5,997 matches
-
celebru magnat cu palat, am scăpat. Cel puțin până la o dată următoare. Se vorbește, în perspectiva globalizării omenirii, de un "sfârșit al istoriei". Crezi că arta (literatura) va supraviețui acestui "sfârșit al istoriei"? Nu crezi că arta (cultura) e asul din mânecă pe care omenirea îl va scoate în momentul în care va fi pe cale să piardă... istoria? Dar omenirea va mai supraviețui istoriei? Cât de fatalist-apocaliptice îți sunt viziunile pentru lumea de mâine? Tot ce am scris vorbește despre aceste lucruri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Mi-ar plăcea să fiu citit, stimulat de public și neîncadrat. Se vorbește, în perspectiva globalizării omenirii, de un "sfârșit al istoriei". Crezi că arta (literatura) va supraviețui acestui "sfârșit al istoriei"? Nu crezi că arta (cultura) e asul din mânecă pe care omenirea îl va scoate în momentul în care va fi pe cale să piardă... istoria? Dar omenirea va mai supraviețui istoriei? Cât de fatalist-apocaliptice îți sunt viziunile pentru lumea de mâine? Am propus ca temă, pentru Colocviile de literatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cum a putut. Pe atunci femeile taroase (gravide) lucrau până în ultima clipă, de multe ori nășteau pruncii pe pământ, când erau la sapă sau la fân, pe dealuri și munți, își aduceau coconii acasă numai după ce terminau treaba câmpului, în mâneca unei cămăși bărbătești de cânepă, sau a sumanului. Nu era asistență sanitară în satul Dragomirești, în acele vremuri, nevestele tinere din Maramureș erau moșite de la începutul lumii de mamele lor, de aceea li se și spune bunicelor moașe, iar bunicilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ceea ce se va numi în istoria mișcărilor spiritual-literare din Europa "neoromantismul de la Copșa Mică". Curentul va avea reverberații și în plastică, în muzică, în teatru. Cum va arăta în teatru acest nou romantism, de exemplu? Fantomele nu vor mai flutura mâneci albe la cămășoaie, ci mâneci negre. Iar bu-hu-hu-ul lor va fi mai astmatic. Vom continua dialogul nostru și cu altă ocazie? De ce nu? Și așa literatura, arta e un ținut al amăgirilor în care dacă ai intrat cu adevărat rătăcirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
istoria mișcărilor spiritual-literare din Europa "neoromantismul de la Copșa Mică". Curentul va avea reverberații și în plastică, în muzică, în teatru. Cum va arăta în teatru acest nou romantism, de exemplu? Fantomele nu vor mai flutura mâneci albe la cămășoaie, ci mâneci negre. Iar bu-hu-hu-ul lor va fi mai astmatic. Vom continua dialogul nostru și cu altă ocazie? De ce nu? Și așa literatura, arta e un ținut al amăgirilor în care dacă ai intrat cu adevărat rătăcirea devine drumul cu care te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a dat patru dolari. - Te deranjează dacă „decolez” aici? a-ntrebat, scoțîndu-și sacoul. Nu mai auzisem expresia asta la nimeni. O clipă, cu mintea razna, am crezut că-mi face avansuri. Și-a aruncat sacoul pe canapea și și-a suflecat mînecile. I-am adus două capsule și un pahar cu apă. Avea ustensilele lui, lucru pentru care i-am fost recunoscător. L-am urmărit cum Își găsește vena, apasă și Își trage mîneca la loc. CÎnd ești deja dependent, efectele unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
aruncat sacoul pe canapea și și-a suflecat mînecile. I-am adus două capsule și un pahar cu apă. Avea ustensilele lui, lucru pentru care i-am fost recunoscător. L-am urmărit cum Își găsește vena, apasă și Își trage mîneca la loc. CÎnd ești deja dependent, efectele unei doze nu sînt spectaculoase. Dar spectatorul care știe la ce să se uite poate observa acțiunea imediată a mărfii În sîngele și celulele altui consumator. Însă la Doolie n-am putut detecta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
el. Sandale! Ceilalți roiau primprejur, Întinzînd mîinile ca o adunătură de cerșetori asiatici. Nici unul nu avea bani. Am zis: Nimic pe datorie! Și am pornit-o mai departe pe stradă. S-au luat după noi, văicărindu-se și agățîndu-ni-se de mîneci: „Doar o capsulă!” Am zis nu și am mers mai departe. Unul cîte unul, au rămas În urmă. Am coborît la metrou și i-am spus lui Izzy că Închidem prăvălia. - Măiculiță! Mi-a răspuns el. Vă-nțeleg. Sandale! Izzy
