3,929 matches
-
desfășoară aceeași activitate; grupuri care desfășoară activități diferite; - metode de activitate în grupuri mari (dezbaterea academică); - metode de activitate cu întreaga clasă, colective: unilaterale sau bilaterale; d) după criteriul funcției fundamentale: - metode de predare-învățare: de transmitere/asimilare de cunoștințe (expunerea, mozaicul); de formare de priceperi și deprinderi (exercițiul, share pair circlesă; de consolidare (exercițiul, gândițilucrați în perechi-comunicați, frisco);metode de evaluare (portofoliul, eseul de cinci minute, turul galeriei); e) după criteriul suportului purtător de informații: - metode verbale, bazate pe cuvântul scris
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
acțiune (exercițiul, posterul, turul galeriei);metode ale învățării prin creație (brainstormingul, 6/3/5); g) după criteriul subiectului pe care este centrată metoda: - metode centrate pe activitatea profesorului (prelegerea, explicația, demonstrația); - metode centrate pe activitatea elevului (exercițiul, lucrul cu manualul, mozaicul); h) după criteriul tipului de relație profesor-elev: - metode obiective, autoritare (observația catehetică, observația dirijată);metode liberale, permisive (conversația euristică, brainstormingul, frisco, dezbaterea); i) după criteriul gradului de activizare a elevilor: - metode pasive, centrate pe memoria reproductivă și pe ascultarea pasivă
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
de experți și-au încheiat lucrul, se trece la o redispunere a întregii clase, astfel încât, noile grupuri formate să includă fiecare căte un „expert” care să prezinte membrilor noului grup, conținutul studiat în grupul anterior. În acest mod se constituie „mozaicul”, din segmentele aceleiași teme, care trebuie, prin eforturile noilor grupuri, să se armonizeze și să funcționeze ca un întreg. Metoda conține activități care vizează consolidarea coeziunii grupurilor, ameliorarea comunicării și dezvoltarea capacității de a facilita achiziționarea cunoștințelor de către colegi. Metoda
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
cărora pretind a avea drepturi. Dacă se află români în Macedonia cari vor redeșteptarea poporului lor și readucerea lui la conștiința națională ei au cuvânt să lucreze în acest senz și nu injuriile foilor grecești [î]i vor opri. În mozaicul de popoare orientale credem că e loc și pentru români și că nu există nici o necesitate ca ei să fie anexați la Grecia. Gazete însă cari combat un raport ce nu există, a unei misiuni ce n-a fost trimisă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu mai era nici o ușă. Doar pereții goi, cu pielița verzuie, sub un bec chior. O scăriță cu câteva trepte de metal ducea către ieșirea pe terasa blocului. Minusculi și rapizi fulgi de zăpadă cădeai înăuntru și se topeau pe mozaicul podelei. Am ieșit pe terasă și ai rămas încremenit. O țară a melancoliei mi se întindea înainte. Er; cu neputință să mă mai aflu pe acoperișul blocului galben di: piațetă. Eram în vârful unei construcții gigantice, în care până urmă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
răcnet de animal agonic. O voce sfioasă îmi șoptea numele, foarte aproape de ureche. Încet, o spumă de cuvinte-imagini inunda ecranul retinelor și cineva compunea din petele aleatorii povești și peisaje, cum le găsisem și eu în tapetul studioului și în mozaicul de pe jos, din sala de baie. Un deget de chiromant, cu ghiul grosolan de aur la rădăcină, se plimba-n palma visului meu, interpreta și profețea, se-mpotmolea în riduri haotice și deodată încercuia cu unghia câte un delușor de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
niște insecte, cei din urmă oameni din convoiul mortuar sclipiră o clipă în acea lumină, care se apropia cu încetul, și dispărură pe poarta cea limpede. Maria îi urmă, și se pomeni într-o hală enormă, înaintînd minusculă pe un mozaic lustruit și măreț. Sala părea rotundă, dar marginea ei extremă era atât de îndepărtată, încît aproape că dispărea într-o ceață sidefie. Sprijinită pe colosale coloane de porfir, o cupolă aurie se înălța prea sus ca să existe cuvinte pentru a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
jur, vaste suprafețe colorate, închipuind, desigur, pe podeaua dulce de piatră semiprețioasă (malachită? obsidian?) un vast desen, geometric sau figurativ, dar care scăpa cu totul din vedere. De foarte sus, din apropierea apexului bolții, s-ar fi putut zări, doar, fabulosul mozaic, cu întreaga lui semnificație. Pantofii ieftini ai gospodinei erau însă ca degetele neexperte ale unui orb de puțină vreme sau ale unui adolescent mîngîindu-și prima femeie. Încet, cei ce purtau sicriul se apropiau de mijlocul sălii. Li se desfăceau, înaintînd
