17,356 matches
-
a trecut pe-aici și-a Întrebat de dumneata. Tatăl dumitale și cu mine eram aici de față și pot să te asigur fără loc de Îndoială că fata nu părea nicidecum o stafie. Ți-aș putea descrie pînă și mirosul. De lavandă, Însă mai dulce. Ca o gogoșică abia făcută. — A spus gogoșica oare că-i iubita mea? — Așa, cuvînt cu cuvînt, nu, dar a zîmbit cumva din colțul gurii, știi și dumneata, și a zis că te așteaptă vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Întrebîndu-mă ce se petrecuse acolo, Înăuntru. În celălalt capăt al palierului, vizorul vecinei clipea. I-am făcut un semn de salut și m-am avîntat pe scări În jos. CÎnd am ieșit În stradă, Încă mai purtam chipul, glasul și mirosul ei Întipărite În suflet. Am dus cu mine atingerea buzelor și a suflării ei peste piele pe străzi Înțesate de oameni fără chip, care ieșeau din birouri și din magazine. CÎnd am luat-o pe strada Canuda, m-a izbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care aveau rude și prieteni, duse în ritmul cortegiului funerar până la gropi, și apoi, sub îndrumarea specializată a groparilor profesioniști, coborâte încet pe frânghii până ce au atins fundul gropii cu un sunet sec. Ruinele stației păreau să emane încă un miros de carne arsă. Nu vor fi puțini cei cărora li se va părea de neînțeles faptul că o ceremonie atât de tulburătoare, cu un doliu colectiv atât de dureros, a fost lipsită de influxul consolator care ar fi rezultat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
era de așteptat, găseau de toate, frustrare, descurajare, furie, dorință de răzbunare, n-am plecat de data asta, dar vom pleca altădată, edificatoare afirmații de patriotism, exaltate declarații de fidelitate față de partid, trăiască partidul de centru, trăiască partidul de mijloc, mirosuri urâte, iritare din cauza unei nopți întregi fără a pune geană pe geană, ia de acolo aparatul de fotografiat, nu vrem fotografii, acord și dezacord în privința rațiunilor prezentate de guvern, un oarecare scepticism relativ la ziua de mâine, teamă de represalii, critică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
face probabil același lucru, soția dumneavoastră se va uita la dumneavoastră ca la un erou, soțiorul drag care cunoaște secretele și urzelile pe care le țese statul, care știe să se învârtă în cercurile sus puse, care respiră fără mască mirosul putred al canalelor de scurgere ale puterii, Domnule președinte, vă rog, Nu faceți caz, cred că nu sunt atât de rău precum cei mai răi, dar din când în când devin conștient de faptul că asta nu ajunge și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
puse lanțul de siguranță. Între timp, șeful dădea o tură prin birouri, verifica legături, conecta aparate, intra în bucătărie, în camere și în băi, deschidea ușa spațiului destinat arhivei, își trecea rapid privirea peste diversele arme păstrate acolo, în timp ce respira mirosul familiar de metal și lubrifiant, mâine va inspecta toate acestea, piesă cu piesă, muniție cu muniție. Își chemă ajutoarele, se așeză și le ceru să se așeze, În dimineața asta, la ora șapte, spuse el, veți începe munca de urmărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Cât mai repede posibil. De fapt, li se părea o gravă lipsă de considerație, când superiorul era în costum și cu cravată, ei să se așeze cu figura aceea, cu aspectul acela neglijent, nebărbieriți, cu ochii cârpiți de somn, cu mirosul nocturn și dens al trupurilor nespălate. N-a fost nevoie s-o explice, jumătatea de cuvânt care nu întotdeauna e suficientă în acest caz era de prisos. Firește, cum atmosfera era una de pace, iar adjutanții erau repuși în ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
le trage după el de fiecare dată când e rostit. Spuneți cu voce tare fraza Înainte ca săptămâna să se termine, veți avea vești de la mine, și veți vedea ce ușor e să-i introduci un strop de teamă insidioasă, mirosul putrid al fricii, vibrația autoritară a fantasmei tatălui. Comisarul prefera să se gândească la ceva liniștitor ca asta, Dar eu n-am nici un motiv să-mi fie frică, îmi fac treaba, îndeplinesc ordinele pe care le primesc, însă, în adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cheia. Mergeți sus să vedeți. Mi s-a părut că s-ar cuveni să mai pun o întrebare. — Madame est là? — Monsieur est seul. În timp ce urcam scările, băiatul