7,435 matches
-
fi în nici un fel reduse la Revoluția americană și la Revoluția franceză, chiar dacă acestea au marcat istoric intrarea în perioada de organizare și consacrare a modernității. Ideile iluministe au accelerat formarea statelor naționale. Să luăm în considerare Europa. La începutul mileniului al doilea, Europa ca atare nu exista și nu existau nici state naționale centralizate. Regii, împărații, voievozii, prinții sau ducii gestionau războaie și teritorii cucerite și încasau tributuri pentru a-și continua războaiele, dar nu erau șefi de state care
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ia asemenea proporții, încât instituțiile universitare nu numai că s-au ancorat puternic în relațiile pieței, comerțului și corporatismului, dar și discursul despre ele și mai ales managementul și guvernarea lor s-au schimbat în mod radical. La granița dintre milenii, universitatea europeană, ca și cele mai puternice universități din lume tind să se transforme în corporații comerciale de un tip aparte. Două rațiuni sunt de invocat pentru a explica o astfel de transformare inițiată cu un secol în urmă și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Total global Creșterea în total global față de 1970 Creșterea procentuală față de 1970 Nr. elevilor și studenților din total populație 1 154 721 000 546 106 000 90% 19,7% Sursă: UNESCO World Education Report, 1999 După începutul noului secol (și mileniu), unul din cinci (în unele țări și regiuni mai dezvoltate, din patru) locuitori ai globului au ajuns să frecventeze un anumit nivel al educației formale. Dacă adăugăm și pe cei cuprinși în programe de formare continuă sau de dezvoltare profesională
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
SF românești din anii ‘80-’90. În afara a numeroase emisiuni de televiziune, a realizat mai multe antologii, a tradus și a scris articole de popularizare a fenomenului. SCRIERI: Enigmatic, Pământul, Craiova, 1977; Proiecte planetare (în colaborare), București, 1986; Întâmplări din mileniul III, București, 1989; Laboratoarele lumii, București, 1992. Antologii: O planetă numită anticipație, București, 1985; Nici un zeu în cosmos, București, 1985 (în colaborare); Povestiri ciberrobotice, București, 1986 (în colaborare); Povestiri despre invențiile mileniului III, București, 1986 (în colaborare); Cosmos XXI. Întâmplări
MIRONOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288178_a_289507]
-
Proiecte planetare (în colaborare), București, 1986; Întâmplări din mileniul III, București, 1989; Laboratoarele lumii, București, 1992. Antologii: O planetă numită anticipație, București, 1985; Nici un zeu în cosmos, București, 1985 (în colaborare); Povestiri ciberrobotice, București, 1986 (în colaborare); Povestiri despre invențiile mileniului III, București, 1986 (în colaborare); Cosmos XXI. Întâmplări dintr-un univers al păcii, București, 1987 (în colaborare); Cronici microelectronice, București, 1990 (în colaborare); Cronici metagalactice, București, 1990 (în colaborare). Repere bibliografice: Tudor Octavian, O carte fără gen literar, o carte
MIRONOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288178_a_289507]
-
contradicțiilor, în care noul și vechiul se întâlnesc în zbuciumul schimbării. O lume definitorie pentru societatea în care există. O lume dominantă în România sfârșitului de război, când acoperea trei sferturi din populație. O lume a tuturor românilor la începutul mileniului III, când aproape toți mai avem măcar câte o rudă la țară. O lume săracă după standardele contemporane, dar bogată prin înțelesuri și sensuri. O lume în care sociologia românească și-a găsit locul de naștere a studiilor empirice și
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Dat fiind că taxele erau colectate de mai multe autorități și erau mai mulți feudali ce dispuneau de proprietăți în același sat, în Vest nu exista, precum în Est, o dependență a satului de o singură curte feudală. La începutul mileniului II, în multe societăți estice, modelul era similar cu cel din Vest. Satul devălmaș implica proprietatea și exploatarea comună a resurselor (Stahl, 1998), în timp ce nobilii locali colectau taxe. Obștea satului avea în mod implicit mai multă putere. În Valahia și
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Asemenea contraste sunt prezente de-a lungul uliței principale a satului, culminând cu noile termopane ale școlii, încadrată de noroaiele din curtea acesteia, în ton cu vechiul WC de curte, fără apă curentă și fără vreo legătură cu secolul și mileniul în care s-au montat aceste termopane. Oamenii locului, se strecoară printre cele două lumi, orientându-se cu greu prin peisajul neclar al tranziției: fie cu căruța (la câmp), fie cu mașina (la oraș), fie cu microbuzul („pe navetă”) pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Nucetului, Valea Pietrei, Valea Seman, Valea Urloii. Localitatea Urlați contribuie cu aproximativ două treimi la populația orașului Urlați. Este Miercurea Nirajului (județul Mureș) sat sau oraș? Oraș în perioada interbelică, localitatea a fost retrogradată” în categoria comunelor, iar la începutul mileniului III a redevin oraș in urma unui referendum local. (legea nu a prevăzut astfel de referendumuri înainte de 2000). Este Blajul oraș sau municipiu? Regula spune că o localitate este municipiu dacă are peste 30.000 de locuitori. Blajul a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