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uriaș, Maria se descoperi singură. Rubedeniile îndoliate, țigănușii cu prapuri, muzicanții și preotul pieriseră de parcă s-ar fi dizolvat în aerul acela coroziv. Ca să ajungă la cea mai apropiată ieșire le-ar fi trebuit zile-ntregi. Se resorbiseră în luciul mozaicului nesfârșit al podelei? Coborâseră și mai adânc prin vreo trapă inobservabilă? Maria nu-nțelegea și nici nu voia să-nțeleagă. Căci nu poți gândi sub bolți mai vaste ca bolta de os a țestei tale. Încremenită în centrul visului, lângă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de pe ușa domnului Mînu, cu vizorul de alamă în formă de pâlnie al milițianului, cu preșul cafeniu al mamei lui Sandei, se suprapuneau monstruoase, amenințătoare desene mentale: alte uși, alte zugrăveli, altă vopsea pe marginile panoului electric, altă configurație a mozaicului de pe jos. Era un palier identic cu al nostru și totuși complet diferit, cu cât mai asemănător în mare cu atât mai diferit în detalii, era alt univers care urla amenințător, glacial, în care eram cu totul pierdut. Odată chiar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Mi-am tras maieul în jos cât am putut de mult și am luat-o ușor, abia pășind, către scara noastră. Am intrat în hol fără să mă vadă nimeni și m-am furișat pe scări în sus. Treptele de mozaic erau reci ca niște blocuri de gheață cum lipăiam pe ele cu tălpile goale. Primele etaje erau sinistre și-ntunecate. Misteriosul unu, unde nu cunoșteam pe nimeni și unde pe pereți alergau țevi subțiri și se lățeau panouri electrice, apoi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
io, el, cu nasu-n farfurie, nu zicea decât atît: "Cum să fie? Mîncare!". Muream de necaz când îl auzeam așa..." Am rămas, în fine, singur cu asistenta medicală, umblând de mână cu ea pe alte coridoare vernil, cu podeaua de mozaic roșu cu alb, ca o tablă de șah. Am trecut prin holuri reci și vaste, am suit alte scări de marmură și-n cele din urmă am ajuns într-o aripă a clădirii total diferită de celelalte. Pe ambele părți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vis, în care, goală și cu părul cârlionțat atîrnîndu-i până-n josul feselor ("și aveam și țâțe de femeie mare", arătase ea rotindu-și degetele în dreptul pieptului), umbla printr-un vast palat de marmură albă, cu portic, galerii și statui, cu mozaic lucios întinzîndu-se pe podele și conturând un desen de neînțeles, și deodată palatul plin de perspective nesfârșite, lipsit de orice mobilier sau picturi, translucid ca săpat în sare, se umplea de fluturi multicolori și leneși. Caria rătăcea prin sălile încremenite
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mult cu mărgăritarele vechi și bolnave ce-mpodo-besc nimburile Dumnezeilor bizantini. Atunci aerul de sub fantastica boltă se veșteji către un cafeniu cald și semitransparent, iar pereții, din galbenul de caolin de la început, deveniră pulsatili ca de pieliță și colorați într-un mozaic incert de vinișoare stacojii și albastre, pe fondul hialin al unei cărni diafane. Uitîndu-se împrejur, unora li se părea că sânt în pântecul unei ființe ciclopice, distingând, cu încăpățînarea astronomilor amatori, dincolo de pielița pereților, încrețiturile bogat irigate ale intestinului gros
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
reflex și-n cele din urmă punea în mișcare motorul străvechi. Urcam atunci, insuportabil de lent, trecând prin dreptul fiecărui etaj, privind fără să pot interveni ororile de pe fiecare palier (cîte-o bătrână cu cozi lungi și cărunte plângând trântită pe mozaic; vreun soldat tăindu-și venele cu lama zimțată a unui cuțit de bucătărie; niște copii nespălați rupând în bucăți iepurașul de cârpă și paie în fața micii lui stă-pîne) așa cum, indecidabil dacă în vise sau în vechi amintiri, urcam cu liftul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
peste gol și mă pomeneam pe un palier străin, tăcut, supradimensionat, unde nu mai ajunsesem niciodată. Totul, inclusiv tristețea, neliniștea, spaima erau de două ori mai vaste ca-n realitate: ficușii în cutiile lor de conserve, mucul de țigară de pe mozaicul podelei, numărul etajului scris cu șablonul pe un perete, ușile cu vizorul așezat mai sus ca un stat de om și cu soneria inaccesibilă. Aerul, colorat într-un vernil etern, era mai înghețat și mai tare decât oriunde. De nenumărate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
