6,924 matches
-
și apoi urca pe partea cealaltă. Pată Neagră scutură iar din cap. —O, Doamne, e de rău, gemu Bennie. Chiar e de rău. Dwight strigă cât Îl țineau plămânii: — La dracu’, Walter! De ce nu ești aici să te ocupi de mizeria asta? Vera observă că bărbații din trib păreau rușinați că oaspeții lor erau nefericiți, așa că Încercă să-i calmeze pe cei din grup. Se pricepea să gestioneze crizele. Dacă cei din tribul Armaladon nu reușesc să ne ajute să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sub 18 ani, segmentul lor demografic principal, Îl plăceau „mult“ datorită preferinței lui pentru cățeii neascultători. Directorii de la GNN numeau acest gen de știri „știri sexy“, hotărâți să facă tot ce pot pentru a obține exclusivitatea, să scormonească În orice mizerii și drame pentru a-și bate concurența și a-și mări audiența. Până să apuce povestea de jale a lui Harry să facă Înconjurul stațiunilor din Thailanda și Birmania, În stațiunea Insula Plutitoare sosi un tânăr turist londonez, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
optimismul proaspăt regăsit. Primul lucru, când va ajunge acasă, spuse Marlena, va fi o baie lungă și fierbinte. Roxanne zise că va sta sub duș o oră Întreagă, oricât ar fi de scandalos, să fie sigură că dă jos toată mizeria pe care a adunat-o pe trup. Wendy Își dorea un masaj, să se tundă, să-și facă manichiura și pedichiura, să-și cumpere farduri, lenjerie de corp și șosete. Bennie urma să-și cumpere costume noi pentru că slăbise zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
moartea l-a luat atât de repede. Săgețile pornite din arbalete s-au abătut asupra lui, cuțitele ascuțite l-au străpuns cu o ușurință surprinzătoare, de parcă nu ar fi fost făcut din oase și mușchi. Apoi a zăcut În propria mizerie, cu chipul aproape de suprafața apei, fără să-și simtă trupul, dar cu gândurile curgând ca un fluviu. Urma să moară ca un străin pe aceste maluri. Și În timp ce scântei arzătoare Îi Încețoșau privirea, a avut un gând surprinzător: mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sau dacă doar vor Înrăutăți situația? Sancțiuni sau angajament? Cum ar putea ști cineva care e cea mai bună abordare? Cine putea oferi vreo garanție? Și, dacă abordarea eșua, cine urma să suporte consecințele? Cine Își asuma responsabilitatea? Cine curăța mizeria? Ar mai fi rămas cineva căruia să-i pese? Nimeni nu avea un răspuns. Și asta o făcea pe Vera să-și dorească să strige și să plângă. Nu a scris despre asta În cartea ei. În schimb, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a fost închisă. Eram înconjurat de gaz sarin, așa că amintirile mele nu sunt prea clare, dar se pare că cineva mi-a dat un mop. Mopul e un „instrument“ pe care-l folosim în fiecare zi. Dacă nu ștergem imediat mizeria și apa, există riscul ca pasagerii să cadă și să se rănească. De exemplu, dacă cineva varsă pe jos sake, punem rumeguș peste și ștergem imediat cu mopul. Face parte din slujba noastră. Așa cum am menționat și mai înainte, în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lichidul de pe podea. L-am lăsat să meargă la stațiea următoare. Dar, era acel miros ciudat, pe jos era ud, așa că cei de la Ogikubo trebuiau să curețe. M-am dus în birou și le-am telefonat: „În metroul A777 e mizerie pe jos, vă rog să vă ocupați voi!“. În acest timp, toți au început să se simtă rău. Și colegii, și pasagerii. Era în jur de 8:40. De la Nakano-sakaue până la Ogikubo sunt patru stații: Shin-nakano, Higashi-kōenji, Shin-kōenji, Minami-asagaya. Durează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sune (râde). Nu mi-e așa de greu să mă trezesc dimineața. În schimb, în zilele libere, dorm până mai târziu. Apoi lenevesc prin casă, citesc ziare, mă uit la televizor. Soția mea îmi spune că sunt „o sursă de mizerie“. În ziua cu atacul - 20 martie, am plecat de acasă mai târziu ca de obicei. Am pierdut un autobuz, deci cam zece minute mai târziu. Ziua aceea a picat între două zile libere - duminică și Ziua Echinocțiului - și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
