3,738 matches
-
Vasile „Treizeci de nimburi în efigii Ți-am dăltuit pe frontispicii Republică, în simetrii Cu necuprinsul timp să fii.“ („Odă“, România literară, 29 decembrie 1977) SMEU Ion „Purtăm în noi statornic un glorios partid Prin care astăzi, țara își scrie măreția Sunt trei cuvinte sfinte spre care mă deschid: Partidul, Ceaușescu, România!“ („Destine comuniste“, Luceafărul, 26 decembrie 1987) SOCOL Ion „Partidului la rang de cugetare din suflet îi urăm puteri de-nalt, emblemă cu simbolul din bazalt i-o vom purta
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
numai la zile de sărbătoare, deși momentul în care-l prezintă, e momentul solemn al conducătorului de trupe, momentul plecării, al energiei înfricoșate și mute. Dar ce importă! Ștefan trăiește cum puține statui știu să trăiască; gestul lui, plin de măreție, impune generațiilor de azi, ca și cum ar exprima, nu imperativul unor timpuri care au fost, dar al unui destin pe care nimic nu trebuie să-l schimbe. Apoi, statuia aceasta se bucură de condițiuni excepționale: locul, situația, mediul, lumina, cerul. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
le inspirau. Toate aceste lucruri sporeau desigur încrederea în mine, în forțele mele, în misiunea la care aveam iluzia că particip. Căci știam bine că mișcarea cu care căutam să pun de acord actele mele avea o amploare și o măreție considerabilă, că ea nu privea numai un colț obscur al umanității, un grup uman oarecare, ci toată societatea umană intrată în criza descompunerei și în durerile facerei. Dar erau și lucruri pe cari nu le-am acceptat cu același entuziasm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Într-o zi va pierde totul. Și, oricum, nu Înțeleg de ce i-am ironiza pe greci pentru că spuma amară a mării năștea Afrodite, cît timp zeița dragostei e, probabil, cea mai În măsură să ne apropie de lucrurile din jur. Măreția sfinxului de la piramide ne devine străină tocmai prin ceea ce părea să constituie victoria sa : indiferența. Gura aceea Încremenită Într-un rictus metafizic nu vrea nici măcar să sfîșie. Iar ochii goi fixează permanent un punct din afara noastră, oricum ne-am așeza
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Încă și mai glorioasă decît revolta. Strivit de nenorociri, el răstoarnă totul În favoarea orgoliului uman cu o singură afirmație: Eu Însumi. O afirmație cu care pustiește cerul. Căci nu milă cere cel care se acuză singur și se pedepsește singur. Măreția lui stă În aceste vorbe: SÎnt vinovat! Le rostește ca și cum ar spune: SÎnt liber! În clipa aceea, fiecare rană a lui Oedip devine o gură prin care el Își strigă victoria Împotriva zeilor și libertatea. Drumul spre Colonos nu e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Însă ceea ce vedem și noi, mori de vînt, hanuri sordide, el vede realitatea așa cum este, n-o reinventează, și totuși participă la aventură, nu rîde de iluziile stăpînului său, dimpotrivă, după o primă uimire, Îl admiră și-l urmează. Iată măreția lui Sancho. El participă la iluzie conștient de jocul său. O lume plină de cavaleri rătăcitori ca Don Quijote ar fi absurdă și clinică. În schimb, viața are nevoie de scutieri ca Sancho Panza. El e primul care și-a ridicat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
față de zei. Așa cum la arbuștii prăfoși de pe dîmbul din spatele casei impune faptul că nu iau culoarea pietrei. Pedepsit de zei, „pentru că a iubit prea mult oamenii”, cum zice Eschil, titanul trebuia să știe că amnezia are aspectul stîncii; și că măreția lui stă În curajul de a-și Înfrunta, cu același orgoliu cu care a furat focul, greața dureroasă pe care o simte În timp ce vulturul Îi sfîșie carnea. Să nu ne lăsăm derutați de reprezentările antice În care Prometeu aproape ignoră
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
descind din genealogii de căutători de aur.. Spania caravelelor plecate pe ocean spre un eldorado himeric nu mă fascinează, Spania o Îndrăgesc pentru Don Quijote, iar Don Quijote era un om de uscat ca și mine. Convertit la religia mării, rămîn În fața măreției ei tot barbar... Nu face Însă parte și stînca lui Sisif din trupul aceleiași zeițe care-i dă puteri proaspete lui Anteu? Ca, dealtfel, și piatra În care a fost cioplit sfinxul slut și indiferent de la piramide? Aceasta nu demonstrează
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