preoți și laici dedicați Bisericii o săvârșesc, zilnic, în numele lui Hristos. Celor ofensați de eventualele afirmații lipsite de nuanță le cer în mod anticipat iertare. Mult mai importante îmi par deschiderile către o hermeneutică ortodoxă a modernității, îndatorată tradiției primului mileniu creștin, dar deloc captivă unui mit al „vârstei de aur”. Parteneri nemijlociți ai acestei conversații vii - prieteni, rude sau colegi de generație - m-au încurajat să nu disprețuiesc urmele acestor fremătătoare căutări din prima tinerețe. Cred cu tărie că discursul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ultimul articol din Crezul niceno-constantinopolitan. La ce oare ne referim când spunem „și într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică...” Putem oare alinia Crezul în Treime unui crez într-o Biserică „luptătoare” și atât de puțin infailibilă la început de mileniu III? Este vorba de una? E oare sfântă? S-a păstrat chiar și sobornicească (deci catolică)? Este însă cu adevărat apostolică? Dacă anarhia liturgică n-ar domina prin țară, dacă plaga simoniei nu i-ar fi pus în dilemă și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dacă nu este vorba despre o criză de imaginație și simț autocritic, cum s-ar putea ca proiectele de mai sus să devină eficiente? Este timpul să ne întrebăm dacă profilul unor astfel de organizații este viabil, la început de mileniu III. Se mai poate continua celebrarea mentalității de „club” întreținut în unele cazuri de vagi preocupări matrimoniale 1? Vom continua să ne îmbătăm cu vinuri nobile și apă rece la mese rotunde despre ecumenism, organizate pe cheltuiala Comunității Europene? Se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
in practice does not believe in the existence of the soul, or in a magic that acts on it through speech. Allan Bloom Principiile teologice ale educațieitc "Principiile teologice ale educației" Care este ecuația pedagogică a teologiei ortodoxe la începutul mileniului III? Cum anume își pregătește Biserica noastră viitorii preoți, învățători și mărturisitori laici ai credinței creștine, în condițiile tot mai severe impuse de noua vârstă a lumii? De unde începe și cum se termină educația teologică a celor mai activi membri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sacrului. Simbolismul naturalist și arta decorativă își fac simțită prezența. Dezrădăcinarea nu mai creează angoase. Inculturarea noului se dispensează de lecția trecutului. După Reformă, puțini europeni mai cred că ar mai fi ceva de învățat din tradiția eclezială a primului mileniu creștin. În filozofie, metoda radical-dubitativă de gândire aspiră la nimic mai mult decât autofondarea metafizică a subiectului (René Descartes). Cunoașterea tehnică și gândirea calculatoare - de fapt, tot ceea ce are de-a face cu materialitatea - sunt învestite cu atributele tari ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tot mai mult prestigiu. Stoicii au preferat să includă filozofia în jurnale sau epistole pedagogice. Era un mod de a sublinia importanța ideii de comunitate, rămasă intactă la neoplatonici, la autorii patristici și chiar până la scolastici. Totuși, în creștinismul primului mileniu - pe vremea când lectura era încă un eveniment eclezial, precedând banchetul euharistic -, doar uzul liturgic al Scripturii legitima pasiunea bibliofilă. Inspirat de teologii alexandrini, Henri de Lubac prefera să descrie creștinismul nu ca pe o religie a Cărții, ci ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-și iau decât sarcina rememorării și a mărturisirii. Fără acest efort hermeneutic de înțelegere a trecutului recent, orice proiect de solidaritate politică și comunitară este condamnat ab ovo usque ad mala. Puterea credinței și arta speranței. Vocația teologiei politice în mileniul treitc "Puterea credinței și arta speranței. Vocația teologiei politice în mileniul trei" PÒlij ¥ndra did£skei. (Cetatea îl învață pe om.) Simonide din Keos, fr. 15 O altă cetățenietc "O altă cetățenie" Teodor Baconsky este unul dintre puținii intelectuali români
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
hermeneutic de înțelegere a trecutului recent, orice proiect de solidaritate politică și comunitară este condamnat ab ovo usque ad mala. Puterea credinței și arta speranței. Vocația teologiei politice în mileniul treitc "Puterea credinței și arta speranței. Vocația teologiei politice în mileniul trei" PÒlij ¥ndra did£skei. (Cetatea îl învață pe om.) Simonide din Keos, fr. 15 O altă cetățenietc "O altă cetățenie" Teodor Baconsky este unul dintre puținii intelectuali români cărora mandatul diplomatic sau exercițiul politic nu le-au stins apetitul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
