5,076 matches
-
drept și stâng se găsesc, ca și în cazul simpaticului lombar, fibre de legătură, ce sfârșesc la nivelul coccisului într-un ganglion mic și impar, ganglionul coccigian. Terminațiile lanțului ganglionar sacrat transmit impulsurile sosite pe calea ramurilor comunicante albe de la măduva lombară (L1-L2) spre organele perineale erectile și regiunea anorectală. Pentru a ajunge la acest nivel, ele folosesc fie calea plexului pelvin, fie traiectul ramurilor comunicante cenușii, care se alătură la nervii rahidieni înăuntrul sau înafara canalului sacrat. Un lanț simpatic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
1.19. Parasimpaticul sacrat Este format din centri și fibre vegetative eferente cu sediul în regiunea sacrată. Fibrele preganglionare, plecate de la nivelul centrilor parasimpatici medulari (S2-S4), din coloana în torsadă Laruelle, situată la unirea cornului anterior cu comisura cenușie a măduvei și cuprinsă între cel de al V-lea segment lombar și conul terminal, ajung la organele pelviperineale pe două căi distincte: a) unele descind pe traiectul ramurilor anterioare ale nervilor II, III și IV sacrați, intrând în constituția nervilor pelvini
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ganglionilor previscerali intramurali, din viscerele pelvine (rect, segment inferior al uterului, vezică urinară, organe erectile etc.). I.2.1.20. Parasimpaticul spinal Spre deosebire de fibrele simpatice care ajung la ganglionii paravertebrali prin ramurile comunicante albe din rădăcinile anterioare, filetele parasimpatice părăsesc măduva după unii autori pe ambele căi. Din 1876, când Stricker a semnalat că excitarea capătului periferic al rădăcinilor posterioare lombare produce vasodilatație în laba respectivă, s-au acumulat suficiente fapte experimentale în sprijinul acestui punct de vedere. Una din primele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sus-citați au admis existența unei căi nervoase eferente de-a lungul rădăcinilor posterioare, formată din doi neuroni articulați sinaptic la nivelul ganglionilor spinali, care după Ken-Kure (1928) ar constitui parasimpaticul spinal. Centrul trofic al primului neuron s-ar găsi în măduvă, iar al celui de al doilea, în ganglionul spinal. Alți autori (Bayliss, Langley, Wybauw), constatând că vasodilatația provocată de excitarea rădăcinilor posterioare persistă și după degenerarea capătului lor periferic, au pus fenomenul pe seama stimulării antidromice a fibrelor senzitive aferente și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care au precizat că excitarea rădăcinilor posterioare se însoțește și de alte răspunsuri parasimpatice. Ei au obținut, printre altele, contracții gastrice după stimularea centrifugă a căii dorsale D4-D12. În felul acesta, noțiunea de parasimpatic spinal a fost extinsă la întreaga măduvă dorsolombară. Pe de altă parte, Kiss și O’Schaughnessy (1934) au arătat că ganglionii rahidieni conțin un amestec de elemente nervoase somatice și vegetative. Semnificația funcțională a dualității somatovegetative de la nivelul ganglionilor spinali, ca și a parasimpaticului spinal în general
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hiperemie funcțională din teritoriile suprasolicitate cu rol trofic-adaptativ. Lipsa acetilcolinei din efluentul venos al labei excitate antidromic (Parrot și Reuse, 1954) a determinat pe unii autori (Hinsey și Cutting etc.) să admită că fibrele vegetative eferente din rădăcinile posterioare ale măduvei spinării ar aparține mai curând simpaticului colinergic, descris de Folkow și Uvnas (1955) decât parasimpaticului spinal. În acest sens pledează și dispariția efectelor vasodilatatoare ale excitării rădăcinilor posterioare după administrare de Alderlin, blocant specific al beta-receptorilor adrenergici (Haulică și colab
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ar prezenta o inervație dublă simpaticoparasimpatică, ventriculele ar conține mai mult fibre simpatice postganglionare. În afara fibrelor eferente, în constituția plexului cardiac intră numeroase filete nervoase aferente. Acestea aparțin fie celulelor senzitive din ganglionii spinali ai primelor cinci rădăcini posterioare ale măduvei dorsale D1-D5, fie acelora din ganglionul plexiform (nodos) al vagilor. În primul caz, fibrele aferente ajung la nivelul coarnelor posterioare ale măduvei pe traiectul nervilor cardiaci simpatici, traversând ganglionii laterovertebrali corespunzători (cervical mijlociu, inferior și toracali D1-D5), iar în cel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
