7,269 matches
-
din ultima perioadă, telefoanele prea multe, vocile necunoscute, care pretindeau ba că sunt clienți jigniți a nu fi primit încă invitațiile la expoziție, ba că sunt cetățeni revoltați de prea buna funcționare a afacerilor voastre murdare, cum spuneau, „afacerile voastre murdare, în aceste vremuri de înalt patriotism...“. Două săptămâni, apoi, Dida nu se mai mișcase de la depozit, de lângă soț. Neglijase casa, uitase de Tolea și de nunta lui Mircea și de zbuciumul Soniei, uitase de toate, veghind, oră de oră, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
grămezi de cârpe, cutii, pungi. Pitoresc patriarhal, anulând delimitările. Aleea se deschide, în stânga, spre refugiul unei vile ratate. Porți, coloane, balcoane, graba vanitoasă a parvenirii, nostalgia unui stil. Eterogenul pregăteste compromisul cu barbarii, coruperea formelor, asaltul putregaiului... Urcă, dinspre ulicioara murdară, spre Dealul Mitropoliei. La câțiva pași, Piața, zarva zarzavagiilor. Culoarul Lipscanilor, feeria negustorilor. Acum, totul amuțit, somnolând în lene și gunoaie. Câteva clipe în dreptul bisericuței lui Ioanikie Stavropoleos. Fațada grațioasă, baroc în vervă, în contrast cu interiorul auster, limpede, geometric. Trece pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cap. Frunte limpede, privire tăioasă, nas drept, perfect, buzele subțiri. Știe lecția, s-ar părea: să intre repede, aferat, distant. Să nu dea răgaz nici unei legitimări. Perfect, într-adevăr: portarul n-avusese timp nici să salute. Urcă scara îngustă, sucită, murdară. Ajunge într-un culoar întunecos. Se vede, printr-o ușă întredeschisă, jumătatea unei camere de baie, în care sunt înghesuite cuiere și cutii. Pare o locuință particulară pentru mai multe familii. Ajunge într-un hol mare, trece de masa lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Basilică Sifilică, copilul moșneag cu inima de aur, face pe lacheul coroanei britanice. Conașul se lasă servit, asta le face bine pacienților... Analize, auzi! Analizeși sinteză, creierul pe bigudiuri și stetoscopul pe punga clientului. Analizele lor: materialism dialectic. Curat materialism, murdară dialectică, cum zicea popa Marx.“ Dar nu, uite, nu. Afară soarele străluce, nu suntem decât într-o luni de aprilie, poate 3, poate 23, zi care îi aduce aminte de o fată și de un liceu și de obicicletă. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se contura, greoaie, roșiatică, în oboseala amurgului. Se însera repede, ca și altădată, peste dealurile tăcute. A pus valiza pe zgura umedă dintre șine, a ridicat privirea, da: se afla la destinație. Fațada de cărămidă, stâlpii metalici, acoperișul de sticlă murdară. I-a urmat, grăbit, pe puținii călători spre stația deautobuz. Căciuli, sacoșe, basmale, boccele. Se strânseseră, așteptând, așteptând și înmulțindu-se, în jurul chioșcului închis, unde se vindeau cândva țigări și biscuiți. După aproape o oră de așteptare, apăru, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în primăvară, unde supraviețuia, umilit, furnicarul. Să vadă ce efect are bufonul asupra unui mediu îngrădit. A luat liftul, tramvaiul, troleibuzul. A coborât, adică, în stradă, în paradis. Cu un singur gând: se va duce la teatru. A privit strada murdară, fețele obosite, agitația amețită, umilă. S-a oprit la chioșc. A avansat, ca furnica, la coada cozii pentru băutura sălcie și tartina obosită. Felii care înlocuiau pâinea, cu o peliculă roșie lamijloc, înlocuind salamul. Pietonii se mișcau greoi, tăcuți, salivând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
până la apartamentul 8. Apasă butonul. Soneria sună, sunetul năvălește în apartamentul de după ușă. Nimic. Încă o dată. Așteaptă, nici o mișcare. Mai sună o dată. Pas înapoi, apasă comutatorul, se aprinde filamentul, lumina slabă, abia devezi scara, bara metalică, acoperită cu plastic verde, murdar de atâtea mâini și tocit de vreme. Pipăie prudent, coboară, regăsește străduța, magazinul SCAMPOLO, stația de autobuz, autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul. Intoarcerea din aventură. Vinerea ratată, rămâne miercurea următoare. O oră, aplecat peste discul numerelor care formează ruleta lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de mâine. Curând, curând. Da, asediul trebuia reluat, va găsi puterea. Mai ingenios, mai stăruitor, mai dement, va găsi puterea... Doamnă dragă, duduiță, coniță scumpă, să vedeți ce mi s-a întâmplat ieri în trenul spre Barcelona. Noapte, ger. Trenul