miliard, chiar două. Doar într-un an. E o piață sălbatică. Normal că sunt și alții care au pierdut cât au câștigat clienții aceștia. Cam așa stau lucrurile. Se mai întâmplă să-și piardă toată agoniseala și să ajungă în mizerie. În perioada cu declinul economic, cum se întâmpla ceva rău la televizor, dădeau știri despre contractele futures. Politicienii... ne-au creat o imagine cam murdară. Acum nu mai dau astfel de știri. Nici eu nu știu care e adevărul. Poate va intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să-l panseze și când acesta se întorcea cu spatele, gâlgâia în grabă conținutul sticlei de spirt medicinal cu care fusese dezinfectată rana... într-un târziu, apare în cârciumă femeia pescarului, cu trăsături dure și înrăite pe chip, deșelată de mizerie, oboseală și de atâtea nașteri succesive, cu trei-patru plozi pe lângă ea, și cu cel mai mic în brațe. își scoate bărbatul din cârciumă cu șuturi în fund, scatoalce peste ceafă și sudălmi ingenioase și rimate, manifestându-și agresiv ura și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vas, pentru ca apoi să-și soarbă pe îndelete, în porții mici, urâțenia. Era unul dintre obiectele pe care le căpătase de la un graf neamț, Jordan Augenstein von Saxa, ultimul descendent al stirpei sale, ce se stingea o dată cu el într-o mizerie poleită. își reumplu potirul cornos cu mied, a cărui aromă și gust de ambrozie îl făceau să retrăiască vizita la castel; doar noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
doamnei Udrea care ne-a rugat să nu politizăm momentul”. Dar sediul politicii este Parlamentul. Ce face doamna Udrea acolo, modă sau politică? În perioada aceea când era foarte greu să filmezi la memorial, pentru că se filma în pușcării, în mizerii, oamenii ne refuzau și mă duceam la șeful lor și îmi spuneau: un singur om vrea să lucreze cu dumneavoastră, Adrian Sobaru”. Sobaru, omul care a lucrat la serialul Memorialul durerii, a avut un mesaj politic clar, premeditat, pus în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
gândul acesta. Cred că toți ați văzut la televizor pe „nefericitul” mare ștab pesedist Constantin Nicolescu, din Argeș, care a fost lăsat de căruță chiar de arterele coronariene (evident artere pedeliste, care sabotau individul din interior) pe fondul unei evidente mizerii preventive, pusă la cale de haita pedelistă. Cred că nici măcar pedeliștii nu se îndoiesc de fel, că în ce privește arestul de 29 de zile, avem de-a face cu un ordin politic, venit hăt de sus (nu vă spune
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să ia urgent avionul spre o clinică din Occident chiar pentru un simplu diagnostic de sughiț. Spitalul sau ceea ce încă se mai numește așa în nenorocita asta de țară, spital ce se mai ține într-o rână, plin de germeni, mizerie, disperare, și moarte, chiar și pentru o durere în talpă, e bun doar pentru amărăștenii care l-au votat pe politician punându-și toată nădejdea în el. Spitalul acesta din țară, de a cărei stare politicianul e responsabil direct după
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
la cea mai mică întîrziere. Vecinii mă priveau curioși. Elveția, Austria, Ungaria, România... Întârzierile fatale din România, după ce venisem exact. Semnalele întreite de plecare de prin toate stațiile mici din Ardeal, până ce trenul să se pună în mișcare greoi. Ce mizerie! Am sosit la miezul nopții. Am luat un automobil și m-am dus la prietena mea Gina. Am găsit casa întunecată și am sunat lung, de mai multe ori, până s-au aprins luminile. A apărut servitoarea somnoroasă, și când
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
neînsemnată pentru ca să-și schimbe părerea, fără măcar să dea o scuză. Mie mi-a apărut madame Pitpalac ca o persoană subțire, albă, agitată. Foarte săracă, căci bărbatul ei o lăsase după ce-i cheltuise toată zestrea, vrea să-și ascundă sărăcia și mizeriile (am aflat că lucrează toată ziua, în fundul unei magazii, covoare, ca să le vîndă) și pretinde să fie tratată cu tot respectul, de la egal la egal. Are păreri despre orice, a citit și ea cărțile domnului Jianu și lasă să se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bat în ponton, îmi vine să urlu o dată cu ele. Exclamația Ioanei "nu m-ai iubit", nu o voi putea rezolva niciodată. Diferența între dânsa și o femeie obișnuită este că, pe când aceasta se contrazice nuanțat, Ioana se contrazice cu violență. Mizeria și orgoliul ei. Este rar să vezi o femeie apărîndu-și o părere (artistică, sau literară, sau despre dragostea ei) cu atâta înverșunare. Dar câteodată contrazicerile sunt așa de vădite, că te minunezi că pot să vie de la cineva inteligent. Într-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