numeroase filete nervoase aferente. Acestea aparțin fie celulelor senzitive din ganglionii spinali ai primelor cinci rădăcini posterioare ale măduvei dorsale D1-D5, fie acelora din ganglionul plexiform (nodos) al vagilor. În primul caz, fibrele aferente ajung la nivelul coarnelor posterioare ale măduvei pe traiectul nervilor cardiaci simpatici, traversând ganglionii laterovertebrali corespunzători (cervical mijlociu, inferior și toracali D1-D5), iar în cel de al doilea caz, se termină în nucleul fasciculului solitar din bulb (fig. 16). Prin intermediul acestuia, aferentele vagale influențează activitatea centrilor bulbari
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Lee-Frankenhäuser de la nivelul emergenței ramurilor viscerale ale arterei hipogastrice (fig. 17). În afara nervilor hipogastrici, el primește ramuri eferente din parasimpaticul sacrat, atașat temporar nervilor rahidieni sacrați 2, 3 și 4, precum și din lanțul simpatic sacrat. Fibrele parasimpatice cu origine în măduva sacrată, alcătuiesc în ansamblul lor plexul erector Eckart. Împreună cu nervii splanhnici pelvini ce sfârșesc în ganglionul hipogastric și cele câteva ramuri plecate din simpaticul laterovertebral, aferentele parasimpatice sacrate formează plexul hipogastric inferior, din care derivă, cu traiect independent sau de-
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu sediul ganglionar spinal, terminațiile dendritice străbat fără întrerupere sinaptică plexurile și ganglionii simpatici laterovertebrali, pentru a ajunge la rădăcinile posterioare și ganglionii spinali corespunzători pe calea ramurilor comunicante albe. Prelungirea axonală a acestui mic neuron senzitiv se termină în măduvă prin rădăcina posterioară la nivelul zonei intermediare a substanței cenușii, în partea sa internă. De aici, calea sensibilității viscerale se îndreaptă spre zona premotorie (ariile 6 și 8) a scoarței cerebrale fie prin intermediul celui de al doilea neuron senzitiv din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și submucos (Meissner) situat între tunica musculară și muscularis mucosae (fig. 19). Bogăția celulară a acestor plexuri este impresionantă și studii cantitative au demonstrat că numai în jejunoileon se găsesc aproximativ 200 milioane de neuroni, număr egal cu cel al măduvei spinării, iar în întregul tub digestiv peste 500 milioane (1). Din punct de vedere calitativ, atât morfologic cât și funcțional, s-au descris peste 20 de tipuri neuronale care exprimă cea mai mare parte a neuromediatorilor prezenți în SNC. SNE
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aferenți ai neuronilor IFAN de la nivelul stomacului iau calea ramurilor gastrice ale nervului vag și se proiectează în complexul nuclear dorsal bulbar, iar cei de la nivelul rectului iau calea nervilor hipogastrici inferiori și se termină în zona intermedio-laterală S2-S4 a măduvei spinării. Enteroneuronii aferenți intrinseci IPAN au morfologie Dogiel II, sunt neuroni AH din punct de vedere electrofiziologic și se găsesc predominant în plexul mienteric, dar și în cel submucos. Topografic, ei sunt mai numeroși în zonele cele mai active secretor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simetric și exercită, în general, un efect inhibitor asupra celulei postsinaptice. Sinapsele axo-axonale Când terminația unui axon stabilește contact cu alt axon, se structurează o sinapsă axo-axonală. Aceasta este o sinapsă chimică și a fost descrisă de Gray (1962) în măduva spinării la mamifere, iar recent în sistemul nervos al numeroaselor vertebrate, la nivelul nucleului geniculat, în nucleii talamici, în substanța gelatinoasă, în nucleul trigemenului. Sinapsele axo-axonale sunt implicate în fenomenul de inhibiție presinaptică, întrucât acțiunea lor tinde să reducă din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
