3,801 matches
-
-i o problemă, răspunse tractoristul. — Și cum trăiți? Cum sunteți organizați? — De trăit, trăim cum putem, dar de organizat suntem organizați foarte bine. Asta ne face să rezistăm, pentru că altfel solul e cam sărac. Episodul 6 Discuția continuă — Vasăzică, mediocri... medită comandantul Aciobăniței. Asta înseamnă că nu gândiți prea mult? — Nuuu, răspunse tractoristul. Cum să nu gândim?! Gândim de ne trec sudorile, dar gândim greșit. Înțeleg, spuse comandantul. Nu gândirea vă lipsește, ci finalitatea ei. — Cum ați spus? făcu tractoristul. — Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Theodora. Una dintre cele mai bune. A, pricep, spuse Minnie, deși În realitate nu pricepea. — Vin și eu de Îndată ce mă Îmbrac, zise Theodora, care era În halat de casă și Încă nu-și terminase toaleta. Era o binecuvântare, avea să mediteze ea mai târziu, că atacul cerebral nu-i răpise lui HJ capacitatea de a vorbi, căci astfel Își putea Înveli nenorocirea În faldurile retorice caracteristice. Am făcut un atac paralitic după toate canoanele, o informă el aproape cu mândrie, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tot timpul criticile. Iar când acestea sunt mai violente sau mai nedrepte decât de obicei, atunci... Lasă fraza neterminată. — Știu foarte bine cum e, zice dna James. Am fost și eu căsătorită cu unul. Ciudat cum apare și dispare memoria, meditează Theodora, trăgându-și mănușile groase, din piele de vițel, și observând la stânga o cusătură desfăcută, care trebuie reparată. Cum a Înșirat toate numele celor din familia Du Maurier... Mă Întreb ce a vrut să spună când a zis - despre George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și purtarea Îți puteau dezvălui clasa socială sau casta căreia Îi aparținea cineva, În timp ce trăsăturile și ținuta trădau caracterele individuale. Tensiunea aceasta creată Între conformism și individualitate, exprimată În linii și umbre, constituia secretul artei lui Du Maurier - și poate, medita Henry uneori, chiar al omului Însuși. Abia În 1878, la doi ani după ce luase hotărârea irevocabilă de a-și construi o carieră literară la Londra, se cunoscuseră efectiv, cu ocazia uneia din celebrele o sută șapte invitații la cină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu un tânăr om de afaceri, Înalt, chipeș și cu ținută mândră, Charles Hoyer Millar. Căsătoria avu loc În vara lui 1884 și Henry, care participă la nuntă, declară că erau cea mai frumoasă pereche a anului. În sinea sa medită că nici penelul idealizant al lui Du Maurier nu ar fi putut desena un cuplu mai aspectuos. Beatrix radia de fericire - de data aceasta, clișeul era adecvat. Urmărind-o parcurgând culoarul dintre bănci În biserica St George, din Hanover Square
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pădurii se dovediră Întemeiate. Spectacolul se bucură de aprecierea publicului de la premieră și de cronici binevoitoare din partea criticilor, dar, din punct de vedere comercial, fu o cădere și toată lumea știa că, la toate reprezentațiile, sala se umplea cu invitații. Henry medită oarecum mulțumit că, În condițiile date, Daly avea să recurgă la Doamna Jasper pentru a-și salva stagiunea și reputația, depunând, În consecință, toate eforturile pentru a obține o reușită. Motivația era vizibilă, dar ea se manifestă Într-o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
logică satisfăcătoare hotărârii sale. Pentru că nu avea starea de spirit necesară petrecerilor de Crăciun, refuză cele câteva invitații primite și Își petrecu sărbătorile singur și mulțumit la De Vere Gardens, citind, aducându-și corespondența la zi sau pur și simplu meditând, cu Tosca Întinsă voluptuos În poală, mângâindu-i blana lucioasă. Se Îmbrăcă elegant pentru cina festivă, deși era singur, servit de Smith cu ceremonia cuvenită, dar mâncă având proptită În față o carte. O liniște binecuvântată domnea peste strada din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Alexander Împreună cu un bilet: „Este tot ce am putut face În timpul pe care l-am avut la dispoziție. Folosește-l cum crezi mai bine.