10,420 matches
-
mi spune, maică, de tine Că ai să te-ntorci la mine. Și-mi spune, maică, de tine Că ai să te-ntorci la mine. MAMA SFÂNTĂ, PREACURATĂ Îmi arunc privirea-n curte, Corbea-i bucuros și latră; Vrea să-l mângâi, nu mai poate: Sare-n sus, fuge spre poartă, Nici nu latră, căci te simte, Pe lăbuțe stă și-așteaptă, Și din coadă dă, cuminte - Ființă blândă și-nțeleaptă. Iar pisica, nu mai toarce, Din urechi a și ciulit: Te-
MAMEI, CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346581_a_347910]
-
zid - Mamă sfântă, preacurată. M Ă I C U Ț A M E A - La tine vin, măicuța mea! Întinde mâna s-o sărut ... Mi-e dor de tine să te văd, Să mă așez la pieptu-ți sfânt, Să mă mângâi și eu să plâng, Că prea nu te-am văzut demult Odorul meu iubit și scump! - O! ... lasă-mă, băiatul meu, Cu brațu-mi slab să te cuprind ... Sunt fericită că te-ating! ... Iar fața ta, abia disting. Ani grei mă
MAMEI, CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346581_a_347910]
-
Chipul tău aură poartă ... Tu ești maica mea blajină? Vino! fiul tău te-așteaptă. La tine vin, măicuța mea! Întinde mâna s-o sărut ... Mi-e dor de tine să te văd: Să mă așez la pieptu-ți sfânt, Să mă mângâi ... și eu să plâng, Că prea nu te-am văzut demult ... Pe tine - chip de înger scump! Ai plecat, mamă iubită? ... Te implor, rămâi cu mine! Nu mai stai, îmi ești grăbită, Vrei s-ajungi la rugăciune? Să te rogi
MAMEI, CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346581_a_347910]
-
trezește la viață, natura renaște. Soarele revarsă o căldură mângâietoare, vântul suflă din plămânii săi aer mai cald, sângele își schimbă culoarea, inima - pulsațiile, o mireasmă dulce se-mprăștie pe cărări, chipul blând al primăverii ne zâmbește, mâinile ei ne mângâie ... Seva pomilor mustește, dragostea începe să domine pământul. Zilele devin mai lungi și mai blânde, natura începe să-și arate farmecul. În curând se va îmbrăca în hainele-i frumoase, va da colțul ierbii, copacii vor fi ninși de flori
DRAGOBETELE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346610_a_347939]
-
înainte de...îl sărută, încolăcindu-i gâtul cu brațele. Buze fierbinți, cu aromă de căpșuni. O strânse cu putere. -Bine...ai revenit!îl privi prin perdeaua de gene negre. -Să-mi aduci aminte, unde am rămas, după ce scăpam de calvarul asta! o mângâie pe obraz -Fii sigur ! Constantin Camelia ianuarie 2012 Referință Bibliografică: MAGAZINUL DE ANTICHITĂȚI / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 433, Anul II, 08 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PÂINE-MI E DE DOR ȘI GRÂURI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 402 din 06 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Pâine-mi e de dor și grâuri Și vin cai de mă mângâie Eu mă duc să-mpletesc frâie Până crește apa-n râuri Și la fel de stepe-ntinse Și de fetele morgane Hai cu mine măi cârlane După nopți albe și ninse Hai să batem zarea-albastră Și luceferii-n copite Murgule plin de
PÂINE-MI E DE DOR ŞI GRÂURI de ION UNTARU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346682_a_348011]
-
Hai cu mine măi cârlane După nopți albe și ninse Hai să batem zarea-albastră Și luceferii-n copite Murgule plin de ispite, Cât e lumea contra noastră! Dor de frâu să-l țin la brâuri Coama-n vânt să mă mângâie Eu mă duc să-mpletesc frâie Până crește apa-n râuri Referință Bibliografică: Pâine-mi e de dor și grâuri / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 402, Anul II, 06 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion
PÂINE-MI E DE DOR ŞI GRÂURI de ION UNTARU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346682_a_348011]
-
moare în tine, nimic în afară de tine însuți, în pietrele tale nu rămân decât semne ale nimicului și ale nimănui. Rămâne numai lumina. * (Zeului din Delos) Acolo de-asemenea este toamnă, acum. Acolo de asemenea, poate, o ploaie lejeră, precum aceasta, mângâie acuma pământul, alină ciulinul uscat de asprimea sării și a luminii. Ridic, înaintea acestor ușoare picături ale altor nori, opera ta de frumusețe năruită, fragmentul de argilă pe care niște mâini l-au luat din solul tău. Să-mi pot
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
de la lirism, se află în poezia „Căprioara nebună”: „Culcat, / stau cu ochii închiși/ și visez la poiana mea cu flori./ E atâta liniște și armonie!/ Și totuși căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiți/ de atâta privit spre spațiu virtual.” În contemporaneitatea care-mi aparține, am văzut poeți acaparând duiosul stil clasic și poeți marșând curajos pe varianta modernă. Cred că George Roca a ales să marșeze