puțin pînă În clipa cînd, renunțînd să privim un templu grec din afara lui, vom Încerca să-l vedem dinlăuntru. Cei care au făcut o asemenea experiență au constatat că În interior spațiul e meschin și n-are nici pe departe măreția unei catedrale gotice. Armonia rațională a templelor grecești a fost gîndită pentru a se impune sufletului fără s-o atingem. Noli me tangere, cum spune și Dumnezeul lui Correggio. Pe drumul rîvnit de cei care ne-au Îndemnat să facem
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de a nu vorbi despre zei altceva decît ce permit legendele. Poate că nici despre moarte n-ar trebui să vorbim altceva decît ne Îndeamnă viața. Abia piramidele ne amintesc cît de fragili sîntem; ele care au promis veșnicia. Dar măreția unei piramide nu stă În arta ei, ci În himera și zădărnicia ei. Îngropîndu-l pe Polinice, Antigona presară pămînt și peste propria ei teamă de moarte. Căci ceea ce ne separă de celelalte animale sînt și mormintele În care ne Îngropăm
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dorind să regăsesc ceea ce fusese înainte, n-a mai fost chip. Apoi, seara, în timp ce scriam acestea, aceeași înfățișare, și văzând ceva anume cu mintea, chiar dacă în cea mai mare parte nu atât de limpede, nici atât de deslușit, nici cu atâta măreție, ci ca o scânteie măricică, înfățișându-se priceperii 4 sau atrăgând-o la sine și arătând a fi aceeași șființă dumnezeiascăț. A PREASFINTEI TREIMI 25 șbisț. Vineri ș7 martieț - La rugăciunea obișnuită, începând cu multă evlavie și, cu toate că aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mielul pascal împreună cu cei doisprezece apostoli ai Săi, cărora le-a prezis moartea Sa: („Adevăr vă spun: unul dintre voi mă va vinde”). 2. A spălat picioarele ucenicilor, chiar și pe cele ale lui Iuda, începând cu Petru, care, cântărind măreția Domnului și josnicia sa, împotrivindu-se, spunea: („Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”); Petru însă nu știa că în acest lucru șDomnulț dădea pildă de umilință, și de aceea El le-a zis: („Pildă v-am dat vouă ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
totuși îi părea aproape. Speranța nu-i permitea să fie o lașă. Era ca un ingredient ascuns în ea precum rugăciunea cea de toate zilele. Această trăire lăuntrică o făcea să se simtă bine, o făcea să fie plină de măreție. Atunci când te afli în fața unei decizii majore, îți îndrepți gândul către Dumnezeu. Își făcuse o rugăciune, pe care o uitase sau o amânase, dar spuse în gândul ei Psalmul 142. Viața îi pusese în față multe schimbări, o făcuse să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ochii, iar ultima percepție fusese aceea de a aștepta să simtă plăcerea de dinaintea actului. Sfâșiat de patima iubirii îi șopti : „Carlina, ești a mea, mi-ai promis să-mi fii soție! Ești iubirea mea, a vieții mele”, mai spuse cu măreție în glas. Cu draperiile trase în dormitor, cei doi făceau dragoste și nu se auzea decât gâfâitul lui nerăbdător și suspinele ei. Era șocant, dar era îngăduit și de unul și de celălalt. El o săruta, ea gemea sub sărutul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
niște ochi ca de vultur și îl privi mult timp, cercetându-i un timp destul de îndelungat trupul bucățică cu bucățică. Îi păru că are în față o clătită înfofolită gata să o mănânce. Apoi îi păru un portret în toată măreția și splendoare lui desăvârșită. Era un tablou viu cu murmur și zâmbet de copil, cald ca un răsărit de soare ce nu putea fi comparat cu ceva mai frumos din această lume. Dragostea ei de mamă depășea toate granițele, toate
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu ne putem permite, dar dacă l-am exclude cu totul ar arăta ca suntem mai săraci decât este decent posibil...). Există însă o contradicție și în ce spunea Gorzo ; pe de o parte, el sublinia pe bună dreptate că măreția, geniul sunt factori-surpriză, nu apar atunci când vrem noi (sunt total de acord), nu mă deranjează absența lor (aici nu mai sunt de acord !) ; pe de altă parte, că e timpul să avem mai multe filme bune [...]. Dacă am scoate în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sunt de acord !) ; pe de altă parte, că e timpul să avem mai multe filme bune [...]. Dacă am scoate în fiecare an vreo cinci-șase filme competente... “i asta timp de mai mulți ani, abia atunci ar avea de unde să iasă măreția dintr-o cultură a filmelor bune. Din două, una : ori „mărețiaș (capodopera) este „factor surprizăș (și e !), și atunci n-are nevoie de „cultura filmelor buneș ca să iasă, ori acest nivel - al filmelor bune sau medii (nu mediocre !) - este „patul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de la foștii elevi. Ne simțim mândri când aceștia ne caută și doresc să-și vadă școală, locul unde, de-a lungul anilor, și-au modelat visele, făcându-și planuri de viitor, devenind oameni de nădejde ai societății de mâine. Prețuind măreția și semnificația acestui eveniment, nu numai pentru școala care împlinește vârstă de 95 de ani de învățmânt liceal românesc, ci și pentru întreaga viață școlară și culturală a orașului, care întruchipează într-un mod fericit tradițiile trecutului, cu schimbările prezentului
