3,411 matches
-
integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 3.509 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în amestec, păduri în tranziție, pajiști naturale, pășuni, stepe, mlaștini și turbării) încadrată în bioregiunea alpină a Munților Nemira (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțului carpatic al Orientalilor) și include rezervația naturală Nemira. Situl a fost desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare
Creasta Nemirei () [Corola-website/Science/331228_a_332557]
-
de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montana ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium", Tufărișuri uscate europene, Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Fânețe montane, Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și
Creasta Nemirei () [Corola-website/Science/331228_a_332557]
-
de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 848 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de conifere, păduri în tranziție, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale, pășuni, mlaștini și turbării) încadrată în bioregiunea alpină a Obcinei Mestecănișului (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali) și include ariile protejate: Tinovul Găina - Lucina și Cheile Lucavei. Situl „Găina - Lucina” dispune de trei tipuri
Găina - Lucina (sit SCI) () [Corola-website/Science/331220_a_332549]
-
Luzulo-Fagetum", Tufărișuri uscate europene, Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"), Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Turbării active și Mlaștini alcaline. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile și amfibieni, dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din
Gutâi - Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/331238_a_332567]
-
Molinion caeruleae"), Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Turbării active și Mlaștini alcaline. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile și amfibieni, dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și
Gutâi - Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/331238_a_332567]
-
Iutlanda și la 23 octombrie 1157, Svend și armata sa s-au confruntat în bătălia de la Grathe Heath. Armata lui Svend a fost învinsă iar acesta a fost ucis de către țărani, prinzându-l atunci când calul său a fost prins în mlaștină și el voia să fugă. În 1152, Svend s-a căsătorit cu Adela de Meissen, fiica lui Conrad, Margfra de Meissen. Cei doi au avut împreună doi copii:
Svend al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331271_a_332600]
-
siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Acesta se întinde pe o suprafață de 265 hectare și include rezervația naturală de tip botanic - Piemontul Nyíres de la Borzont. Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, pășuni, și răriști de molidișuri) încadrată în bioregiunea alpină a sud-estului Munților Călimani (grupare montană ce aprține lanțului carpatic al Orientalilor); ce adăpostește elemente floristice caracteristice zonei depresionare a Giurgeului. Situl dispune de două tipuri de
Borzont (sit SCI) () [Corola-website/Science/331284_a_332613]
-
protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 3.661 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală a Câmpiei Dunării) reprezintă o zonă naturală (lacuri, râuri, mlaștini, turbării, păduri de foioase, pășuni, vii și livezi), unde, în lunca inundabilă a Dunării s-au format mai multe lacuri (Lacul Golenți, Lacul Hunia, Lacul Fântâna Banului și Lacul Maglavit) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai
Maglavit (sit SPA) () [Corola-website/Science/331312_a_332641]
-
cu același nume - provincia ) cu o suprafață de circa 350 mii km și o populație de circa 2,8 milioane locuitori. Relieful este muntos: în nord-est Munții Suleiman, în sud-est Kirthar, iar în sud Makran. În nord-vestul regiunii se află mlaștinile și deșertul Hamun-i-Mashkel. Principalele râuri sunt Dasht și Hingol. Orașele principale: Quetta (în Pakistan) și Iranshahr (în Iran). În văi și oaze se cultivă legume, bumbac, smochin.