murdar, neîncălzit, ca la noi, un frigider. Nu știu dacă ați trecut prin asemenea situații, când devenim fiare, în stare de orice. Ei bine, în trenul acela nenorocit, puțind a latrină, stăteam ghemuit, ca o jivină congelată, când, dintr-odată, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în Saecula Saeculorum, vecii vecilor, nu mai scapi, doar știți, doar cunoașteți fantastica peșteră Hymenland, hăul acela fastuos al reîntregirii. Despre procesul acela scârbos vreau să vă vorbesc, procesul din care Bombonel Marga m-a salvat, recunosc. Despre acea înscenare murdară mă simt dator să vă vorbesc. Sunteți prea prețioasă pentru mine, nu pot renunța la aceste ore de rară comunicare și comuniune. Tot ce mi-ați ingăduit sâmbătă părea un grandios prolog, dar putea fi și o încheiere, retezată brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
stinse farurile, strada dispăru. Curând, motorul și lumina porniră din nou. Dinozaurul se întoarse, opri la câțiva pași de clădire în fața ușii deschise. Ușa larg deschisă, dar în rama de lemn nu mai era nimeni. Șoferul privi, buimăcit, prin geamul murdar al cabinei. Cicatricea deasupra sprâncenei stângi ardea, dureroasă. Stinse din nou farurile. Pândea întunericul. Se auzea respirația speriată invadând, acoperind strada în beznă. Rondul, toxinele, surdina, spasmul bufniței lovind antenele de televizor. Văzduhul negru, uriașele sale plase perfide. Avionul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
revela o profundă înrudire, deși părea că le condamnă. Relația dintre fapt și relatare arăta că negația era doar aparentă. De fapt, complicita cu ceea ce nega. Cu ceea ce mima că neagă și combate. Adevărații combatanți vor învia cândva? Să curețe murdara subterană... Irina se ridică, enervată, își aprinde țigara. Se reazemă de balustrada de lemn a terasei. Îl privește, iritată, pe combatantul de altădată. — Spaima de primăvara asta. De lumea asta chircită, pocită, sufocată atâta vreme. Ațipită atâta vreme, anihilată atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
orb cu un înger întunecat al disperării, și că, până la urmă, situația se va schimba. Atâta lucru era sigur, chiar dacă Tom însuși nu era conștient de asta. Odată ce va afla, însă, prostia cu taxiul avea să devină pe loc rufăria murdară a zilei de ieri. Lui Tom îi făcea plăcere să stea de vorbă cu Harry, pentru că Harry era un ins simpatic și deschis, un om a cărui conversație vioaie era atât de percutantă și de plină de contradicții extravagante, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
restaurant. Îl poartă la serviciu, dar apoi îl lasă în casa de marcat peste noapte. Tom și cu mine putem veni să îl admirăm zilnic, iar Roberto nu trebuie să afle nimic. Era o propunere atât de stupefiantă și de murdară, o șicană atât de vicleană și de grosolană, încât Tom și Marina au izbucnit în hohote nestăpânite de râs. — Vai de mine și de mine, Nathan, ce bătrânel șiret ești! a zis Marina. — Nu-s chiar atât de bătrânel, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să-mi aduc aminte să spun „La revedere“ în loc de „Bună ziua“. Apoi se urcă vreo câțiva pasageri; în special oameni de afaceri care se duc să lucreze în capitală. Arată atât de proaspeți și curați, și eu mă simt, prin comparație, murdară și soioasă. De-abia aștept să ajung acasă și să fac un duș. Debbie vine la ușă să mă aline. Îmi spune că pot să mă duc la clasa întâi și să citesc ziarele de dimineață. E o ofertă tentantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
The Enquierer, dar e ud fleașcă. Arată de parcă ar fi ceai, dar nu vreau să risc, așa că o las baltă. Las de asemenea și toate numerele rupte din USA Today aruncate pe podea, împreună cu pahare goale de plastic și șervețele murdare. Acum sunt gata să plec acasă. Mă întâlnesc cu Debbie la banda rulantă și ne așteptăm bagajele. Valizele atât de mari ne trebuie pentru toate cumpărăturile absolut „necesare“ pe care le facem în State. Debbie mă fixează într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pentru că e prea mic să fie mahmur! Sper să i se facă rău de la jeleurile alea (dacă o să le primească)! Sunt sigură că privirea ei a urcat spre gâtul meu și acum îmi examinează eșarfa, care sunt sigură că e murdară de farduri. Ei bine, va trebui s-o spăl când o să fiu la hotel și să sper că n-o să observe nimeni până ajungem la Boston. Vai, gândul la patul meu de la hotel. De-abia aștept să mă bag în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ca mie. Debbie ia o gură din băutura ei și pare serioasă. Cred că nu-i nimic mai rău decât să fii nevoită să te desparți de cineva. —Mie-mi spui? mormăi deprimată. E mai ușor când fac ei treaba murdară. Detest să iau eu decizia finală. Nu sunt niciodată sigură că fac ce trebuie. Ce-o să-i spui? O să-i bagi prostia aia cu „Nu ești tu de vină, eu sunt de vină“? — Pur și simplu o să-i spun adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
