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
film pare a unui om obsedat de identitatea sa, decis să scruteze fiecare aspect al eului, să nu evite nimic În procesul autoanalizei. Cum am concilia această imagine cu afirmația menționată?” Nu era o contradicție ireconciliabilă. Intensa implicare și detașarea lucidă, amploarea afectivă ca și cea cerebrală serveau incisivei introspecții. „Îl rănesc toate și se poate detașa de orice”... A doua Întrebare se referea la Chicago. „Care este relația sa cu orașul care figurează În cele mai multe dintre cărți? Scriitorul susține În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
banalelor aserțiuni despre bine și rău, cum apar ele În interpretarea de consum, post-factum, a Auschwitzului, ci și temeiul propriei sale „continuități” În supraviețuire: „m-am Încarcerat singur, de dragul libertății”. Solitudinea se reafirmă ca șansă de autenticitate și integritate, refuz lucid al Înșelătoarelor truisme și trofee ale jur-Împrejurului acomodant. Chiraș, burlac, fără copii, scriitor marginal, gânditor independent, „entitate” bizară și neconvertibilă, nelegată de vreo „apartenență” ideologică, religioasă, etnică, politică - acestea ar fi consecințele firești ale opțiunii post-Auschwitz a naratorului. El păstrează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al doilea război mondial. Obună premisă a relației noastre, dar deloc singura. Pentru nou-venitul care eram și Încă sunt, conversația cu el, apropierea de un atât de avizat cititor al literaturii europene și, mai ales, confruntarea spiritului său iscoditor, mereu lucid, ascuțit, original, Îmbogățit de un particular sens al onestității și curajului intelectual, au Însemnat, În acești ultimi 10 ani, o experiență regeneratoare. Întâlnirea cu William Philips oferea acea mult așteptată confirmare că oamenii legendari care au trăit vremuri legendare și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Petrescu pentru ziarul Liberation cu un an mai devreme, ambele acțiuni trezind admirația și solidaritatea a două continente. Aici, și acum, ca o permanență, trebuie adus salutul de recunoștință următoarelor personalități kamikaze, care au semnat cu riscul violent în conștiința lucidă, recviemul regimului totalitar din România : Doina Cornea, Mariana Marin , Gabriela Iavolski, Lidia Ungureanu, soții Gina și Dan Sămpălean, Dan Petrescu (liderul grupului), Luca Pițu, Alexandru Tacu, Liviu Antonesei, Giani Amarandei, Filip Răduți. Semnarea DECLARAȚIEI a fost reiterată cu nume noi
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
poeziei căreia F. îi rămâne fidel. În Reminiscențe naive (1977), Gulliver (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), Istorie personală (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor), De toamnă (1986), Decorul speranței (1988), Jucător de rezervă (1992), dimensiunea reflexivă, meditativă evoluează către o autoscopie lucidă, nemiloasă, menținându-se o dreaptă cumpănă între notația ecourilor senzoriale și conceptualizare. Poezia își păstrează „caracterul unei blânde confesiuni directe, asumat prozaice” (Mircea Zaciu). Dar, cum s-a observat, această „simplitate” rămâne aparentă, este un efect al lipsei de artificii
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
o lungă absență de pe scena literară românească, F. revine cu volumul Viață de probă (1998), care alătură poeme inedite din perioada de exil unor piese vechi, preluate din Stare de asediu și readuse la forma de dinaintea intervenției cenzurii. Patetic sau lucid, grav sau ironic, poetul sondează de fiecare dată „drama mediocră” a individului marginalizat într-un regim totalitar sau într-un spațiu de adopție nu întotdeauna primitor, iar conștiința derizoriului este dublată de aceea a inevitabilei curgeri a timpului. Autorul oferă
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
supremația automatismelor frazelor gata făcute, a clișeelor și convențiilor literare, conform principiului contraria contrariis curantur. La polul opus se situează o meditație paradoxală asupra limbajului, după care logica interioară a acestuia nu o mai constituie expresia, ci involuția, autoabsorbția, conștiința lucidă și sceptică în același timp a imposibilității sale, urmată de recunoașterea vidului și a absenței inevitabile. Excesul de cuvinte, mania vociferantă și scandaloasă (se poate vorbi de o adevărată febră a manifestului literar) vizează în ultimă instanță revalorizarea regresivă a