Belucistan () [Corola-website/Science/331404_a_332733]
-
Aria naturală suprapusă sitului de importanță comunitară - "Mestecănișul de la Reci", se află în lunca Râului Negru, afluent al Oltului, de-a lungul căruiau s-au format dune de nisip, unele înalte de 6 m. În rezervație se găsesc lacuri și mlaștini eutrofe, populate de o serie de specii rare, relicte glaciare cum sunt mesteacănul pitic și angelica sălbatică, dar și prin speciile rare de ferigă, nuferi albi, laleaua pestriță, crinul broaștei, etc. precum și animale ca broasca albastră. Tot în rezervație există
Mestecănișul de la Reci și Bălțile de la Ozun-Sântionlunca () [Corola-website/Science/331405_a_332734]
-
Situl se suprapune în cea mai mare parte ariei de protecție specială avifaunistică Pădurea Bogata și include rezervațiile naturale: Cheile Dopca, Cotul Turzunului și Pădurea Bogății. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, păduri aluviale, râuri, mlaștini, turbării, pășuni, fânețe, terenuri arabile, culturi) încadrată în bioregiunea alpină centrală a Munților Perșani (subunitate geomorfologică a Subcarpații de Curbură, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) și cea continentală a extremității sud-estice a Depresiunii colinare a Transilvaniei. Acesta conservă mai multe
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
fiind declarate rezervații naturale. Aria protejată (cu o suprafață de 5.576 hectare) este încadrată în bioregiunea geografică continentală a Podișului Central Moldovenesc, la confluenta Bistriței cu Șiretul și în aval de aceasta. Situl reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, păduri aluviale, pajiști și pășuni) în lunca mijlocie a Șiretului; ce asigură condiții prielnice de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl dispune de clase de habitate
Lacurile de acumulare Buhuși - Bacău - Berești () [Corola-website/Science/334143_a_335472]
-
păduri aluviale, pajiști și pășuni) în lunca mijlocie a Șiretului; ce asigură condiții prielnice de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl dispune de clase de habitate naturale (ape dulci continentale, mlaștini, smârcuri, turbării, pajiști ameliorate și culturi cerealiere extensive) ce asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire pentru populații de păsări cu migrație regulată, cât și pentru mai multe specii care iernează în arealul acestuia. La baza desemnării sitului se află
Lacurile de acumulare Buhuși - Bacău - Berești () [Corola-website/Science/334143_a_335472]
-
codobatura albă ("Motacilla albă"), ploier auriu ("Pluvialis apricaria"), ploier argintiu ("Pluvialis squatarola"), bătăuș ("Philomachus pugnax"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"), corcodel mare ("Podiceps cristatus"), ciocîntorsul ("Recurvirostra avosetta"), chira de baltă ("Sterna hirundo"), pitulice ("Sylvia nisoria"), fluierar de mlaștină ("Tringa glareola"), corcodel mic ("Tachybaptus ruficollis"), fluierar negru ("Tringa erythropus") și nagâț ("Vanellus vanellus"). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, muzee, conace, case memoriale, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel
Lacurile de acumulare Buhuși - Bacău - Berești () [Corola-website/Science/334143_a_335472]
-
câmp ("Anthus campestris"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), uliu cu picioare scurte ("Accipiter brevipes"), ciuf de pădure (Asio otus), ciocârlie de câmp (Alauda arvensis), lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus"), lăcarul de lac ("Acrocephalus scirpaceus"), lăcarul de rogoz ("Acrocephalus schoenobaenus"), lăcarul de mlaștină ("Acrocephalus palustris"), șorecar mare ("Buteo rufinus"), erete vânăt ("Circus cyaneus"), erete alb ("Circus macrourus"), erete cenușiu ("Circus pygargus"), dumbrăveancă ("Coracias garrulus"), ciocârlie-cu-degete-scurte ("Calandrella brachydactyla"), prepeliță ("Coturnix coturnix"), porumbel gulerat ("Columba palumbus"), cuc ("Cuculus canorus"), florinete ("Carduelis chloris"), sticlete ("Carduelis carduelis
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Acesta se întinde pe o suprafață de 1.435 hectare și include rezervația naturală Fânețele seculare Valea lui David (46,36 ha). Situl dispune de trei clase de habitate comunitare ("Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice", "Stepe ponto-sarmatice" și "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice"); prezentând o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Valea lui David reprezintă o
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
de foioase ponto-sarmatice"); prezentând o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Valea lui David reprezintă o zonă naturală (păduri în tranziție, plantații de arbori, mlaștini, smârcuri, turbării, culturi cerealiere extensive, pajiști ameliorate) încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Moldovei. Rețeaua hidrografică principală a sitului este alcătuită din valea Roșior și râul Bogonos (afluent al râului Bahlui) și aparține bazinul hidrografic al Prutului. La baza
