5,675 matches
-
furat la bâlci toți banii, se plânge mai încolo ucenicul, nu mă puteam întoarce la meșter fără vopsele și s-au dus ghetele mele de iarnă, pe bănuții mei de icoane am cumpărat cârmâz și lazur de Persia, mă omoară meșterul în bătaie că ce-am făcut cu banii, nu-i pot spune că m-au jefuit niște golani mai mici ca mine, nu m-ar crede, nu mai suport, în iarna asta îmi iau lumea în cap, fie ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
însemnări și pe măsură ce studiile se înmulțesc în caiet dispar cuvintele, ucenicul pare să se simtă tot mai stăpân pe mâna sa, vinde icoane, o fi reușit să-și adune bani pentru ghete, pentru că în iarna următoare nu mai era la meșterul său, nu scrie nimic de plecare, dar spre finalul însemnărilor sale își propune să vină înapoi la meșterul său să-i ceară hârtie de slobozire din ucenicie, ca să poată să se-apuce să lucreze pe cont propriu, ultima parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe mâna sa, vinde icoane, o fi reușit să-și adune bani pentru ghete, pentru că în iarna următoare nu mai era la meșterul său, nu scrie nimic de plecare, dar spre finalul însemnărilor sale își propune să vină înapoi la meșterul său să-i ceară hârtie de slobozire din ucenicie, ca să poată să se-apuce să lucreze pe cont propriu, ultima parte a caietului copiată de o altă mână cuprinde ordinea firească a scenelor împărțite pe binecunoscutele registre dintr-o biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ucenicie, ca să poată să se-apuce să lucreze pe cont propriu, ultima parte a caietului copiată de o altă mână cuprinde ordinea firească a scenelor împărțite pe binecunoscutele registre dintr-o biserică oarecare, îmi pare a fi biserica din satul meșterului Luca, unde acesta, ca băiat, l-a ajutat pe meșterul Vasile din Fălticeni să picteze până a venit rusul ce a împrăștiat pe pereți culoarea nebuniei sale și Luca a văzut cu ochii lui moartea, ultimele pagini par a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
propriu, ultima parte a caietului copiată de o altă mână cuprinde ordinea firească a scenelor împărțite pe binecunoscutele registre dintr-o biserică oarecare, îmi pare a fi biserica din satul meșterului Luca, unde acesta, ca băiat, l-a ajutat pe meșterul Vasile din Fălticeni să picteze până a venit rusul ce a împrăștiat pe pereți culoarea nebuniei sale și Luca a văzut cu ochii lui moartea, ultimele pagini par a fi scrise de meșterul Luca la o vârstă mai înaintată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acesta, ca băiat, l-a ajutat pe meșterul Vasile din Fălticeni să picteze până a venit rusul ce a împrăștiat pe pereți culoarea nebuniei sale și Luca a văzut cu ochii lui moartea, ultimele pagini par a fi scrise de meșterul Luca la o vârstă mai înaintată, dar n-a uitat meșterul Luca să lase și foi goale, îngălbenite de timp, pentru cel din urmă hirotonisit cu darul meșteșugului, eu?! Nu mai am de ales! 19 august, mai bine de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să picteze până a venit rusul ce a împrăștiat pe pereți culoarea nebuniei sale și Luca a văzut cu ochii lui moartea, ultimele pagini par a fi scrise de meșterul Luca la o vârstă mai înaintată, dar n-a uitat meșterul Luca să lase și foi goale, îngălbenite de timp, pentru cel din urmă hirotonisit cu darul meșteșugului, eu?! Nu mai am de ales! 19 august, mai bine de-o lună de când mă aflu la mănăstire și zidul bisericii e încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bine de-o lună de când mă aflu la mănăstire și zidul bisericii e încă în tencuială, tot ceea ce pictez, felul cum concep desenul, combinația culorilor, ceea ce iese până la urmă pe perete nu-mi aparține, nu-i pictura mea, ci a meșterului Luca, de parcă el ar fi pictat toată biserica înaintea mea și eu vin numai să dau jos pânza de pe picturile lui, nu fac decât să scot la iveală ceea ce el, meșterul Luca sau poate meșterul Vasile și toți meșterii de dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu-mi aparține, nu-i pictura mea, ci a meșterului Luca, de parcă el ar fi pictat toată biserica înaintea mea și eu vin numai să dau jos pânza de pe picturile lui, nu fac decât să scot la iveală ceea ce el, meșterul Luca sau poate meșterul Vasile și toți meșterii de dinaintea lor au pictat dedesubt, împiedicat