a îmbrăcat, în cojocul lui pus de-a dreptul peste maieu, arăta mai prăpădit, îi mai lipseau și șosetele din picioare, pe care le-am găsit după vreo două zile în zăpadă, nu se mai înțelegea dacă fuseseră curate sau murdare, oricum pe picioarele proaspăt spălate nu le mai putea purta, așa că a trebuit să-l înzestrăm cu o pereche de șosete. Colindând vastele apartamente, încerc să-mi imaginez, după ce s-a făcut liniște și doar picuratul grav al apei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să supravegheze cine vine, cine pleacă în bloc... Ai slăbit rău, Tudore, te solicită aia, îmi râde și mie lubric, când ies să-mi fumez țigara pe alee. Se uita la mine să mă dezbrace din priviri și părea așa murdar, se oripilează Zina, înapoindu-se acasă târziu și înfrigurată. Păi cum vrei să fie dacă lucrează la Rosal? Supărată de zâmbetul meu absent de filosof, mă tratează cu curul, se retrage în baie pentru vreo jumătate de oră. Azi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
oraș? grăiesc eu cu intenția să mă fac auzit, dar a trebuit să repet de vreo trei ori până să iasă din casă o femeie măruntă, coaptă înainte de vreme, cinșpe-șaișpe ani după trăsăturile feței, dar sânii explodând de sub rochia destul de murdară arată deja femeia. Ce vreți dumneavoastră? S-ajung în oraș. Păi tot pe drumul ăsta, dar șoseaua e-ncolo! (cu un braț bronzat, voinicos, arată exact în sensul din care veneam eu). Fac cale întoarsă cu pasul meu târșit, căutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
găsit, dragă, acuma cu nebuniile ăstea, cu Afganistanu’... Ceva de genul ăsta trebuie să spună, dar T. nu-l mai aude, pornit cu capu-nainte spre locul de liniștire a nervilor. Masa cu firimituri, cu urme care mamei i se par murdare, e cu siguranță mai creativă - mă gândesc la asta intuitiv din copilărie, am căpătat certitudinea într-o dimineață la micul dejun, când a trebuit să înghit cu Zina în fața mea două felii de pâine prăjită. Argumentul ei era că mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un om mai important decât restul? Trupul neted, carnea aurie. El e un zeu dezbrăcat care nu cunoaște rușinea. Nu mă pot abține să nu-l gust. Îl gust împreună cu mâncarea pe care i-am pregătit-o, lângă hainele sale murdare. Îmi desfac nasturii de la bluză. Simt nevoia imperioasă de a-l hrăni. El deschide gura, ca un prunc. Zâmbește dulce. Îl ating ușor în timp ce-mi dau jos lenjeria de corp. Acesta e momentul în care-i simt mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca să nu cad. Clădirile de pe ambele părți ale străzilor sunt mult mai înalte decât orice am văzut vreodată. Am impresia că Domnul Shi plănuiește să-mi arate tot orașul chiar acum, dar eu nu am nici un chef. Sunt obosită și murdară. Cât de politicos pot, îl rog pe Domnul Shi să-i spună taximetristului să ne ducă pe drumul cel mai scurt la apartamentul de care mi-a făcut rost. Domnul Shi pare un pic dezamăgit, dar se întinde în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
trupului ei a încetat să-i mai fie dor de el. O rază de soare se furișează înăuntru, trecând pieziș peste colțul biroului. Vechiul scaun al lui Mao, cu piciorul din spate bandajat, stă ca un soldat rănit. Peretele e murdar. După o tăcere stânjenitoare, Mao își întinde brațele și o trage pe Jiang Ching spre el. Fără să vorbească, își plimbă mâinile de pe umerii ei pe talie. Și apoi mai jos. Ea devine rigidă. Din membre i se scurge toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vezi, Matei, când vei începe sè iubești cu adevèrat! întèrind cu un zâmbet minunată prorocire pe care mi-o face, Bine, Ilarie! Hai sè-ți copiezi documentele! S-a fècut deja foarte târziu! apoi, X Privirea mea, oprindu-se pe geamul murdar al trenului, alunecè peste dealuri și pèduri, pe lângè case ascunse printre copacii înroșiți de soarele de octombrie, dupè câteva sèptèmâni, mè întorc din nou acasè, la ai mei, mama ieri la telefon, Nu vii acasè, Matei? de dragul ei m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]