4,910 matches
-
nu sunt îndrăgostită de Russell”, nu? Leigh râse și-și șterse o lacrimă care-i atârna de gene. — Doamne, ce porcărie e toată povestea asta. Cine ar fi crezut așa ceva? Perfecțiunea întruchipată - Marcia, Marcia, Marcia! — e de acord să se mărite cu un tip pe care nu-l iubește doar pentru că toți ceilalți îl iubesc și crede că, cu timpul, îl va iubi și ea. Apoi, în loc să rezolve situația pe care ea singură a creat-o, într-un mod rezonabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vreme, coborând În cimitirul orașului. Pământul de la oraș nu este același cu pământul de la sat. Cei care se opun vor pleca. Tehui, prin lumea largă. Cu pământul În straiță. Pe femeie o cheamă Maria. A plecat din sat, s-a măritat și va trebui să nască. Ea va naște sub semne. Greu de reconstruit o astfel de zi norocoasă. În zori, umbre de oameni se trag anonime pe lângă zidurile cetății. La piață bărbatul femeii primește ca rest, trei cocoșei de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pește la Crucea de Piatră și sora lui a vrut să-l omoare cu stricnină că o făcea de râs În lume și din cauza lui a părăsit-o iubitul ei care era angrosist la Constanța și nu s-a mai măritat niciodată din cauza asta. Severică n-a murit, dar făcea pe damblagiul, ca să-i mănânce banii lui soră-sa și o amenința că dacă nu-i dă bani și mâncare, țigări și băutură se duce la miliție și le spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gândește că dacă ar fi bani, dacă frunzele astea ar fi bani, câte nu și-ar putea cumpăra, chiar acum, când nu-i așa bătrână și poate și-ar strânge câteva lucruri, o zestre mai bună și s-ar putea mărita, că nu-i urâtă și n-a fost urâtă niciodată, poate să vină un om Într-o zi și o să-i spună: „Onică dragă, tu mă cunoști pe mine cum sunt, n-ai vrea ca de azi Înainte să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pisica pătată, n-ar fi fost lăptarul Pasere și el nu ar fi știut nimic despre sora lui. La ce te gânești? La ce te gânești? Îl Întrebă ea. Maică-sa vroia să fie fericită. Mama ei vroia să o mărite cu un străin. Neapărat cu un străin. Cu-n străin? Unul a murit. Era elvețian. Și acum? Acum caută alt „francez”. Era francez. E astenică? Nu știu. Hâm. Mama ei, adică mama mea, zice că da. Zice că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Tatăl ei. Fost colonel. Nu-l interesează decât politica. Mama ta este deșteaptă? Da. Da, este deșteaptă. Cum poate să fie deșteaptă? E chiar deșteaptă. Mama ta cum e? Nu știu. Nu, nu e deșteaptă. Și ea vrea să mă mărite. Tot cu un elvețian. Îl așteaptă. Îi scrie scrisori. Știe că nu a murit. De asta mă Îndoapă. Ca să cânt. Îmi spune că dacă ea a muncit și a pierdut totul, eu să-mi fac meseria În rochie de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În legătură cu gafa cu CD-ul, povestindu-i cum Irene petrecuse ani Întregi dând anunțuri matrimoniale În numele lui În ziare evreiești. Și, de fiecare dată când apărea un anunț, primea zeci de mesaje de la părinți ultraortodocși care erau disperați să-și mărite fetele cu un doctor evreu drăguț. —Așa, deci voi chiar vă Înțelegeți ca lumea. Ruby căzu pe gânduri. —Păi, nu ne putem opri din vorbit. Mă face să râd. Și sunt total relaxată cu el. Parcă-l știu de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
râs: — Abia ne-am cunoscut, și tu ne și cununi. Da’ repede te mai transformi Într-o veritabilă mamă evreică. Chiar atunci intră și Saul. —Saul, Îl Întrebă Fi, ce fel de rudă o să fiu eu cu Ruby dacă se mărită cu vărul tău Sam? —Ușurel, Încruntă Saul din sprâncene. Mi-a scăpat mie ceva? —Nevastă-ta o cam ia razna, se grăbi Ruby să-l lămurească. Am ieșit o singură dată cu Sam, atâta tot.. — Pare un tip tare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Partida începu. — Douăzeci de cupe! - cântă Domingo. — Ia zi! - exclamă brusc Antonio —. Ce-ar fi să mă-nsor? — Ar fi foarte bine, domnișorule - zise Domingo. — De la caz la caz - cuteză Liduvina, soția lui, să insinueze. — Păi tu nu te-ai măritat? - o interpelă Augusto. — De la caz la caz, domnișorule. — Cum adică de la caz la caz? Ia zi. — Să te căsătorești e foarte ușor; dar nu la fel de ușor e să fii căsătorit. Asta spune înțelepciunea populară, izvor al... — Și cum e cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