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-l au peștii Întotdeauna. Lonny se Îmbrăca bine și conducea un Buick decapotabil. Dar nu se dădea-napoi să ne tapeze de o capsulă de doi dolari pe datorie. După ce-și făcea injecția, zicea În timp ce-și cobora mîneca de la cămașa de mătase reiată și-și punea la loc butonii: - Băieți, uitați ce e, sînt cam strîns cu banii. Nu vă supărați dacă-mi treceți asta pe răboj, bine? Știți că mă achit. Pat se uita la el cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mi-am făcut eu o doză și i-am zis: - E H, dar e ceva care nu e tocmai OK. În timpul ăsta erau oameni care intrau și ieșeau din birou. Nimeni nu se uita că noi stăteam pe canapea cu mînecile suflecate, căutîndu-ne venele cu acul. În biroul unui politician mexican orice se poate Întîmpla. Bill a cumpărat oricum heroina și eu m-am dus undeva și nu l-am mai văzut pînă a doua zi, pe la unșpe Într-o frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
scrisoare către Mariuța de la Pia Danielopolu și câteva linii de la Ion Pillat, însoțite de fotografia nepoților, printre ele și a lui George Brătianu, foarte frumos băiat, în uniformă, cu cascul de tranșee în mână și gradul desinat de dânsul pe mânecă; dedesubt: Cireșoaia, era prima mențiune ce aveam de acea luptă. Aceste prime știri directe ne liniștiră, cu atât mai mult că începuseră să sosească internați germani din Moldova, care ne aduceau diferite mărunțișuri trimise de prietenul Lascăr Catargiu, care se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Kreisler, Gisekung, Han, Jalea, Dr. Gh. Danielopol, Zambacian, G. Oprescu, frații Ionel și Păstorel Teodoreanu, Geo Bogza... Aici, ne spune Mihail Constantinescu, în perioada când își redacta Ultimele sonete, medicul-poet își Era toamna anului 1954. Înfășurat în paltonu-i uzat la mâneci și la coate, bătrânul poet V. Voiculescu urca agale Dealul Spirii, îngândurat, dar și încărcat de gândul bucuriei pe care o va trăi peste câteva minute în tovărășia muzicii. Pășește cu timiditate în încăpere, își agață pălăria și paltonul în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
corectează pe Bruni în numeroase detalii, deși el îl parafrazează, de asemenea, în mod repetat. Din interes pentru precizie Manetti consulta documente de arhivă și inscripții, dar prevestiri, de asemenea, se ivesc din toate acestea, și el poartă providențialismul în mânecă. Pistoiezii, scrie Manetti, după ce și-au cedat libertatea florentinilor, nu mai produc mari cărturari și poeți sau oameni de stat. Manetti i-a încurajat pe pistoiezi să-și apere drepturile și privilegiile el le-a găsit chiar și un avocat
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a poetului pretexte pentru construirea unei alte existențe, paralele cu scene "închipuite" sau inventate de autor". Iar ceva mai încolo, tot într-o notă: "Consider că a sosit momentul să privim lucrurile foarte obiectiv. După ce Eminescu a fost tras de mâneca dreaptă, să-l tragem acum violent de mâneca stângă, în interes partizan, ar fi la fel de greșit". Avem aici denunțat în chip tranșant, programul de abordare epică (e fără îndoială, epică) a subiectului. Iar subiectul nu este, în ciuda tuturor aparențelor, viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
paralele cu scene "închipuite" sau inventate de autor". Iar ceva mai încolo, tot într-o notă: "Consider că a sosit momentul să privim lucrurile foarte obiectiv. După ce Eminescu a fost tras de mâneca dreaptă, să-l tragem acum violent de mâneca stângă, în interes partizan, ar fi la fel de greșit". Avem aici denunțat în chip tranșant, programul de abordare epică (e fără îndoială, epică) a subiectului. Iar subiectul nu este, în ciuda tuturor aparențelor, viața personală a lui Mihai Eminescu, ci mitul creat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
evident și protecția mediului. Adică ceea ce discutam nu demult cu o distinsă profesoară ieșeană, constatând dispariția unor cursuri de protecția mediului, pe care noi le considerăm necesare chiar la facultăți care par să n’aibă nici În clin nici În mânecă cu ecologia, cursuri fie și cu caracter general. În fond, viitorii specialiști sunt viitori oameni de decizie și, indiferent unde, În mecanică, textile chiar, deciziile pe care le vor lua pot agresa mediul. Deși nu obișnuiesc, voi adapta radiofonic o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