să pictez altfel, de ce? Aș fi putut fi gata cu bolta și, Nu prea înțeleg de ce ții atât de mult ca tu să pictezi biserica asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-i pictura mea, ci a meșterului Luca, de parcă el ar fi pictat toată biserica înaintea mea și eu vin numai să dau jos pânza de pe picturile lui, nu fac decât să scot la iveală ceea ce el, meșterul Luca sau poate meșterul Vasile și toți meșterii de dinaintea lor au pictat dedesubt, împiedicat să pictez altfel, de ce? Aș fi putut fi gata cu bolta și, Nu prea înțeleg de ce ții atât de mult ca tu să pictezi biserica asta, n-ai auzit ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meșterii de dinaintea lor au pictat dedesubt, împiedicat să pictez altfel, de ce? Aș fi putut fi gata cu bolta și, Nu prea înțeleg de ce ții atât de mult ca tu să pictezi biserica asta, n-ai auzit ce-ți tot spunea meșterul Luca despre tradiție și toate celelalte, umilește-te, iar în însemnările lui și ale meșterului Vasile nu se vorbea decât despre modestie și umilință, N-ar fi trebuit să accept niciodată lucrarea asta! în zadar întorci mereu capul spre lavița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
gata cu bolta și, Nu prea înțeleg de ce ții atât de mult ca tu să pictezi biserica asta, n-ai auzit ce-ți tot spunea meșterul Luca despre tradiție și toate celelalte, umilește-te, iar în însemnările lui și ale meșterului Vasile nu se vorbea decât despre modestie și umilință, N-ar fi trebuit să accept niciodată lucrarea asta! în zadar întorci mereu capul spre lavița din colțul odăii, nu-i nimeni acolo și nici n-o să fie, ești singur în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mâncat dar, îi las pe Daniel și pe fratele Rafael privindu-se uimiți de ieșirea mea precipitată, traversez curtea mănăstirii, se înserează încet și în odaia mea știu cu precizie ce caut, deschid lada de lemn trimisă mie zestre de meșterul Luca, adun toate schițele lui, le întind iarăși pe pat, pe masă, le cercetez a câta oară? misterul nu se află aici, aceste cartoane nu sunt decât o formă trecătoare pentru ceea ce este nepieritor, le strâng apoi fără nici o remușcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mânjesc eu însumi de vopsele, pe față, pe trup, și mă trezesc brusc, în zvârcolelile mele vărsasem ulcioarele cu albastrul și roșul din mantia Pantocratorului, la lumina lanternei mă văd tot uns de vopsele, lângă mine sulul cu cartoane al meșterului Luca stropit de vopsele, îl înhaț, nepăsător la toată vopseaua ce se întărește pe mine și cobor de pe schelă, ies din biserică cu o liniște în suflet de început sau sfârșit de lume, trec întâi pe Ia mine prin odaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de pe schelă, ies din biserică cu o liniște în suflet de început sau sfârșit de lume, trec întâi pe Ia mine prin odaie să caut niște chibrituri și la marginea pădurii înalț un foc verde din cartoanele lăsate mie de meșterul Luca drept moștenire, privesc fascinat acest foc de paie, până nu mai rămâne decât scrumul, Am văzut și eu, Daniel, în noaptea aceea focul, Apoi mă întorc în biserică să pictez, mi-am făcut mortarul și m-am apucat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
adus fratele Rafael un scaun cu spătar și l-a înfășurat bine cu pled, se făcuse frig în biserică și i-a cerut fratelui Rafael sî tragă clopotul, clopotul cel nou încercat doar o singură dată, când l-au instalat meșterii făurari, atunci a vrut părintele Ioan să audă cum sună, și acum a doua oară în biserica goală, După ce Theo îți va spune când poate veni la mănăstire voi stabili data exactă când să se întrunească comisia, n-aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