formate din cel puțin doi neuroni articulați sinaptic la nivel ganglionar, căile eferente vegetative prezintă fibre preganglionare și postganglionare. Corpii celulari ai neuronilor preganglionari simpatico-parasimpatici sunt situați fie în nucleii de origine ai nervilor cranieni, fie în coloana intermedio-laterală a măduvei spinării. Axonii lor fiind mielinizați, traversează nervii cranieni și spinali către ganglionii vegetativi, unde stabilesc sinapse cu dendritele neuronilor secundari ganglionari. În funcție de locul unde sunt situați, ganglionii vegetativi extranevraxiali se împart în ganglioni cranieni latero-vertebrali, prevertebrali și pre- sau intravertebrali
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
izolați sau dispuși în insule, cu conținut bogat în vezicule dense și lipofuscină la nivelul pericarionului. Fibrele axonale ale acestora sunt amielinice, lungi, în cazul celor simpatice și scurte în cazul celor parasimpatice. Reprezentând axonii neuronilor din coloana intermedio-laterală a măduvei toracice și lombare, fibrele preganglionare simpatice fac sinapsă cu cel de-al doilea neuron în ganglionii cei mai apropiați sau îi traversează pentru a se articula sinaptic într-unul din plexurile vegetative perivasculare sau periviscerale. Uneori, fibrele preganglionare se termină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nerv-celulă mastocitară, au evidențiat participarea eliberării ATP de către mastocitele activate de terminațiile nervoase, ca substrat energetic al moleculelor de adeziune celulară (CADM). O gamă variată de particularități imunohistochimice prezintă comunicările neuroimune bidirecționale de la nivelul altor structuri limfoide primare (timus, amigdala, măduva osoasă, splină, ganglioni limfatici) și secundare (mastocite, limfocite, leucocite etc.), având ca principal element reglator citokinele. Interacțiuni neuroimune complexe au loc la nivelul mucoaselor digestivă, bronșică, buco-faringo-laringeală și diverselor teritorii neuro-glandulare, inclusiv cerebrospinale. Componentele sistemului imun sintetizează și eliberează citokine
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
să existe mecanismul enzimatic de inactivare rapidă a neurotransmițătorului în teritoriul sinaptic; - antagoniștii specifici să blocheze acțiunea sinaptică a substanței mediatoare. Referitor la coexistența mediatorilor chimici în aceeași articulație sinaptică cu cotransmițătorii respectivi, este de precizat că, în cortexul cerebral, măduvă și punte, acetilcolina coexistă în aceeași articulație sinaptică cu substanța P, VIP sau cu una din enkefaline, în locus coeruleus și ganglionii simpatici noradrenalina se găsește împreună cu neuropeptidul NPY, în timp ce GABA din talamus și cortexul cerebral folosește drept cotransmițător fie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
al serotoninei este mai evident la nivelul nucleilor reticulari ai rafeului din trunchiul cerebral. De la nivelul acestora pleacă o serie de căi ascendente spre talamus, hipotalamus, aria postrema, substanța cenușie periventriculară, scoarță și cerebel, precum și descendente spre substanța cenușie din măduva spinării. La nivel periferic, neuronii serotoninergici predomină în ganglionii și nervii care asigură inervația vegetativă a tubului digestiv. În afara țesutului nervos și a celulelor cromafine intestinale, serotonina se găsește în plachetele sanguine, ca principală cale de captare și transport a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
capacitatea de a determina schimburi ionice membranare generatoare de potențiale de acțiune graduale de tip depolarizant sau hiperpolarizant (Aghajanian, 1987). Acțiunile sinaptice ale serotoninei. În general, serotonina exercită efecte postsinaptice inhibitorii asupra releelor neuronale senzoriale (de exemplu: cornul posterior al măduvei spinării sau nucleul geniculat lateral din talamus) și activatoare (facilitatorii) la nivelul neuronilor motori. La rândul său, inhibiția serotoninergică are la bază hiperpolarizarea membranară indusă de creșterea conductanței la potasiu, iar acțiunea facilitatoare a acesteia este consecința depolarizării produse de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