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Aria protejată se întinde pe o suprafață de 34.149 hectare și include rezervația naturală Pădurea Pojoga. Zona reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, râuri, lacuri, mlaștini, turbării, pajiști, pășuni, terenuri arabile, culturi, vii și livezi) încadrată în bioregiunea geografică continentală a câmpiilor Banatului și Crișurilor (subdiviziuni geomorfologice ale Câmpiei de Vest) și sud-vestului Munților Apuseni. Rețeaua hidrografică principală a sitului aparține bazinului hidrografic al râului Mureș
Defileul Mureșului () [Corola-website/Science/334261_a_335590]
-
de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România). Acesta se suprapune peste Geoparcul Dinozaurilor „Țară Hațegului” și include rezervațiile naturale: Paleofauna reptiliana Tuștea, Locul fosilifer cu dinozauri Sânpetru, Mlaștină de la Peșteana, Calcarele de la Fața Fetii, Vârful Poieni, Pădurea Slivuț, Fanatele cu narcise Nucșoara, Fanatele Pui și Peșteră Sura Mare. Zona reprezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri de amestec, păduri în tranziție, pajiști uscate, pajiști
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
europene Natura 2000 în România). Aria protejată se întinde pe o suprafață de 3.023 hectare și include rezervația naturală Crovul de la Larion (250 ha). Zona reprezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în tranziție, râuri, mlaștini, turbării, pajiști și pășuni) în Depresiunea Dornelor, încadrată în bioregiunea geografică alpină a Carpaților Orientali. Rețeaua hidrografică a sitului este alcătuită din pâraiele Silhoasa și Bolovanul (afluenți de dreapta ai răului Ilva), Siminoc (afluent de stânga al râului Teșna) și
Larion () [Corola-website/Science/334278_a_335607]
-
sezonul are un rating de 64%, care se bazează pe 44 de recenzii, cu un rating mediu de 6/10. Comentariul website-ului este: ""Vele negre" atrage spectatorii, dar personajele nu sunt destul de "puternice" pentru a nu îndrepta serialul într-o "mlaștină fără obiectiv". Pe site-ul Metacritic, sezonul are un scor de 58 din 100 și este bazat pe 27 de recenzii, indicând "recenzii mixte spre mediocre". Tim Goodman de la "The Hollywood Reporter" a spus: Această poveste ambițioasă cu pirați trece
Vele negre (serial) () [Corola-website/Science/334381_a_335710]
-
de muzeologie și documentare a lumii vii din Israel și a stat în fruntea Colecțiilor de Istorie naturală din Israel. Împreună cu Hanan Dimantman și cu Tili Bromley-Shnur, Por a scris unica lucrare care descrie lumea biologică care a existat în mlaștinile și lacul Hula din nordul Israelului. De asemenea a studiat și fauna lacului Kineret (Marea Galileei) și bentosul mărilor adânci. El a inițiat și a redactat în cadrul Academiei de Științe a Israelului publicarea unei serii cuprinzătoare de cărți consacrate lumii
Francis Dov Por () [Corola-website/Science/335101_a_336430]
-
Tinovul „Kicsi Romlásmezö” (Rupturile Mici) de la Plăieșii de Jos. se află în administrarea "Fundației Salutaris" și reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri de amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști și fânețe montane, turbării și mlaștini) încadrată în bioregiunea alpină din versantul sudic al Munților Nemira (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvaneni, aparținând de lanțul carpatic al Orientalilor). Situl cuprinde bazinul hidrografic al pârâului "Apa Lină". În arealul sitului au fost identificate 9 tipuri de habitate naturale
Tinovul Apa Lină - Honcsok () [Corola-website/Science/335102_a_336431]
-
abies din regiunea montană"; "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)"; "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior"; "Tufărișuri alpine și boreale"; "Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase"; "Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase"; "Mlaștini alcaline și Turbării cu vegetație forestieră"), ce adăpostesc o gamă diversă de ierburi și flori rare. La baza desemnării sitului se află câteva specii de reptile, amfibieni și insecte enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43
Tinovul Apa Lină - Honcsok () [Corola-website/Science/335102_a_336431]
-
asalt la 3 și 6 iulie, fără vreun succes. În acest timp, o oaste maghiară condusă de Mihály Tóth a încercat să elibereze orașul aflat sub asediu, dar a fost înfrântă în bătălia de la Sânandrei. Scăderea apelor Timișului și a mlaștinilor, din cauza secetei din luna iulie, i-a favorizat pe asediatori. Între 20 și 25 iulie s-au dat bătălii mari și lupte decisive, iar comandantul orașului, Stefan Losonczy, a început negocieri cu otomanii, la presiunea negustorilor. Comandanții militari otomani au
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]