căutăm femeile, eu știind unde să mă uit întâlnesc primul ochii Corinei, ea îi zâmbește fratelui drag apoi, când privirea bărbatului ales ajunge la ea, ochii ei alunecă de la mine și o pierd, Un aer de mare praznic în biserică, meșterul Duma cu ucenicii lui și-a încheiat misiunea, au terminat biserica, frumos colorată, roșu, albastru, mov, verde, bordo, alb, nu lipsește nicio culoare, veșminte bogat ornamentate pe trupurile zvelte ale sfinților, Ai lumânare? se-ntoarce tata la mine, îmi duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu părintele Ioan la lucrare, eu n-am găsit nici un document, nici o hârtie, nici o chitanță care să ateste că ar exista vreo înțelegere în acest sens, am dat numai de o tocmeală pe care părintele Ioan a făcut-o cu meșterul Țoma și ajutorul său Janos, la vremea aceea se tocmiseră cu treizeci de mii de lei metrul de pictură, Așa a fost, părinte! obișnuiesc să mănânc mămăliga cu brânză dinspre marginile farfuriei spre centru rotind ușor, Se pare însă, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spus că avea... Cum adică, avea? Maestrul de arme, care până atunci tăcuse, în vreme ce arma se încălzea în foc, interveni: — Cei trei frați ai mamei tale erau singurii moștenitori ai lui Augustus, speranța imperiului. Ei, nu Tiberius. Făurarii și ceilalți meșteri aflați în fundul fierăriei auziră vorbele acelea și se opriră să-i privească. Micuțul suspină: — Nu vă bateți joc de mine... Se simțea amenințat; era prea mic ca să i se spună o asemenea poveste, și încă într-un mod atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trei zile de probe și ajustări misterioase, băiețelul ieși din atelierul lui purtând înfășurată pe pulpe faimoasa, raționala, spartana caliga a soldaților romani. Acel sutor alesese, prelucrase și unsese cu grăsime pielea cea mai fină, dar încălțările erau foarte tari. Meșterul îl asigură că a doua zi avea să fie mai bine. Copilul făcu un pas; pielea scârțâia. Dar cuiele din talpă se înfipseră în pământ și simți cum, după un salt, rămânea pe loc, în picioare, fără să alunece, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înfipseră în pământ și simți cum, după un salt, rămânea pe loc, în picioare, fără să alunece, asemenea soldaților care se cățărau pe zidurile dușmane. O porni în sus pe Cardo, strada principală din castrum; soldații se adunau râzând, în timp ce meșterul sutor îl urma la oarecare distanță, iar el se îndrepta către praetorium. În prag se ivi tatăl său, tânărul dux, și fiindcă - așa cum spusese poetul, citat de preceptorul grec care avea mintea plină de sciitori antici - fiecare om se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sandale ușoare, în stil grecesc, iar uneori chiar cothurni, cu talpa de plută. Într-o zi își puse, pentru o ceremonie - și fu remarcat, încât avea să se povestească și după două veacuri -, o armură ușoară de paradă, opera unui meșter aurar, realizată nu se știe când de un bijutier necunoscut, elen sau sirian, despre care se spunea că îi aparținuse lui Alexandros Macedoneanul. Conștient de farmecul militar, de această platoșă din argint și aur își prinse pe umăr o chalmys
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care îmi plac, cu lumină potrivită, și să mă plimb, să le privesc. Astfel, filosoful Philo Judaeus din Alexandria, care voia să-l întâlnească pe Împărat, fu condus acolo și rămase uimit văzând că acesta dirija personal lucrările de amenajare. Meșterii montau ferestre împărțite în pătrate, cum el nu mai văzuse; aduceau nu pânză de in sau alabastru, ci plăcuțe înguste de „cristale transparente“, o sticlă foarte rară, produsă în cuptoarele de la Tyrus. Și ziua pătrundea înăuntru, împreună cu cerul, soarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
greșală că fiica lui, atât de lipsită de experiență în comparație cu ilustra lui carieră, va edita un autor mai mare decât oricare din cei cu care lucrase el. Leigh simți aproape compasiune — aproape — când văzu că pentru prima dată, tatăl ei, meșter în vorbe, marele guru, judecătorul și juriul extraordinar, rămase fără grai. Odată ce i-ai pus, sunt naturali În timp ce restul Americii petrecea un weekend de sărbătoare privind focurile de artificii și făcând grătare lângă piscină, Emmy ateriza împreună cu prietenele ei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Întâmplă Între cele două războaie. Acum cu cămașa deschisă, cu nasturii lipsă, cu gulerul rece de jegul muncii, stând la soare ca să adune căldură În oasele lui betegite. Gâjâie: Eh... Călătorim, călătorim... Nevastă-sa face o tocană. Fiul lui este meșter olar. În spatele lui, munții. Peste sat mănăstirea Horezu. Brâncoveanu, din perete, privind etern la frumoasa lui pohtă. Lângă el nevasta și copiii. Prin geamul afumat, o palmă de lumină Îi Încălzește capul. Capul căzut. Tu, indiferent, fără putere. Obosit, Gorbaciov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]