4,492 matches
-
colectivă. Continuă: „În trecut, nimic nu scăpa atenției mele avide“. A vrut să fie amabil scriind această frază. O atenție avidă! Iată ceva ce descrie mai puțin un tată de familie cît mai degrabă un boa constrictor În fața a șase maimuțe mici și lipsite de apărare. „Tatăl trăiește În sîngele copiilor lui, În viața lor profundă. Nu se poate tăgădui această misterioasă dependență care vine din trup, te poți elibera de ea sau o poți depăși, dar ea rămîne de neșters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
singurul lucru pe care mi-l doresc e s-o fac fericită pe Bernarda și să mor Într-o bună zi În brațele ei. Vreau să redevin un om respectabil, știi? Nu pentru mine, fiindcă mie respectul acestui orfeon de maimuțe pe care-l numim omenire mă lasă cît se poate de rece, ci pentru ea. Pentru că Bernarda crede În chestiile astea, În serialele radiofonice, În preoți, În respectabilitate și În fecioara de la Lourdes. Așa e ea și eu o iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de la strădaniile bietului Quimet, care Își dădea sufletul ca să Învețe meserie, la tertipurile soției lui, Sophie, care Încerca să Îndulcească evidenta uitare la care Îi condamnase Julián. — Fiu-tău se crede cineva fiindcă bogătanii ăia Îl țin pe post de maimuță de circ, spunea el cu un aer sumbru, Înveninat de ranchiună. Într-o bună zi, cînd urmau să se Împlinească trei ani de la prima vizită a lui don Ricardo Aldaya la magazinul de pălării „Fortuny și fiii“, pălărierul Îl lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acum, pentru cinci duros, spune-ne, Bartolomé, sub ce formă le apare cel viclean Înțelepților din tabernacul În parabola cu arhanghelul și dovlecelul din cartea lui Iosua?: a) un ieduț, b) un negustor de urcioare, c) un saltimbanc cu o maimuță. La explozia de aplauze a audienței din studiourile Radioului Național, m-am pironit cu hotărîre În fața ușii Nuriei Monfort și am apăsat soneria cîteva secunde. Am ascultat ecoul pierzîndu-se În interiorul apartamentului și am oftat cu ușurare. Tocmai mă pregăteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
haina bisericească și de parohie și jurîndu-i că, dacă cumva Îi dădea prin cap numai să clipească, urma să facă la episcopie un asemenea tărăboi, Încît avea să fie surghiunit În cel mai bun caz pe stînca Gibraltar, să evanghelizeze maimuțele, de meschin și mizerabil ce era. Mai mulți trecători au aplaudat, iar florarul din piață i-a oferit lui Fermín o garoafă albă pe care acesta și-a etalat-o numaidecît la butonieră, păstrînd-o pînă cînd petalele i-au devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nici o taină? Decolorarea pasiunilor, îndulcirea instinctelor și întreaga diluare a sufletului modern ne-au dezvățat de mângâierile furiei și ne-au slăbit vitalitatea gândirii, din care emană arta de a blestema. Shakespeare și Vechiul Testament ne prezintă oameni față de care sîntem maimuțe înfumurate sau domnișori discreți, ce nu știu să-și urle în spațiu durerile și bucuriile, să provoace natura sau pe Dumnezeu. Iată unde au dus câteva secole de educație și de prostie savantă! Pe vremuri muritorii strigau, astăzi se plictisesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Da, Însă din Întâmplare. Stupidul poate să spună și ceva just, dar din rațiuni greșite.” „Se pot spune lucruri greșite, e de-ajuns ca rațiunile să fie juste.” „Parol. Altfel de ce ne dăm atâta osteneală să fim animale raționale?” „Toate maimuțele antropomorfe mari descind din forme de viață inferioare, oamenii descind din forme de viață inferioare, deci toți oamenii sunt maimuțe antropomorfe mari.” „Bunicică. Suntem deja pe pragul În care dumneata bănuiești că ceva nu stă În picioare, dar trebuie ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e de-ajuns ca rațiunile să fie juste.” „Parol. Altfel de ce ne dăm atâta osteneală să fim animale raționale?” „Toate maimuțele antropomorfe mari descind din forme de viață inferioare, oamenii descind din forme de viață inferioare, deci toți oamenii sunt maimuțe antropomorfe mari.” „Bunicică. Suntem deja pe pragul În care dumneata bănuiești că ceva nu stă În picioare, dar trebuie ceva muncă să demonstrăm ce și pentru ce. Stupidul e din cale-afară de insidios. Imbecilul Îl recunoști de Îndată (ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tălpile pe un delfin, o poartă cu coloane vag asiriene