jos în fața dulcelui reproș. Așa obișnuiau ei, și el, și ea. Da; va cânta la pian, pentru că e profesoară de pian. — Atunci nici nu se va mai atinge de el - adăugă Liduvina cu fermitate -. Și dacă nu, de ce se mai mărită? — Eugenia mea... - începu Augusto. — Ah! Deci o cheamă Eugenia și e profesoară de pian? - întrebă bucătăreasa. — Da, și ce? — Cea care locuiește cu unchiul și mătușa ei pe bulevardul Alameda, deasupra magazinului domnului Tiburcio? — Ea e. Ce, o cunoști? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Don...! Tot de rău augur e și acest don, aproape la fel de rău ca și domnule!“ Iar apoi, cu glas tare: — Ce, nu vă place muzica? — Câtuși de puțin, vă asigur. „Liduvina are dreptate - gândi Augusto -; fata asta, după ce se va mărita și dacă bărbatul o va putea întreține, nici nu va mai atinge clapele pianului.“ Și apoi, cu glas tare: — Cum vă merge vorba că sunteți o excelentă profesoară... — Mă străduiesc să-mi fac cât mai bine cu putință datoria profesională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să mă vezi și să mă răsvezi, să stai de vorbă cu mine și chiar..., ai văzut adineauri, chiar să-mi săruți mâna; am însă un logodnic de care sunt foarte îndrăgostită și cu care am de gând să mă mărit. — Dar ești cu adevărat îndrăgostită de el? — Ce mai întrebare! — Și după ce cunoști că ești îndrăgostită de el? — Don Antonio, nu cumva ți-ai pierdut mințile? — Nu, nu; spun asta pentru că cel mai bun prieten al meu mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
zise Eugenia și, dând mâna cu Augusto, plecă. — Și ia s-auzim, cum merge? - îl întrebă mătușa pe Augusto, de îndată ce ieși Eugenia. — Ce să meargă? — Cucerirea, firește! — Rău, foarte rău! Mi-a spus că are logodnic și că o să se mărite cu el. — Nu-ți spuneam eu, Ermelinda, nu-ți spuneam? — Nu, nici vorbă, nu și nu, așa ceva nu se poate! Povestea cu logodnicul e o nebunie, don Augusto, o nebunie! — Dar, doamnă, dacă e îndrăgostită de el?... — Asta zic eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de fin, atât de bogat, atât de bun...! — Tocmai de-aia nu-l iubesc, pentru că e atât de bun cum zici dumneata... Nu-mi plac bărbații buni. Nici mie, fata mea, nici mie, dar... — Dar ce? Dar trebuie să ne mărităm cu ei. Pentru asta s-au născut și sunt buni, ca soți. — Păi dacă nu-l iubesc, cum să mă pot mărita cu el? — Cum? Măritându-te! Nu m-am măritat și eu cu unchiul tău...? — Mătușă, dar... — Da, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Nu-mi plac bărbații buni. Nici mie, fata mea, nici mie, dar... — Dar ce? Dar trebuie să ne mărităm cu ei. Pentru asta s-au născut și sunt buni, ca soți. — Păi dacă nu-l iubesc, cum să mă pot mărita cu el? — Cum? Măritându-te! Nu m-am măritat și eu cu unchiul tău...? — Mătușă, dar... — Da, acum cred că da, mi se pare că da; dar când m-am măritat, nu știu dacă-l iubeam. Vezi tu, dragostea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
buni. Nici mie, fata mea, nici mie, dar... — Dar ce? Dar trebuie să ne mărităm cu ei. Pentru asta s-au născut și sunt buni, ca soți. — Păi dacă nu-l iubesc, cum să mă pot mărita cu el? — Cum? Măritându-te! Nu m-am măritat și eu cu unchiul tău...? — Mătușă, dar... — Da, acum cred că da, mi se pare că da; dar când m-am măritat, nu știu dacă-l iubeam. Vezi tu, dragostea e subiect de cărți, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nici mie, dar... — Dar ce? Dar trebuie să ne mărităm cu ei. Pentru asta s-au născut și sunt buni, ca soți. — Păi dacă nu-l iubesc, cum să mă pot mărita cu el? — Cum? Măritându-te! Nu m-am măritat și eu cu unchiul tău...? — Mătușă, dar... — Da, acum cred că da, mi se pare că