GEORGE ROCA – POEME CIFRATE MULTILINGVE de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346712_a_348041]
-
-mi capul în coama lui. Îi simt mirosul de ceruri. Lacrimile îmi șiroiesc pe obraji, împletindu-se cu lacrimile lui. Și îmi cer iertare înaintea lui și a străbunilor lui, pentru toți și pentru toate câte le-am făcut. Îl mângâi pe bot și îl sărut, lipindu-mi capul de obrazul lui. Nu știu cât stăm așa, însă, la un moment dat, licorna se apropie și mă lasă să o mângăi. Mă învăluie, îmi străbate ființa un val de iubire din care știu
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
Mă învăluie, îmi străbate ființa un val de iubire din care știu că nu aș mai vrea să revin. E tandrețea mamei, gingășia iubitei, puritatea copilului, sentimente pe care mă lasă să le simt în deplinătatea lor. Mă alintă ușor, mângâindu-mi obrajii. Iar eu devin totalitatea ființei mele, așa cum mi-am dorit dintotdeauna, așa cum doar știam că poate fi, iar acum sunt. Sunt frumoși amândoi în dumnezeiasca lor iubire. Apoi, scutură din cap și dispar împreună ca o umbră, în
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
sfială între noi, în noi ... Aerul părea încărcat de mii de volți (așa gânești într-o societate supertehnolo-gizată), încadrându-ne într-un spațiu propriu, numai al nostru. Am ridicat încet mâna. Și în clipa aceea am simțit deja degetele mele mângâindu-i pielea catifelată și lucioasă și netedă ... În ochii lui apăruse un fel de mirare dar și bucurie. Cineva îl mai mângâiase așa, știa bucuria ei. Fragilitatea gingășiei, asta simțeam în suflet! când tu însuți ai vrea să spui ceva
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
spațiu propriu, numai al nostru. Am ridicat încet mâna. Și în clipa aceea am simțit deja degetele mele mângâindu-i pielea catifelată și lucioasă și netedă ... În ochii lui apăruse un fel de mirare dar și bucurie. Cineva îl mai mângâiase așa, știa bucuria ei. Fragilitatea gingășiei, asta simțeam în suflet! când tu însuți ai vrea să spui ceva, să te apropii cu un gest de cineva dar ... străbați spații de câtiva centrimetri în ... ani lumină! Sunt cele mai minunate clipe
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
jinduit... Precum un lan de grâu în vânt Ți-l legeni ademenitor Plimbând ispita pe pământ Sub ochi pios de muritor... Ai mâini de fină gingășie Ce par a fi menite doar A scrie versuri pe hârtie Ori trup a mângâia-n budoar... În ochii tăi de jad aprins Se pierde iarba primăverii Se-ascund păduri și câmp întins Și triluri de prin crângul verii... Ai chip frumos, atrăgător Ce-n dragoste-ar fi dornic Ai buze pline de amor Care
STATUIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346728_a_348057]
-
Poate. Absurd? Doar pentru aceia al căror suflet nu a vibrat niciodată fără ajutorul calculelor logice și raționamentelor îndelung dezbătute. Sub acea frumusețe enigmatică, oarecum reținută, eu îi simțeam sufletul și acel suflet îl înlănțuisem eu cu brațul și-l mângâiasem cu privirea. Am stat așa mult timp, înlănțuiți în noapte sub picurii reci ai ploii, tăcuți, năluci într-un oraș adormit. Nu mai simțeam răsuflarea de gheață a hienei și nici pustiul ultimelor zile. Renăscusem! Clopotul din turnul bisericii vesti
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
meridiane nu mai era loc de-atâta tăcere. Nu știu de ce tu tăceai, coborând lumi ne-paralele în emisfere de gând și, deși te simțeam palpitând între scoici de neliniști, surâsul tău devenea fluid de fierbinte iar aureola lui îmi mângâia trupul cufundat în iarnă albastră. Te-aș chema în cumpăna serilor mele, prea mult înnoptate, dar tu ai să taci. Leonid IACOB Referință Bibliografică: tu ai să taci... / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 361, Anul I, 27
TU AI SĂ TACI... de LEONID IACOB în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350967_a_352296]
-
o poeta a realității profane, bănuind la aceasta dezvăluiri neașteptate, revelații. Autoarea cultivă de aceea uimirea. Când surprizele se țin lanț, când miracolele se înghesuie, chiar o beție a uimirii (vezi Miraculum,Extaz -în care găsim frumoasele versuri : Bărbatul își mângâie femeia/ De la călcâie până la ochii de sare/ Delicat emisfer ș.a. Poeta se bucură așadar firesc de orice ivire din rolul indiferent al lucrurilor, iară dacă acelea din apropiere netede, derizorii, potolite, șterse ... se mai arată, neașteptat, și în câte un