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
îndumnezeire, iar nașterea de copii și întruajutorarea deși sunt scopuri secundare sunt trepte spre mântuire. Această învățătură a dat încă de la început o importanță deosebită înțelegerii căsătorii creștine, care s-a manifestat pe mai multe planuri printre care și în măreția și frumusețea cultului legat de ea Deși actul primar de binecuvântare a căsătorieri între creștini nu avea ritualul impresionant de astăzi totuși el se făcea încă din secolul I, cu binecuvântarea sau cel puțin cu aprobarea Bisericii, insă totdeauna în cadrul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
martie 1938 se adresează Prefecturii județului Dorohoi. Pentru prima dată în istoria noastră, 92% din corpul electoral a participat efectiv la vot. Consultarea populară s-a desfășurat fără incidente, cele puține voci potrivnice nu fac decât să sublinieze singularitatea lor, măreția actului săvârșit de obștea țării. Pentru spiritul de legalitate, pentru autoritatea și modul cu care ați asigurat buna orânduială, mulțumiri. Noul regim de la 10 februarie 1938 numind în fruntea județelor, orașelor militari ofițeri magistrați de care sunt legate indisolubil acțiuni
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
numai el pe lume, tot așa cum în lumea pe care o proiecta contam numai noi : țara noastră buricul pămîntului, un loc unic, mai izolat și mai expus ca oricare altul, dar în același timp un centru vital, crestat cu semnul măreției. ștefan cel Mare ne cerea să ne acceptăm cu mîndrie izolarea, să nu ne îndoim de măreția ei, să nu ne gîndim că e ceva foarte în neregulă cu izolarea și cu măreția asta, a noastră, a lui un film
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
buricul pămîntului, un loc unic, mai izolat și mai expus ca oricare altul, dar în același timp un centru vital, crestat cu semnul măreției. ștefan cel Mare ne cerea să ne acceptăm cu mîndrie izolarea, să nu ne îndoim de măreția ei, să nu ne gîndim că e ceva foarte în neregulă cu izolarea și cu măreția asta, a noastră, a lui un film important din 1974, care (vorba amicului care mi-a ținut companie cînd l-am revăzut și fără de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
timp un centru vital, crestat cu semnul măreției. ștefan cel Mare ne cerea să ne acceptăm cu mîndrie izolarea, să nu ne îndoim de măreția ei, să nu ne gîndim că e ceva foarte în neregulă cu izolarea și cu măreția asta, a noastră, a lui un film important din 1974, care (vorba amicului care mi-a ținut companie cînd l-am revăzut și fără de care poate că n-aș fi trăit să-mi spun povestea) arată ca un film destul de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lismului, al bufoneriei și al farsei ca genuri minore ale comicului, al superficialității și zeflemelei, al relelor moravuri și deprinderi. În sensul cel mai nobil, Radu Stanca și Ion Negoițescu încearcă reabilitarea dramaturgului căutând în substanța comicului din piesele sale măreția tragicului, dar și categoriile universale care să-l transforme într-un Molière românesc. Indicele de deformare e și aici prezent în sensul epurării operei de reziduurile sale de caragialism, de neaoșism. În aceeași categorie se află cei care rea- lizează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Xerxes, fapt la care face aluzie și numele bravului republican. Tot în registrul pre- lu crării grandorii, dar și al onorabilității într-un sens al sensibilității burgheze dilatate emoțional stă și „cumetria” cu Papa căruia Garibaldi îi botează un copil. Măreția a basculat în grotesc, exagerarea își găsește registrul potrivit în miraculosul popular la confiniile cu prostia și respecta- bilitatea familiei burgheze. De aici exagerările își urmează cursul firesc, noțiunea de Republică dobândește o accep- ție hilară, prin consfințirea dreptului de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]