corpul meu și-n pijamaua mea ruptă, ca să rămân acolo, în fața chiuvetei și a oglinzii, privindu-mă-n ochi, fără să mă văd, o vreme nedeterminată. Mă așezam pe capacul closetului și mai stăteam alte valuri de timp, uitîndu-mă cum mozaicul de pe jos se schimbă în scene cu călăreți și-n peisaje multicolore. Așa mă găsea mama când, după oarece foiala în dormitor, venea la baie Și bătea îngrijorată la ușă. Mă întorceam în camera mea unde, încetul cu încetul, îmi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ajung în dermă și o fac vie), încît parcă n-aș mai citi o pagină de text, ci aș încerca să-nțeleg dispunerea aleatorie a petelor de rugină și sulf pe o piatră de râu sau aș privi, ca altădată, mozaicul din sala de baie, văzând în el câmpuri de bătălie sau scene de bordel. Nu citesc, ci ghicesc, asemeni unei țigănci, într-o palmă muncită, murdară, cu tăieturi înnegrite de păcură, în care liniile abia se mai văd iar podul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stratul interior plexiform, prin celulele bipolare și prin stratul exterior plexiform, toate permeabile la lumină ca niște rigle de cuarț, până ajungeau la adevărații fotoreceptori, celulele conținând magica rodopsină, aceeași în ochii creveților, ai oamenilor și-ai îngerilor. Aici fantasticul mozaic de culori își convertea intensitatea, contrastul, forma, culoarea în impulsuri electrice care străbăteau axonii nervilor optici, se-ncruci-șau în chiasm, ajungeau în nucleul dorsal geniculat al talamusului, de unde, ca dintr-o lentilă divergentă, porneau proiecții spre zona optică primară, aflată în jurul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și le agațe-n spinare, dar ele nu se prindeau. Unde le atingea cu degetele, rămâneau pete mai negre ca păcura, pe când în jur culorile dansau cuprinse parcă de spaimă, și chipuri de știme și de balauri se năzăreau din mozaicul frenetic. Atunci, Miron a scos în curte valurile de brocart și le-a dat foc în lumina incertă a zorilor, până ce din aripe a rămas doar un pumn de cenușă în care se vedeau câteva nervuri ca de frunză moartă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
banii și andrelele-nsîngera-te, iar cei doi rămân sleiți pe recamierul lor îndoliat, până când tot femeia se scoală încet ca să arunce-n cadă prosoapele și cârpele folosite, să deșerte-n closet ligheanul, să tragă apa, să se-arunce pe podeaua de mozaic și, roșie și udă, să plângă de disperare ore-n șir... A doua zi e din nou la muncă, la fabrica ei de lapte sau de medicamente, și de-acum poate din nou să se prezinte, fără frică, la controlul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un palier cu totul necunoscut. Scara care cobora către etajul părinților mei mi s-a părut deodată atât de lungă și de abruptă, că m-a luat amețeala. Palierul de la șase era însă cu totul inospitalier: uși ca de cavouri, mozaic înghețat pe jos. Nu puteam respira acolo, de parc-aș fi fost pe-o planetă străină. Am luat-o așadar pe scară în sus, pe lângă ziduri vop-site-n ulei vernil. Mi-am adus aminte că la opt stătea Herman, și curând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
largi ca de catedrală. Spațiul își schimba brusc proprietățile când eram fără mama, devenea vast și huitor, iar frica-l umplea cu vibrația ei leșinătoare. Prin geamurile casei scării lumina cobora în coloane oblice, desenând pătrate de aur topit pe mozaicul rece al palierelor. Iar holul de la intrare avea austeritatea albă a mausoleelor. Ieșeam în fața blocului, peste care-și aruncau umbra câțiva copăcei subțiri ca ațele, dar cu muguri neobișnuit de umflați pe crengi. Ne jucam o vreme acolo, lângă strada
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o caut. Am urcat treptele către ușa de unde ar fi trebuit să apară, am intrat deodată într-un loc umbrit și-nghețat, în care nu mai deslușeam formele, dar unde deja simțeam feromonii celei pe care-o iubeam, am pășit pe mozaicuri posomorite, între pereți uriași și siniștri, am fost întrebat lucruri de ne-nțeles de către femei și bărbați ce se lăsau pe vine în fața mea - fețe năpraznice în spatele cărora era vid - am intrat în ateliere enorme, cu zeci de gherghefuri ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să merg acasă, urcam cu liftul două etaje mai sus și apoi, de pe palierul de la șapte, mai urcam câteva trepte până la micul palier cu luminator dintre șapte și opt, unde, așezat pe trepte, cu capul adânc aplecat spre podeaua de mozaic, aștepta Herman. În uriașa vacanță de vară din 1964, sigur cea mai intensă vară a vieții mele, când plecarea Mendebilului, care ne iluminase în vara dinainte cu poveștile și "teoriile" lui, lăsase în noi un gol de nesuportat, când părăsisem
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]