“ După aceea, nu mai avu altceva de făcut decât să se retragă În birou și să mediteze. Smith Îi pusese The Times pe masă, Împreună cu un număr considerabil mai mare de scrisori decât veneau În mod obișnuit cu poșta de luni dimineață. Mai mulți prieteni care fuseseră la teatru sâmbătă seară se grăbiseră să Îi trimită mesaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întoarcere. „Anul Îmi va părea lung“ Îi răspunse el, confirmând cu recunoștință plata, „dar arta este, vai, lungă. Dar, dacă americanii nu vor avea parte de Bijuterie, măcar chinuiți-i lăsându-i să Întrevadă ce au pierdut.“ În timp ce lipea plicul, medită că avea prea puține speranțe de a vedea vreodată piesa jucându-se, mulțumit Însă să constate că gândul nu Îl apăsa câtuși de puțin. Poate reușise, În fine, să se detașeze de ambițiile dramatice. În weekendul care urmă Își ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ar putea fi Îndreptate prin creșterea raportului dintre dialog și narațiune, ca și cum nu ar fi existat suficiente momente importante În viață din care dialogul era exclus În mod axiomatic (ca de exemplu, un om care stă Întins În pat și meditează asupra norocului său). Dar, dacă doreau dialog, avea să le dea dialog - și Vârsta ingrată abia dacă mai conținea altceva - și atunci să vedem ce mai aveau de zis criticii. Probabil n-avea să le placă mai mult decât narațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau citesc. Tu ești liniștit, Noakes? — E ca un șoricel, domnule! exclamă dna Noakes. — Te rog să-l lași să răspundă singur, doamnă Noakes, zise Henry și se uită drept În ochii copilului. De pildă, Îți place să fluieri? Băiatul medită o clipă asupra Întrebării, apoi răspunse: — Păi, mai fluier... când și când... da’ pot să mă abțin. Avea, fără Îndoială, ceva care Îl făcea simpatic, indiferent cât de puțin impresionantă Îi era Înfățișarea. Un timp discutară despre Îndatoririle lui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vorbit de tandrețea față de trup, pentru că spiritul care l-a locuit nu mai este aici, să Îi poarte de grijă. Ea, care este membră activă a Societății pentru Cercetări Parapsihologice și uneori participă, În această calitate, la ședințe de spiritism, meditează că ar fi interesant ca Într-o zi să Încerce să intre În legătură cu spiritul lui Henry James. Ar merita să primească mesaje autentice de la HJ despre viața de apoi, iar cele neautentice ar fi ușor de identificat, pentru că nici un mediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rătăcită am dus-o la un azil, unde au primit-o cu greu. Tot în aceeași zi știu că am lăsat ploaia să-mi mă pătrundă până la piele. Și mai țin minte familia Stan, pe al căror copil l-am meditat. Era un băiețel de numai 12 ani, însă mitocan și obraznic. Mi-a făcut numai probleme, până când încetai să mai încerc să mă fac respectată. Și mă plânsei celor doi soți de proasta educație a copilului. Și nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
influențeze elementele înconjurătoare, fără să-mi ofere realitatea imediată vreo posibilitate, și mai simt nevoia și să simt că acționez, respectiv să nu mă simt static, ca în coșmarurile în care nu te poți mișca. Știu! E stupid, dar voi medita la ceva, respectiv îmi voi face ordine în gânduri obținând astfel ceva concret. Între timp cad pe mine raze dulci de soare, direct din astrul Soare, veșnice în ele însele și tocmai de aceea pline de confort. Timpurile se îmbină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
strung... Și cum sopranele era toate bâtă la strung, se ruga, pe viață și pe moarte, de meșterul Calistrat să se îndure de ele și să le lase să vie pe la el pe acasă. Să fie de acord să le mediteze, în particular, ce e cu sistemul de lubrefiere și că de ce e atât de așchietor agregatul... Trebuia să fi pus geana... Apărea, către seară, coardele în bloc. La subțiori cu maculatoarele, îmbrăcate în hârtie albastră, ca școlărițele. Șorțuleț apretat. Ciorăpei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scuză din partea lui, așa că la un moment dat va trebui s-o las baltă. Nici Susan și nici Julia n-au contrazis-o, fiindcă amândouă știau, din conversațiile anterioare, că Jake reprezenta o lege în sine. E ciudat, nu? a meditat Fiona cu voce tare. Ne petrecem primii doi ani din viața copiilor noștri învățându-i să meargă și să vorbească, după care, în următorii șaisprezece le spunem să stea jos și să tacă din gură. Acum înțeleg de ce unele animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