mă privea suspicios. Era întuneric și o lipsă cumplită de aer. Un miros greu de mucegai te apăsa. La etajul al treilea o femeie în capot, cu părul zbârlit, a deschis o ușă și m-a privit în tăcere în timp ce treceam. În cele din urmă am ajuns la etajul șase și am bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Am să mă duc să-i spun. Se duse până la casă, urcă cele câteva trepte care duceau la verandă și intră. Dr. Coutras o urmă, dar așteptă afara gata să se supună gestului ei. Când ea deschise ușa doctorul simți mirosul acela dulce și grețos care face atât de neplăcută atmosfera din preajma leproșilor. O auzi vorbind și auzi și răspunsul lui Strickland, dar nu-i recunoscu glasul, era răgușit și nedeslușit. Dr. Coutras ridică din sprâncene. Simți că boala i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un dușman. Dr. Coutras avu senzația că băiețelul îl iscodește pe furiș dindărătul unui copac. Ușa era larg deschisă. Strigă, dar nu-i răspunse nimeni. Păși înăuntru. Bătu la o ușă, dar din nou nici un răspuns. Răsuci clanța și intră. Mirosul care-l întâmpină agresiv îi întoarse stomacul pe dos. Își duse batista la nas, își luă inima-n dinți și intră. Lumina era slabă și după ce umblase atâta vreme prin soare un timp nu izbuti să mai deslușească nimic. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
deschis și răsturnat, iar lângă el se afla o traistă din piele cu baretele retezate, poate de aceeași sabie care Îl ciopârțise pe om. Dante o cercetă pe dinăuntru cu luare aminte, căutând vreo urmă, Însă era complet goală. Un miros subțire de ceară Îi pătrunse pe nări, odată cu acela mai puternic, de gogoașă de ristic, al cernelii. Acolo, Înăuntru, se aflau Înainte niște scrisori, pe care asasinul le luase. Această ipoteză era Întărită de o pată Întunecată dintr-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de vegetație arsă, din care se iveau rămășițele unor stâlpi și ale unor grinzi carbonizate. Clădirea arsese până la temelii. Orice s-ar fi petrecut acolo, În mod cert fusese ceva de proporții. În jur, văzduhul era Încă impregnat de un miros acru, de ars, care se Întețea ori de câte ori o adiere de vânt revenea să ridice slabe spirale de fum. La o anumită distanță, neatinse de foc, se zăreau câteva grămezi impunătoare de scânduri de tâmplărie. Ajuns În apropierea rugului, Dante coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Între ele, zise el culegând una și examinându-i marginea care se i fărâmița Între degete. Mai curând niște desene de o anumită natură, continuă el. Gândul Îi zburase la traista cea mare și goală din odaia lui Bigarelli, cu mirosul ei de cerneală. - Al patrulea? Ucigașul celorlalți? Dar atunci, pe el cine l-a ucis? murmură deodată bargello, dezorientat. Părea să aștepte ca Dante să Îi dezvăluie acest mister inexplicabil. Dar poetul se mărginea să reflecteze, cu bărbia strânsă Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vrut să o țină În loc și se uita la muta acoperită de văl. Apoi se Întoarse către poet, după o ultimă privire aruncată În spate. - Fii atent cu femeia asta, Îi șopti, Întinzându-se spre urechea lui. Dante Îi simți mirosul aspru al răsuflării. Dar În același timp i se păru că descoperă o nuanță de afecțiune În acel avertisment, de parcă, pentru o clipă, ostilitatea fetei s-ar fi diminuat. - Pietra... Începu el să spună. Dar ea Îl Întrerupse cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca Bonifaciu să se fi aflat Înapoia mâinii sale Însângerate. Un fior Îi străbătu șira spinării. Apoi i se păru că aude niște pași În spate și Întoarse capul. Ceva Întunecat Îl Învălui, orbindu-l. Pentru o clipă, simți un miros acru de mucegai, În timp ce o mână Îi apăsa țesătura peste gură. Încercă să sară În picioare, zbătându-se. Simțea În mod limpede masa unui trup În spatele lui și, din instinct, se smuci Într-o parte, Încercând să scape din strânsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prindă puțina lumină din exterior. Ultima lumină a serii se revărsă În spațiul restrâns, abia mai risipind umbrele. Era mort. În fața lui, peste hârtia pe care mâna sa scrisese câteva rânduri, zăcea o cupă Încă umedă de vin. Simți un miros aspru, aroma strugurilor amestecată cu ceva metalic. Un pârâiaș de spumă roșiatică cobora din colțul gurii filosofului, semn fără echivoc al otrăvii pe care o