într-o foarte veselă atmosferă de sindrofie fără cauză - o perpetuă prefață la redactarea unor documente care anunță succesul eshatologic al imanenței. La ce bun, atunci, să mai așteptăm un sfârșit? Reîntoarcerea la izvoarele comune ale tradiției Bisericii din primul mileniu nu înseamnă o muzeificare a trecutului. Contemplarea memoriei sfinte a Bisericii - una, sancta, catholica et apostolica - are ca rol infuzarea prezentului cu idei și principii fundamentale. În afara acestei recuperări reciproce a bogăției tradiției Părinților, răsăritenii pot face un nepărtinitor „negoț
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fericirilor. Dumnezeu nu se bucură de pierderea nimănui. În curând, va fi prea târziu ca Biserica să se mai bucure de omogenitatea religioasă și firescul creștinesc al „vechii Europe”, cu accentele sale superbe de ruralitate idilică și religie cosmică. Creștinismul mileniului trei va fi urban sau nu va fi deloc, atracția către orașe fiind globală. Critica „neopășunismului” nu are ca rădăcină o alegere de gust. Nostalgia agrariană este legitimă atâta vreme cât nu cauționează lenea intelectuală și anacronismul judecății. Istoria Europei vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
postmodernității este larva fără memorie: un ins inițiat în mistica neputinței, în arta plictisului și retorica ignoranței. Semn al sfârșitului, el este apoteoza sfârșelii. Omul recent a încetat să mai creadă în lucrurile care au făcut istorie timp de cinci milenii, fie că acestea înseamnă vigoarea sacrului, cosmologia ritului, chemarea politicului sau imperativul estetic. Singurul lucru moștenit din etica modernității este exercițiul utilitar al libertății, pus în slujba nihilismului. În Occident, tot mai puțini sunt cei care înțeleg principiile metafizice și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
intuițiile epocii patristice. De asemenea, revoluțiile științifice născute în ambientul postscolastic al Europei nu pot fi nesocotite 1. Totuși, presupozițiile metafizice tari ale acestui nou proiect ecleziastic (negociat constant cu puterea seculară) se îndepărtează de aspirațiile Bisericii creștine din primul mileniu, care afirmă sfințenia ca primă vocație a omului în lume. Niciodată patristica n-a inhibat procesul de maturizare a gândirii științifice, cu importante aplicații tehnice. Bizanțul a fost, din punctul de vedere al realizărilor exterioare, un etalon rivalizat de multe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
noastre cotidiene, definiția aristotelică a principiului identității, conform căruia adevărul nu se poate sustrage silogisticii, rămâne o simplă prețiozitate. Principiile elementare ale inferenței contează prea puțin acolo unde valorile par dictate de frici ancestrale. Pentru oamenii tot mai grăbiți ai mileniului trei, raționalitatea de tip clasic este prea decolorată în temeri și adjective. Gândirea ancorată istoric și atentă la nuanțele metafizice este prea costisitoare pentru visul supremației în sânul neoburgheziei cosmopolite. Degradați prin anturajul vulgar al unei prosperități nemeritate, postmodernii manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al XIII-lea în Occident, inexistentă ca atare în vechile manuscrise). Aceste abordări nu pot să inspire decât o percepție sectară sau magică a Scripturii. Apelul la verset este vicios atunci când cititorul neglijează contextul și tradiția receptării. Timp de două milenii, creștini cu Scriptura în mână au putut justifica chiar totul. Biserica impune însă exigențe suplimentare față de cunoașterea despuiată a textului biblic. În citirea Scripturii, avem nevoie de tiparele tradiției și de rugăciunea „în Duh și Adevăr”. Urmând lecționarul și canonul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Un credincios ortodox va putea aprecia valoarea oricărei poetici religioase creștine numai plecând de la aceste exigențe teologice, extrase din harta genetică a proclamației evanghelice a Bisericii. Datorită acestui raport de anterioritate a teologicului față de estetic - un criteriu pregnant în primul mileniu creștin, indiferent dacă este vorba de tradiția latină, bizantină sau orientală -, unitatea tematică ce orchestrează detaliile reprezentării Patimii nu poate rămâne aleatorie. Acest lucru îl demonstrează limbajul liturgic folosit de Biserica răsăriteană în zugrăvirea Răstignirii Domnului. Toate registrele - muzical, iconografic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tâlcuia Scripturile?” (Luca 24, 27-32). Entuziasmul cu care Yannaras îmbrățișează tezele lui Heidegger despre teologia creștină aruncă într-un con de umbră tocmai poetica doxologică a creației - o sarcină de care atât Părinții greci, cât și Părinții latini ai primului mileniu s-au achitat, fără excepție. Discreditând încercările oricărei „teologii naturale” de a capta reverberațiile cosmice prin care Dumnezeu Se face prezent în orizontul existențial al omului (doctrina despre „logoi” a Sf. Maxim Mărturisitorul este o asemenea încercare), Yannaras pare să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]