da; dar când m-am măritat, nu știu dacă-l iubeam. Vezi tu, dragostea e subiect de cărți, ceva născocit doar ca să ai despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Păi dacă nu-l iubesc, cum să mă pot mărita cu el? — Cum? Măritându-te! Nu m-am măritat și eu cu unchiul tău...? — Mătușă, dar... — Da, acum cred că da, mi se pare că da; dar când m-am măritat, nu știu dacă-l iubeam. Vezi tu, dragostea e subiect de cărți, ceva născocit doar ca să ai despre ce vorbi și scrie. Prostii de-ale poeților. Pozitivă este căsătoria. Codul civil nu vorbește despre dragoste, dar despre căsătorie, da. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de care vorbești, mătușă, dar poate chiar de-asta îl iubesc. Și-acum, după galantonia lui don Augusto..., să vrea să mă cumpere pe mine, pe mine!... după asta sunt hotărâtă să joc totul pe o carte și să mă mărit cu Mauricio. — Și din ce-ai să trăiești, nefericito? Din ce-o să câștig! O să muncesc, și încă mai mult ca acum. O să accept lecții pe care le-am refuzat. Oricum, am și renunțat la casa asta, i-am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
persoană, prietene Víctor, care s-a căsătorit doar pentru ca statul să nu economisească o pensie de văduvie. Ăsta da civism! — Dar dacă don Eloíno a respins cu indignare o asemenea propunere, închipuiește-ți ce va fi spus patroana. „Eu? Să mă mărit eu, la vârsta mea, și pentru a treia oară, cu boșorogul ăsta!? Mi-e scârbă!“ S-a consultat însă cu medicul, a fost asigurată că lui Eloíno nu-i mai rămâneau decât foarte puține zile de trăit și, zicând: „Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe care Emilia o adusese ca zestre la căsătorie -, că ea, pentru cei treisprezece duros de văduvie, l-ar fi îngrijit la fel de bine ca și baba aia?“ Și umblă vorba că Encarna a adăugat: „Aveți dreptate, domnișoară, m-aș fi măritat și eu cu el, și pentru treisprezece duros l-aș fi îngrijit câte zile ar mai fi avut, că n-or mai fi multe.“ — Toate astea îmi par o scorneală, Víctore. — Ei bine, nu. Există lucruri care nu sunt scorneli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
boscorodea. „Și nerușinatul n-o făcea decât ca s-o pipăie...! S-a mai văzut una ca asta...!“ Și-a venit după aceea, firește, ruptura. „A fost o înșelătorie, nimic altceva decât o înșelătorie, don Eloíno, căci, dacă m-am măritat cu dumneata, am făcut-o pentru că m-au asigurat că urma să mori, și încă foarte curând, că de nu... nu m-ai fi îmbrobodit ! Am fost înșelată, am fost înșelată!“ „Și eu am fost înșelat, doamnă. Ce voiai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dat sfatul ăsta, mi-a spus de-o sută și una de ori că nu, și nu, și nu; că pe dumneata te prețuiește ca prieten și așa cum ești, dar că nu-i placi ca soț, nu vrea să se mărite decât cu un bărbat de care să fie îndrăgostită... — Și că de mine nu va fi niciodată, nu-i așa? — Nu, n-a spus asta... — Ei, ba da; și asta e diplomație... — Cum? — Da, căci dumneavoastră veniți nu doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Nu am uitat niciodată ziua ei de naștere sau aniversarea căsniciei noastre sau momentul în care am știut că o voi lua de nevastă. Ea insistă că a fost la aproape un an după ce s-a hotărât ea să se mărite cu mine. Îmi amintesc greutatea la naștere a fetelor mele și zilele în care le-am adus acasă de la spital și acea primă noapte pe care am petrecut-o lângă pătuțul lui Abigail. Pot să ies dintr-o ședință la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
putea fi păcălită așa de ușor. Una era să aduci acasă câțiva veri după război și alta să îți lași fiica cea mare, o fată frumoasă, o fată isteață, o fată care putea să aibă orice bărbat voia, să se mărite cu unul de-al lor. Nu pot să fac asta. Nu mă pot căsători cu un creștin. Am rămas prizonier în cercul de lumină albă, sepulcrală. Nu aveam nici o soluție. Chiar dacă îi spuneam adevărul, chiar dacă mă credea, nu făceam altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]