domniile voastre, chiar și cheile de care am amintit, ce se așează, prin voință ori mai potrivit inconștiență umană, pe același omăt. Pentru urmare, am ceva de reproșat naturii: Poate imaginea acestor deșeuri și a murdăriei ne-ar fi tras de mânecă, ca să mă exprim eufemistic, și ne-ar fi determinat să luăm măsurile potrivite, dar o nouă ninsoare a acoperit totul, rezolvând, În ghilimele, problema. Ca și pisica care-și acoperă cu grijă excrementele, numai că aceea o face din cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o vedem sau am dori-o altfel, Delta Dunării e, din acest punct de vedere, o vastă stație de epurare biologică a unei bune bucăți a Europei, ce ferește Marea Neagră de soarta nu prea de invidiat a Mării Baltice ori a Mânecii, unde se varsă, fără delte, deșeurile altei părți a Europei. Uneori o dorim, epurarea adică, și Încercăm alte plante, de pe aiurea, pe care le vedem mai eficiente: zambila de apă, de exemplu, de prin Amazonia. Dar și ea e tot
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
multă exactitate cum am cunoscut-o pe prima mea soție în 24 iunie 1955 la ora 20 și 25 de minute și că era îmbrăcată cu o fustă plisată ecosez verde cu roșu, o bluză de culoare deschisă și cu mâneci scurte și era încălțată cu pantofi ușori fără toc, gen balerină, din piele maro și cu șireturi de piele. Dacă însă mă întreabă cineva ce am mâncat alaltăieri, voi spune plin de rușine că „nu știu”. Un element important este
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cârciumă, mai beau o zeamă pe-acolo. Îmi place zeama, cui dracu’ nu-i place? Arată-mi unu’! Și unu’ bolnav! Fac ăia la cârciumă poante d-astea: bă, îmi faci și mie un pardesiu? Da, da-l vreau cu mâneci scurte! Nu mă deranjează. Fiecare e băgat la mijloc, la rândul lui. Sunt mulți care vor să se dea fuduli. Veniseră odată niște țigani, voiau sicriu de stejar. Cât costă, că dăm oricât? Vezi-doamne, ei au bani. Erau țigani din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vestimentare destul de neglijate, ecou Întârziat al boemei noastre În dezmăț dintre 1905 și 1910, am fost totuși printre novatorii norocoși ai modei masculine, mai precis, dacă voiți, [novator] al cămășii cu guler din ea, mai târ ziu al cămășii cu mâneci scurte, purtată vara numai cu panta loni, fără haină și fără cravată; exortându-mi fe meile, Îmbrăcate și dezbrăcate cu pierdere de timp, mai ales de timp, spre moda cu tendințe sportive, generalizată mai târ ziu ca favorizând libertatea și spontaneitatea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de avangardă și cu un răsunet la fel de semnificativ (1919-1928). și cu vedetele sale, Emanoil Bucuța și Cora Irineu, uniți În aceeași semnificație și Într-același destin. De pe când oamenii se căutau, se pofteau, se chemau, se solicitau, se trăgeau de mânecă unii pe alții la ma rele ospăț al vieții. Dificil și absurd complex de inferioritate, În care o origine modestă și o infirmitate fizică sunt Întrecute de talentul scriitorului și de personalitatea omului. Rigorisme și abstinențe afișate sau practicate; senzualități
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aș fi bănuit pe Emanoil Popescu când am dat ochii cu el. Alte vremuri, altă lume! Când se mai Întâmpla uneori ca oamenii de talent sau capabili de o treabă să fie căutați cu lumânarea, poftiți, chemați, solicitați, trași de mânecă, iar nu lăsați În trista situație de solicitatori cu spinările Încovoiate și cu un biet manuscris sau o petiție În buzunar. Când mi se oferea bursă pentru studiu și slujbă cu salariu de către un Înalt dre gător care abia atunci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
erau solici tați la tot colțul de vestalele amorului, oferindu-și farmecele lor profesionale, după care atâția bărbați serioși jinduiesc pe aceste vremuri de raționalizare. și ce mai Încolo? când toată lumea se poftea, se solicita, se chema, se trăgea de mânecă, unul pe altul, la marele ospăț al vieții, unde fiecare Își avea partea sau bucățica lui, mare-mică, dar și-o avea. Numele de Bucuța cu care avea să semneze Emanoil Popescu era al mamei sale, latinizat În actul ei de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
grelele tratate de bucătărie, cu rețete culinare aproximative chiar când cântăresc cu gramul, fiindcă marile rețete se găsesc nu În aceste tratate, ci În degetele meș tere, În ochii, gurița și năsucul acestor muze in spi rate, cu șorț alb, mâneci suflecate, papucași de casă și mirosind de sus până jos a ceapă prăjită. Cu un asemenea dichis de viață, salutar pentru firea mea pofticioasă și zurlie, jovială și melancolică totdeodată, mă pot mărturisi Înaintea dumneavoastră că stomacul, ficații și rinichii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]