și un arc de formă imprecisă, ca și cum cineva ar fi suprapus triunghiuri și poligoane peste poligoane, iar fiecare dintre vârfurile lor era dominat de statuia unui animal, un elan, o maimuță, un leu... „Și toate astea dezvăluie ceva?” Întrebă Garamond. „Fără Îndoială! E de-ajuns să citești Mundus Symbolicus de Picinelli, pe care Andrea Alciato Îl anticipa cu o neobișnuită inspirație profetică. Întreaga grădină e lizibilă ca o carte, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Sper că Încuietoarea nu-i stricată. — Încuietoarea? Întrebă el cu-un aer vag. Privea În dreapta și-n stînga, și Începuse să-și roadă una dintre unghii. Pe degete, observă ea, avea fire de păr scurte, țepoase și brune ca de maimuță. Obrajii Îi erau albaștri - ar fi trebuit să se bărbierească - iar colțurile ochilor și marginile pleoapelor erau roșii. CÎnd trecu pe lîngă el, se aplecă și o Întrebă pe un ton confidențial. — N-ați văzut cumva controlorul? Ea scutură capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Negrul“, acum cei din tabără Îmi zic „Musso“. Înțelege-l pe ăsta dacă poți. Bunicu-meu a venit din Neapole. Ar trebui să-i vezi pozele! Avea o mustață pînă aici, o vestă și o batistă la gît; Îi lipsea doar maimuța. Vindea Înghețată pe băț dintr-un cărucior, pe stradă. Am veri de-ai doilea la mare distanță - sau cam așa ceva - care acum luptă În echipa adversă, În Italia. Îi interesează probabil ca și pe mine războiul ăsta afurisit... Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi plăcuse că știa despre Regele Arthur. Îi plăcea că uniforma nu stătea bine pe el. Și-l putu imagina Într-o haină oarecare, cu o cămașă, o cravată și o vestă. Se mai uită o dată la mîinile lui de maimuță și-și imagină cum arată În rest: oacheș, cu fuoiare de păr pe piept, pe umeri, pe fese și picioare... MÎnerul de la ușă fu Încercat din nou și el tăcu brusc. Urmă o bătaie și un strigăt: — Hei! Ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru a o aduce pe calea cea bună. Apoi, când descoperise o bucată de rășină neagră în cutia ei de bijuterii, o scosese în curte și o bătuse cu un baston cioplit, pe care-l foloseau de obicei să alunge maimuțele. O închisese în camera ei timp de trei zile. Cu gândurile aiurea, cum era de cele mai multe ori când încheia vreo afacere, stăpânul întrebase cine plânge în casă la el. Aflând că era vorba de Amrita, păru surprins. „Vrea ceva?“ își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mâinile spre ea, s-o tragă pe pernele mari de pe jos. S-ar produce, probabil, ceva agitație, dar tatăl lui ar mușamaliza lucrurile. Fata este doar o servitoare. Gita, servitoarea, nu știe ce i se pregătește. Este atentă la o maimuță și se gândește ce grozav ar fi ca aceasta să poată vorbi. Poate că maimuța a fost trimisă de prinț să vegheze asupra ei și, de ce nu, s-ar putea transforma, devenind dintr-odată enormă, astfel încât s-o poată ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ceva agitație, dar tatăl lui ar mușamaliza lucrurile. Fata este doar o servitoare. Gita, servitoarea, nu știe ce i se pregătește. Este atentă la o maimuță și se gândește ce grozav ar fi ca aceasta să poată vorbi. Poate că maimuța a fost trimisă de prinț să vegheze asupra ei și, de ce nu, s-ar putea transforma, devenind dintr-odată enormă, astfel încât s-o poată ridica pe umerii ei păroși și să fugă cu ea la palat, unde ar avea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
devenind dintr-odată enormă, astfel încât s-o poată ridica pe umerii ei păroși și să fugă cu ea la palat, unde ar avea loc o nuntă mare, cu cântăreți și dansatori - și, dacă un ține povestea cu prințul, atunci poate maimuța asta ar fi în stare să preschimbe în tânărul chipeș care face curățenie la grasul Baniya, farmacistul, sau, dacă un se poate transforma deloc, ar putea avea măcar darul vorbirii, ca să-i spună viitorul, și dacă nici asta n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
chinuie, în loc să stea pur si simplu acolo, scărpinându-și fundul roșu, oribil, și țuguindu-și buzele înainte și înapoi peste dinții ăia scârboși. Se îndreptă și-și șterse fruntea cu dosul palmei. Ca de obicei, avea multă treabă. Cât despre maimuță, aceasta n-are nici cea mai mică intenție să se metamorfozeze. În lipsa oricăror rubedenii roiale sau a unei conștiințe prevestitoare, interesele ei primare țin, în principiu, de mirosul acela puternic de ceapă care-i gâdilă nările. Ceapa se poate mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