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
publică, urmărind cu detașare discuțiile și polemicile epocii, dar intervenind rareori. Cronicile, majoritatea analize extinse, construite cu echilibrul și metoda logicianului, aduc, alături de o netăgăduită adâncime a observației, argumentele unui spirit critic pe cât de ascuțit, pe atât de ponderat, de lucid. Interesul comentatorului este îndreptat mai ales spre scriitorii din Transilvania, cu atenție fiind privită și literatura din celelalte provincii românești. Dintre autorii la care se referă nu lipsesc Lucian Blaga, Tudor Arghezi, O. Goga, Perpessicius, Șerban Cioculescu, I. Minulescu, Mateiu
DEMETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286722_a_288051]
-
de-a gata, blestematul / lanț al frazelor disciplinate, / ca niște soldați la instrucție! // Hai, rupeți rândurile!” (A avea și a nu avea). Triumfalismul de odinioară cedează locul interogației atinse de dezamăgire. Pavăză putredă (1981) consemnează punctul terminus al acestei coborâri lucide. Cartea fixează imagistic coșmarul ultimului deceniu ceaușist. Limbajul esopic e atenuat de aspectul de cronică tranzitivă. Lumea fericirii în care crezuse tânărul devine o distopie lirică (este caracteristic, sub acest raport, Dincolo de proverbe, colecție de parimii întoarse ironic și sarcastic
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
o trăire voluptuos onirică. Cu mai accentuate note morbide, eroul din Liniște apare tulburat nu numai de drama lui sentimentală, ci și de conștiința fatalității, de neputința în fața firii. Alte nuvele (Paraziții, Iancu Moroi, Milogul) alternează perspectiva melodramatică și privirea lucid critică, sarcastică. Într-o galerie de portrete figurând ființe ratate, sunt convocate înduioșarea, umanitarismul, dar și tușa groasă, utilizată în descrierea grotescului sau a patologicului. Remarcabilă în opera scriitorului, ca și în evoluția nuvelei românești, este Hagi-Tudose, nuvelă publicată în
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
curgere, sfâșiere lăuntrică și dorința de geometrie raționalistă. Și volumele târzii, Cronică (1993; Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor) și Abaddon (1995), sunt expresii ale aceluiași suflet bântuit alternativ de duhul paradisului și de cel al infernului, ale unei conștiințe lucide care trăiește, paroxistic, sentimentul alienării într-o lume dezaxată spiritual. Vibrațiile eului ultragiat consemnează cu acuitate apropierea „îngerului adâncului”, textele constituindu-se în adevărate „cărți ale infernului personal”. Efortul de izbăvire existențială, culturală și spirituală al poetului convertește glasul Apocalipsei
DORCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
Astăzi, un volum de versuri de Leonid Dimov mai poate să ofere criticului doar șansa analizei. Ne mai rămâne să ne îndreptăm privirea nu atât asupra poetului, cât - în mai mare măsură decât până acum - asupra poeziilor sale. VALERIU CRISTEA Lucidă și fantasmagorică, operă de meșteșugar opioman, bâlci al deșertăciunilor și voluptăților, inepuizabilă lexical și monotonă stilistic, domestică și exotică, stăpânită de un duh balcanic, antonpannesc, în pofida geografiei ei fără frontiere, poezia lui Leonid Dimov este una din cele mai vii
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
consacră, În anii 90 ai secolului trecut, mitul romantismului demitizat. Poveste de iubire are toate datele - mai puțin pactul nominal, numele naratorului identic cu cel al autorului - unei autoficțiuni. Ea pune În scenă un „eu” aparent bolnav psihic, deși foarte lucid În ceea ce face. În fond, aparența lui de maniac sexual nu face decît să sublinieze discrepanța Între individ (autoficțiunile sînt povestiri ale unor oameni singuri) și societate, conform modelului existențialist despre care am vorbit. Autoficțiunea franceză ridică mereu la rang