apariția de tulburări locale și generale caracteristice, generate de proprietățile sale permeabilizante, capilarodilatatoare, gastrosecretoare, bronhoconstrictoare, urticariene etc. La nivel cerebral, majoritatea neuronilor histaminergici se găsesc în hipotalamusul posterior și căile mezencefalo-ponto bulbare. La rândul lor, proiecțiile histaminergice descendente coboară spre măduva spinării, distribuindu-se diverselor segmente ale acesteia și asigurând inervația „în trecere” a unor structuri mezencefalo-ponto-bulbare. Un loc important îl dețin corpii mamilari, formația reticulară mezencefalică și nucleul tradusului solitar. Existența căilor reticulo-corticale histaminergice explică o parte din binecunoscutele acțiuni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se realizează prin cotransport cuplat cu ionii de sodiu. Majoritatea neuronilor glutamatergici se găsesc la nivelul cortexului cerebral și în hipocampus. Celulele piramidale neocorticale glutamatergice prezintă proiecții cortico-striate, cortico-talamice, cortico-pontine și cortico-fugale descendente, până la nivelul regiunilor cervico-dorsală și lombară ale măduvei spinării. Tractusurile olfactive, gustative, auditive și somestezice conțin, de asemenea, numeroși neuroni aminoacidergici excitatori. Eliberarea lor se realizează, ca și în cazul altor neurotransmițători, prin exocitoză cu participarea ionilor de calciu sub influența fenomenelor electrochimice de depolarizare a terminațiilor presinaptice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
glicocol), aminoacizii inhibitori se găsesc în concentrații mari în sistemul nervos cerebro-spinal al mamiferelor. Acidul gamma-aminobutiric (GABA) rezultă din decarboxilarea acidului glutamic în prezența enzimei glutamic-decarboxilaza (fig. 56). Decarboxilarea acidului glutamic are loc la nivel neuronal atât în creier și măduva spinării, cât și în unii neuroni ai sistemului nervos periferic folosind piridoxal-fosfatul drept coenzimă. La nivel central predomină localizările cortico-subcorticale, hipocampice, talamice și ale nucleilor bazali. La nivelul neocortexului, neuronii gaba-ergici participă la circuitele inhibitorii locale ale scoarței somato-senzitive și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale scoarței somato-senzitive și vizuale. Contacte sinaptice inhibitorii realizează neuronii gaba-ergici corticali cu celule piramidale și extrapiramidale descendente alături de dopamină. În talamus, hipotalamus, mezencefal și punte, GABA constituie unul din neurotransmițătorii inhibitori ai complexului polineuronal din formațiunea reticulată ponto-mezencefalo-diencefalică. Cerebelul, măduva spinării și retina conțin, de asemenea, cantități suficiente de GABA ca neurotransmițător-inhibitor. Acțiunile inhibitorii, hiperpolarizante mediate de GABA, au la bază creșterea concentrației membranare pentru ionii de clor ca urmare a interacțiunii cu unul din receptorii specifici. Receptorii pentru GABA
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din proteinele consumate traversează bariera hemato-encefalică pentru a fi preluată și folosită ca mediator chimic inhibitor. Distribuția cerebrospinală a glicinei este mai limitată decât a GABA, concentrațiile cele mai mari găsindu-se în trunchiul cerebral, cerebel și coarnele anterioare ale măduvei spinării. Eliberarea din butonul presinaptic este Na+-dependentă, iar acțiunea hiperpolarizantă postsinaptică este clor-dependentă, prin intermediul unui receptor ionotrop. Proprietățile inhibitorii postsinaptice ale glicinei sunt blocate de către stricnină. Convulsiile produse de stricnină se datorează blocării mediației chimice glicinergice. Un alt aminoacid
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
datorează blocării mediației chimice glicinergice. Un alt aminoacid prevăzut cu proprietăți inhibitoare asupra excitabilității neuronale este taurina. Taurina. Se găsește în cantități mari în veziculele sinaptice ale scoarței cerebrale, cerebelului și hipo-campusului. Cantități suficiente au fost găsite în trunchiul cerebral, măduva spinării și retină. Concentrațiile acesteia sunt mai mari în perioada de creștere decât în cursul maturației. Pe această bază s-a făcut afirmația că taurina stimulează creșterea și dezvoltarea nervoasă. Stimularea electrică sau chimică (potasică) neuronală determină eliberare de taurină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]