curte, pe când mama ei (care este întruchiparea sorții, destinului, dreptății, a karmei și a tuturor forțelor impersonale care îi pot strivi pe muritorii de rând ca pe niște furnici) îl lovește pe Pran peste mijloc cu bățul cu care bate maimuțele. El se chircește de durere, dar femeia continuă să-l lovească exact acolo unde trebuie, la genunchi și coate, cu lovituri bine țintite, care-i produc o durere puternică, chinuitoare. Victoria lui Anjali este rapidă și incontestabilă. Împiedicându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ne mulțumim? mormăie mai mult pentru sine, decât pentru Pran. Cum crede papițoiul ăsta că poate conduce Fatehpurul? Odată întorși la zenana, Khwaja-sara se așază la o măsuță joasă, plină de recipiente și boluri închise. Degetele lui lungi ca de maimuță, mânuiesc pisălogul și mojarul, presărând un pic dintr-o cutie, apoi un pic din alta, strivind amestecul până se transformă într-o pulbere fină, roșie. Pran freamătă în sariul său și se mișcă nervos când pe un picior, când pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să deslușească întunericul. Este o lume densă, care respiră, pătată ici și colo de tufișuri roz și roșii, de rododendron. În jurul mașinii prăfuite, copacii freamătă de păsări, a căror comunicare învăluie totul, ca un flux, întrerupt doar de câte o maimuță indiferentă, ce sare de pe o creangă pe alta. Fotograful privește scena cu dispreț, împingându-și ochelarii cu degetul pe nas. — Vino, zice el și Pran observă un sătean slab și negricios care-i salută dintre copaci. Omul ridică niște cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru a ilustra cum diferențele de craniu corespund gradului de civilizație și capacității de gândire rațională la nivel mondial. În partea de jos, făpturile atavice precum South Javan și Hottentoții demonstrează capacități (faciale și structuri maxilare) puțin diferite de ale maimuțelor superioare. Grupul Hindustanic, căruia îi aparțin cei mai mulți dintre morții pastorului se află pe undeva, pe la mijloc, în această ligă globală. În partea de sus, se află europenii, a căror capacitate de 250 de cm³, le lasă spațiu îndeajuns pentru dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe care Dumnezeu nu ți le permite. Așa că a ridicat zidul de cărămidă până la nivelul ochilor, și-a mutat lucrurile în podul de deasupra bisericii și a început să urmărească felul în care Elspeth se degrada treptat, până la nivelul unei maimuțe. Ar fi putut face un gest final. De fapt, fiecare dintre ei l-ar fi putut face, mutându-se sau întorcându-se acasă. Pastorul i-ar fi putut frânge voința, oprindu-i banii care veneau de la sora ei. Susan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și-a ridicat într-o dimineață fusta roz, să-și arate eretismul periodic al organelor genitale Misionarul care umblă printre prostituate. Valea gurilor. Nici o teamă de diavol. labiile sunt mult mai subțiri și aplatizate, apropiindu-se de tipul oferit de maimuța antropidă femelă Futut. Misionarul răsturnat peste o femeie cu picioarele desfăcute. Unghiile se afundă în carnea tuciurie. Cuvinte englezești. Bolboroseli nedeslușite. Țipete. El strânge pumnul. Asta a vrut să facă în ultimii ani. Lovește tare. Mai tare. Undeva se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu trăsăturile degradându-i-se pe zi ce trece, sfârșind într-o imagine hidoasă de avorton. Între timp, Elspeth se depărtează tot mai mult. A încetat să-i mai ceară permisiunea să facă anumite lucruri și discută cu acei oameni maimuță în silabe scurte, rapide, pe care el nu le poate urmări. Nu-l mai atinge, dar ține copiii maimuță pe genunchi. Este ca și cum ți-ai urmări nevasta pervertindu-se cu un cal sau un câine. În scurt timp își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se depărtează tot mai mult. A încetat să-i mai ceară permisiunea să facă anumite lucruri și discută cu acei oameni maimuță în silabe scurte, rapide, pe care el nu le poate urmări. Nu-l mai atinge, dar ține copiii maimuță pe genunchi. Este ca și cum ți-ai urmări nevasta pervertindu-se cu un cal sau un câine. În scurt timp își dădu seama că poate izbucnirea războiului l-a salvat de la ceva teribil. În minte, îi mocneau tot felul de idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]