MIRACULUM DE ANGELA NACHE. VOICU BUGARIU REVISTA LUCEAFARUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351012_a_352341]
-
același timp, îi ascute simțul realului și terestrului. (“Mă rog să rămân totuși cât mai terestră”). Dar iată primul moment al căderii poetei din paradis: “Lunec pe partea arsă a palmelor/ Cât apa oglinzii m-ascultă/ tânăra femeie din unde/ Mângâie o pasare flamingo și cântă/ Nimeni nu află ce e-n inima mea/ Cine ca mine astfel și-a vrut-o/ Port încet sacoșa cu pâine rotundă/ Limbile ceasului meu - o lingură mare/ Și mică-n/ Tăcerea și frica sublime
ANGELA NACHE. FRENEZIE ŞI COTIDIAN. M.N.RUSU. VIAŢA STUDENŢEASCA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351027_a_352356]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PÂINE DE DOR Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 361 din 27 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pâine-mi e de dor și grâuri Și vin cai de mă mângâie Eu mă duc să-mpletesc frâie Până crește apa-n râuri Și la fel de stepe-ntinse Și de fetele morgane Hai cu mine măi cârlane După nopți albe și ninse Hai să batem zarea-albastră Și luceferii-n copite Murgule plin de
PÂINE DE DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351059_a_352388]
-
Hai cu mine măi cârlane După nopți albe și ninse Hai să batem zarea-albastră Și luceferii-n copite Murgule plin de ispite, Cât e lumea contra noastră Dor de frâu să-l țin la brâuri Coama-n vânt să mă mângâie Eu mă duc să-mpletesc frâie Până crește apa-n râuri Referință Bibliografică: Pâine de dor / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 361, Anul I, 27 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate
PÂINE DE DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351059_a_352388]
-
a trei regi, a unui împărat și a unei ducese. Am făcut următorul pas, cel care mă ducea în fața artei sale. Și când am văzut primele reproduceri ale tablourilor, mi-a venit să întind mâna pe ecranul coputerului și să mângâi culorile care-mi aduceau în față strălucirea smalțului de pe vasele de ceramică și am zis cu voce tare: "E un pictor încărcat de emoții profunde, un vitalist, un pictor debordant, pur și simplu dă în clocot, pictor care poate să
CEASUL DE TAINĂ DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351040_a_352369]
-
Morar,Dumitru Sabău,Cornel Purdea, Cornel Porumb, și mulți alții, în care autorul surprinde, ca un adevărat caricaturist, elementele esențiale ale unui portret psiho-socio-profesional al personajului abordat.Aceste șarje sunt blânde ca lumina caldă a lunii mai care prelungește umbra,mângâindu-ne cu răcoarea ei. Autorul, chiar și fratelui său Nicușor Constantinescu, îi rezervă o amicală, în care descoperim o autoironie referențială:Ți-ai dat cred seama c-ai greșit complet/ Sperând că fiindu-mi frate,eu te iert, / Cum puteam
CONŞTIINŢA DE SINE A IRONIEI AMICALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351081_a_352410]
-
Poate a ieșit la pensie. Mai scrie încă scrisori deschise pe care nu le citește nimeni. Scrisori către Bunul Dumnezeu. Poate este în greva depersonalizării. Profesoara de limba română nu mai are demult identitate. Ca și limba pe care a mângâiat-o în gramatica existenței, în poezia visurilor ei din primii ani de școală și de liceu. Este invitată să vorbească, zilnic, pe ecrane? Nu este invitată. Este remunerată pentru absența ei? Nicidecum. Face înțeleaptă reclamă, sau mai bine zis, apel
PROFESOARA DE LIMBA ROMÂNĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351087_a_352416]
-
pe a ta strună Tristeți și bucurii ca un tumult Să le înalți în mladierea-ți înspre lună. Să spună ea, apoi, de nu-i frumos Ceea ce tu cu sufletul ai dăruit Și tot privind pe după stele-n jos Să mângâie tot ce a fost în timp iubit. Să îmi mai cânți cobzare de iubire Și de trăiri ce sunt ca din povești Să-mi umpli sufletul de fericire Sau de durere dulce, cum reușești! Și să mă las purtată înspre
SĂ-MI CÂNŢI COBZARE! de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351128_a_352457]
-
el era acolo de ceva timp, așteptând ca ea să-i vină în întâmpinare. Deschise buzele să spună: ,, Bun-venit ,iubirea mea, Crăciun fericit!”. Și apoi, ascultă răspunsul, dar el o sărută încet și îi sărută mâinile care mereu i-au mângâiat chipul și spuse :,, Cât de frumoasă ești, mi-ai lipsit atât, atât de mult! Timpul se oprise în loc pentru ea, închise ochii să soarbă sunetul vorbelor, dar când îi deschise , el dispăru. Din dorința de a-l avea alături în
DOUĂ LUMÂNĂRI... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351125_a_352454]