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Claude” (pp. 14-15). Acest mod de cunoaștere Îmi mai amintește de un eseu al lui Georges Bataille, În care o floare este descrisă În termeni paradoxali, cu atributele degenerescenței, la momentul ofilirii. Atunci floarea se arată, În sfîrșit, privirii analitice, lucide, cu „sinceritate”, despuiată de seducția cromatică și cochetăriile odoriferante. După cum există cuvinte denotative, ca de pildă „macara”, pe care literatura le dăruiește cu un „sens mai pur”, există, sugerează Bataille, alte cuvinte Înmormîntate definitiv În metaforă - iar vorbitorii ar trebui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tinerețe pierdută prin spitale cu părinții bolnavi, umilită de diformitățile fizice, onanistă (!) de aceea, mamă a unei fetițe pe care a lepădat-o Într-o pubelă de groaza de a nu lăsa urmași, Renée Emperaire se Îndrăgostește, rămînÎnd totodată perfect lucidă asupra propriei persoane, de un preot care, se pare, umbla după banii ei. Asemeni Lydiei Salvayre din La Compagnie des spectres, Emmanuelle Bayamack-Tam Își construiește un alter ego ficțional exorcizant, viril, dureros de lucid, cinic; revoltat și aflat În foarte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Emperaire se Îndrăgostește, rămînÎnd totodată perfect lucidă asupra propriei persoane, de un preot care, se pare, umbla după banii ei. Asemeni Lydiei Salvayre din La Compagnie des spectres, Emmanuelle Bayamack-Tam Își construiește un alter ego ficțional exorcizant, viril, dureros de lucid, cinic; revoltat și aflat În foarte proaste, dar active relații cu trecutul. Povestea lui Renée, naratoarea, e simplă: Înainte de a se căsători cu ciudatul preot Sandor Ferenczi (tizul, după cum remarcă un personaj din roman, psihanalistului maghiar născut la Miskolc În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
său strămoș dostoievskian Ivan Karamazov (misterul nu persistă, nici nu se avîntă prea mult, tragedia e nerăbdătoare să se petreacă). Primul așteaptă un avion care Întîrzie. El e victima. Cel de-al doilea, un adevărat monstru - urît, antipatic, ranchiunos dar lucid, ca Epiphane dintr-un alt roman al autoarei, sau ca Bruno al lui Houellebecq - va proceda, printr-un abil discurs și o retorică perfectă la executarea victimei. Dacă la Început Textor Texel este un neavenit, un pasager agasant pentru Jérôme
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rînd că subiectul său este unul de scenariu cinematografic, cu două variante regizate diferit, desigur, În Belgia și SUA. Un bărbat, perfecționist În comportament (În sensul În care mecanica acestuia este perfectă, ca a eroilor de serie cinematografică), bovaric și lucid totodată, căci perfecțiunea nu ne este la Îndemînă În lumea aceasta, dorește o femeie perfectă. Ea, conform argumentului ontologic al lui Anselm de Canterbury (scolastic vorbind: Dumnezeu, perfect, nu poate să nu existe de vreme ce existența este cuprinsă În perfecțiune), trebuie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
abrupt al romanului Cherokee: “Un jour, un homme sortit d’un hangar. C’était un hangar vide, dans la banlieue est. C’était un homme grand, large, fort, avec une grosse tête inexpressive. C’était la fin du jour.” Prea lucid pentru a fi un grantécrivain, Jean Echenoz și-a făcut din indiferență un stil. Frazele romanelor sale se succedă ca niște alice trase la țintă de un profesionist, asemenea unui personaj din prima sa carte, Le Méridien de Greenwich (1979
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
perversitate, mai multă detașare. Nu În ultmul rînd mă scot din sărite un anume masochism cu explozie Întîrziată, celebrarea contemplării În detrimentul intervenției, chiar și amănunte precum Îmbrîncirea În Întuneric a profilului generos al femeii-soție și reciclarea cu mai puțin reflex lucid a unor șabloane literare notorii de pe diverse paliere iubirea imposibilă, misterul aparentului vid provincial, abisalitatea ființelor dezechilibrate, finețea și pudibonderia scripturală pe scurt, o cultură a frumosului de rit vechi. Acum, se știe totuși că unii poeți francezi de top
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]