ingerase. Cu delicatețe, Dante scoase de sub mâna inertă foaia pe care, cu o scriere șovăielnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unei scânduri de brad. Vechile ferme, puținele care mai există, s-au comasat una într-alta, strânse bine în jurul bisericii, ca dintr-un reflex, îmbrățișându-și vechile ziduri și ferestre joase, și aruncându-și afară, prin porțile întredeschise ale hambarelor, mirosurile acre de grajd și de lapte covăsit. Au fost săpate în oraș două canale, unul mare și unul mic. Cel mare pentru șlepurile care aduc carbon și calcar și iau carbonatul de sodiu. Cel mic pentru alimentarea celui mare, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
împotriva unui adversar invizibil, pleca iarăși sărind și murmurând „Tâgâdâm, Tâgâdâm, Pam, Pam“. O luă razna într-o zi de bombardamente crâncene. Geamurile se zgâlțâiau la fiecare cinci secunde precum suprafața apei la un viscol puternic. Aerul era plin de mirosul de praf de pușcă și de stârvuri. Puțea până și în case. Astupam crăpăturile ferestrelor cu cârpe umede. Puștii povesteau mai târziu că Împotrivă stătuse cu capul în mîini timp de aproape o oră până ce era pe cale să explodeze, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fi fost tâmplele înfierbântate ale nebunului, fruntea lui palidă, lividă din cauza tuturor morților și a supliciilor adunate de-a lungul umanității, a rănilor în putrefacție deschise de secole, alături de care miasmele rahatului nu înseamnă nimic, da, nimic altceva decât un miros slab, searbăd și înțepător de trup încă viu, viu, care nu trebuie să ne dezguste, să ne umilească sau să ne distrugă. Nu era posibil ca tânăra să locuiască în apartament. Primarul era uluit. Naviga prin aburii alcoolului, era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cap sub copita unui taur, punea în fiecare dimineață în fața ușii clasei sale un buchet cules chiar de el, iar când nu avea flori, aducea un pumn de iarbă frumoasă în care cimbrișorul răspândea un parfum de mentă, iar lucerna miros de zahăr. Câteodată, când nu găsea nici iarbă, nici flori, lăsa trei pietre pe care își luase obiceiul să le spele la fântâna cea mare de pe strada Pachamort, și pe care le ștergea de bluza lui de lână găurită. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cuvinte care se pot încă citi sunt Nu, vei și nimic: „Nu vei... nimic“, și e adevărat că nu a împușcat niciodată nimic. Edmond Gachentard avea niște picioare mari, o bască și un gust supărător pentru aperitivele complicate, ale căror mirosuri se înrudeau cu ale preparatelor farmaceutice. Privind cerul, dădea adesea din cap și devenea dintr-odată meditativ când nori mari și rotunzi pătau cu albul lor un cer de un albastru foarte pur. „Ticăloșii“, spunea în astfel de momente, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tare, când ușa se deschidea și câte un combatant ieșea să se ușureze sub cerul liber, înainte de a intra înapoi în gura monstrului avid de poșircă. Dimineața, încă se mai auzea un horcăit venind din tavernă. Ieșea dinăuntru și un miros nedefinit de vin răsuflat, sânge, cămașă nespălată, vomă și mahorcă puțind a urină. Cei mai mulți dormiseră acolo. Fermillin, care se sculase primul, îi trezea scuturându-i ca pe pruni, înainte de a le servi niște vin alb la micul dejun. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
săgeată, uscând roua dimineții. Urma să dea o căldură care avea să strivească toate dorințele. Nu se mai auzeau tunurile. Nu le mai auzeai nici măcar dacă ciuleai urechile. Lysia o coti pe lângă ferma lui Mureau și ajunse în câmp, unde mirosul fânului și al grânelor coapte te făcea să crezi că pământul era un trup mare, moleșit de parfumuri și de mângâieri. Fermillin rămăsese în pragul localului său, privind cerul cu ochii lui roșii și frecându-și barba. Puștii ieșeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să-mi iau la revedere de la gulerul tare care puțea a amidon și a parfum de mare magazin. Am trântit ușa în spatele meu. Am ajuns în biroul secretarului. Era micuț și îi semăna. Trist și povârnit. Prin aer plutea un miros de pânză udă și de lemn pentru sobă, de mentol și de tutun ieftin. Îmi oferi un scaun aproape de sobă și se așeză la măsuța lui, pe care se odihneau trei călimări bombate. După ce-și reveni din uimire, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]