secetă sufletească - au dorit să scoată Portugalia din matca ei tradițională și s-o transforme într-o "țară europeană". Cartea de față istorisește eforturile acestor oameni și rezultatele lor. Când Portugalia republicană și democratică a voit să "intre" în Europa, mizeria morală și haosul administrativ atinseseră proporții nebănuite - și prezența lusitanismului în capitalele europene se făcea remarcată prin cuplete. O sută de ani s-a zbătut Portugalia să devină o țara europeană, împrumutînd din dreapta și din stânga, imitând îndeosebi modelele pariziene, și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de la Joîo VI, care nu se mai îndură să părăsească Rio de Janeiro, drepturi absolute de guvernare și administrare a țării. Primejdia franceză a luat sfârșit în 1814. "Am scăpat de armata franceză, care a semănat printre noi ruine, sânge, mizerii, orori și idei perverse. De armată am scăpat. De idei, nu", scrie Alfredo Pimenta. Într-adevăr, de abia acum încep să se vadă rezultatele prezenței trupelor revoluționare în peninsulă. În 1817, când Regele se afla încă la Rio, se descoperă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de fermentația mocirlei" (Joîo Ameal). Iar celălalt mare istoric, socialistul Oliveira Martins, comentează zvonurile populare că Regele ar fi murit otrăvit de politicieni. "Au otrăvit pe Rege! Au otrăvit totul! Au furat, au vândut, au sfârtecat poporul, Regatul, bogăția - iar mizeria noastră era consecința crimelor lor... Strigătul provocat de moartea Regelui martir era o condamnare totală, absolută, spontană!". Tronul revine fratelui Regelui, Don Luiz, care se reîntoarce din Franța unde se afla în călătorie. Don Luiz are parte de o foarte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
zi, la 11 februarie 1891, în vârstă de 49 de ani, se sinucide. Antero de Quental a contribuit enorm la lichidarea monarhiei constituționale și a liberalismului. Socotea "bietul popor portughez slăbit moralmente și dezorientat intelectualicește, după 50 de ani de mizerii partidiste și iluzii liberale". Era antiparlamentar pentru că "în mediul subtil și sterilizant al acestei conspirații permanente, care e esența însăși a parlamentarismului, partidele pierd noțiunea realității și, în timp ce lumea se transformă, ele repetă mașinal obișnuitele teze ale unei filozofii politice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fi realizate, ar diminua capacitatea de producție mondială și ar distruge temeliile solide ale stabilității sociale, nu înseamnă a rezolva conflictele, ci a le multiplica; nu înseamnă a căuta pacea, ci a pregăti războiul; nu înseamnă dobândirea fericirii, ci sporirea mizeriei și a durerii. În fața acestor porniri luciferice, alimentate de iluziile marxismului, Salazar amintește de "bazele morale ale revoluției noastre sociale", adică ale creștinismului social, "care n-are nevoie să comande, ci să slujească" iar "spiritului de revoltă îi opune ascultarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vadă tensiunea în care se afla, aruncă o ocheadă în jur și desluși atunci și alții, răsfirați ici și colo la lizierele pădurii. Nu erau pe cai, dar aveau toți arme: niște oameni slabi și îndobitociți de o viață în mizerie, cu ochii licărind de foame. Unii dintre ei purtau tunici vechi, zdrențuite, alții erau aproape goi, iar claia de păr răvășită și barba nerasă le dădea o înfățișare și mai sălbatică. Aveau un aer amenințător, dar marcat și de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
soldaților din garda sa; din curte răsună vocea puternică a lui Mataurus, comandantul turma-ei, care cerea pe un ton aspru să fie înșeuați caii. în vreme ce ordonanța îi aranja pe umeri mantaua scurtă, purpurie, ofițerul trecea cu un ochi distrat peste mizeria ce domnea în acel loc care pentru o noapte îi fusese adăpost. O cămăruță nu mai mare de cinci pași, cu o singură fereastră închisă cu gratii ruginite și cu un canat de lemn dezmembrat, mobilierul ce consta doar într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lăsase neatinsă și își aranjase un culcuș pe pământ, într-un colț, pe păturile ce le avea cu el, pe care Vitalius deja le împăturise și le pusese lângă lighenașul cu apă, pe lemnul vechi al mesei, lucioasă acum din cauza mizeriei și a mucurilor de lumânare. Iată care era adăpostul comandantului gărzii! Sebastianus nu avusese ocazia să viziteze dormitorul soldaților, dar era sigur că nu putea să se prezinte mai bine decât așa. De altfel, locul în care se găseau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]