chipul. Susan s-a gândit câteva secunde la întrebarea respectivă. —Nu realmente, a răspuns ea cu sinceritate. Cum poate să-ți fie dor de o persoană pe care nu ai cunoscut-o într-adevăr? Nick a fixat masa câteva clipe, meditând la ceea ce tocmai îi spusese Susan. Crezi că Milly a uitat-o pe Caitlin? Susan a arborat o expresie îngrozită. —Vai, nu, deloc! Și, oricum, ne are pe noi, oamenii care putem să-i menținem vie amintirea mamei ei. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
femeia. Hai să nu ne certăm de ziua mea. Ei, ia stați să vă mai aduc la toți niște șampanie! Julia a plecat căutând să uite de sugestiile deloc subtile ale soțului ei, iar Susan a rămas pe loc, tăcută, meditând la ironia situației. Era clar că James își dorea un copil și la fel de clar era că Julia era împotrivă. Ea își dorea un copil, dar Nick era împotrivă. Poate c-ar trebui să facem schimb de soți, s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de suprafață. Crede-mă, și ea e la fel de vulnerabilă ca și noi, numai că a dezvoltat un obraz mai gros ca să-și mascheze slăbiciunea. Poate că așa ar trebui să procedez și eu. Alison a făcut o pauză și-a meditat la ceea ce spusese. — Da’, oricum, gata cu mine și cu problemele mele deprimante. Iartă-mă că am fost așa de focalizată pe mine. Nici nu te-am întrebat ce-ai mai făcut! Fiona s-a strâmbat. —Stai liniștită. Chiar trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
surâdă la auzul acelei remarci, care, de obicei, era făcută de femeie și adresată bărbatului. La fel, era foarte rar ca bărbatul să fie cel care să insiste pentru un copil pe lângă nevasta refractară. Nu era prima dată când Julia medita asupra acestei situații inversate. Dacă n-ar fi avut un chip și un trup atât de feminin, până și ea și-ar fi pus întrebări în legătură cu echilibrul ei hormonal. N-am sesizat ca înainte să te fi plâns măcar o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
intre în panică. Dacă era să fie sinceră până la capăt, femeia știa cât se poate de limpede că niciodată n-avea să-și dorească să aibă copii și că situația n-avea să se schimbe nici dac-ar mai fi meditat asupra acestei posibilități. Era conștientă că singurul lucru la care trebuia să se gândească „serios“, așa cum promisese, era dacă putea sau, mai exact, dacă era dispusă să-și lase de-o parte propriile rezerve și să nască un copil numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
n-a făcut nici un gest ca s-o liniștească. N-a făcut decât să se uite la ea cu tristețe în priviri. Îmi pare așa de rău, a repetat el. — Îți pare rău... îți pare rău..., Julia a repetat cuvintele, meditând la înțelesul lor. Nu. Scuza asta nu mă face să mă simt mai bine. Nu vreau scuze de fațadă, James, vreau o explicație. —O explicație? Bărbatul arăta ca un iepure paralizat în lumina farurilor unei mașini. Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pierdere de vreme și o risipă de efort. Numai ca să mă răzbun pe ea? Din punctul meu de vedere, acum, și eu și Deborah suntem chit și cred c-ar trebui să lăsăm lucrurile așa cum au căzut. Celelalte prietene au meditat câteva secunde la vorbele Juliei, după care Fiona a oftat din rărunchi. —Ei, în cazul ăsta, mica mea dramă pare ridicol de răsuflată. — A, da, ce mai face adolescentul iadului? a întrebat Julia. Dacă mă credeți, s-a transformat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i-am oferit o ghicitoare, cu ajutorul căreia putea să aprofundeze cunoașterea dimensiunilor. Gândește-te numai: dacă n-aș fi făcut-o, dac-ar fi învins febra imediat, nu și-ar mai fi răpus monștrii. De ce ar fi ceva irelevant? Virgil medită. — Există un strop de adevăr în ceea ce spui, zise el. Dar nu știm dacă trebuia neapărat să învingă acei monștri. Acum, că s-a întâmplat ce s-a întâmplat, chiar și el va spune că trebuia. Dar poate că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
decât să violezi măgari. în felul ăsta supraviețuirea face din noi toți niște lași. Peckenpaw zise: — Ha? — N-ar fi trebuit să fie așa, spuse Vânătorul. — Ha? a repetă Peckenpaw. — Cale-Bătută, începu Vânătorul, de ce-ai venit pe insulă? Peckenpaw medită grav asupra întrebării. Apoi răspunse: — M-am obișnuit să fiu viu. PATRUZECI Leagănul, Elfrida în el, Vultur-în-Zbor în spatele lui, Irina sprijinită de marele frasin de care era legat leagănul. Umbreluța de soare a Elfridei așezată lângă cea a Irinei, închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]