4,695 matches
-
Alții au aventuri timp de ani de zile până când îi află cineva. Dacă-i află cineva. Unii au adevărate familii secrete. Și uită-te la noi! O singură noapte și toată lumea se prăbușește în jurul nostru. — Suntem vinovați de adulter, a murmurat Alice. E o chestie gravă, Hugo. Nu contează de câte ori s-a întâmplat. O dată sau de milioane de ori, e totuna. Am încălcat o promisiune. —Și cu ei cum rămâne? Vocea lui Hugo era un urlet de durere. — Cum rămâne cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-se ce legătură avea asta cu tot restul. Dar și-a revenit rapid. Ascultă, stăm aici și pierdem timp prețios. Când ai de obicei ședințele de consiliere? Și la ce ore le are el? — În fiecare miercuri, la nouă, a murmurat ea. Iar Jake vine la douăsprezece. De ce? — Ședința mea e, de obicei, miercurea, de la unsprezece. Azi mi s-a reprogramat pe ultima sută de metri. De-asta sunt aici. Dar, Alice, ascultă-mă, o pot muta la aceeași oră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vopsea unghiile de la picioare cu un roșu strident. Pe unul dintre bilețele, îi căzuse sub ochi când deschisese ușa frigiderului, scria „Dacă ieși, cumpără pâine”. Chiar sub el, altul - „Știu că nu vei ieși, așa că voi cumpăra eu”. - Dialogurile Luciei, murmură, numai ea poate să se converseze într-un astfel de mod. Posteritatea va da năvală pentru a analiza, în amănunt, fiecare cuvințel saturat de semnificații ascunse... He, he! Se îndreptă din nou către fereastră și trase draperia. Ploua în neștire
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
De el îmi este cel mai frică, domnule, dacă sunt banii lui nu mai am nicio scăpare... Îmi puteți da un pahar cu apă, vă rog? Tună din nou, iar ploaia se înteți. Dacă-i bal, atunci bal să fie, murmură... Îi făcu semn să intre, urmărind distrat urmele de pantofi rămase pe parchet. Strânse din ochi. Ah, Lucia, de-abia aștept să văd cum vei curăța podeaua, stând în genunchi și fâțâind în stânga și în dreapta fundulețul tău bombat... Individul lăsă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o porție apreciabilă în pahar. Drumul până la frigider i se păru mai lung decât de obicei, iar degetele scotociră grăbite printre cuburile din cutia congelatorului. Ca și cum nu ar fi fost toate la fel și ar fi dorit să aleagă. - Aberant, murmură, alege naiba două cuburi, ce stai pe gânduri, te crezi la licitație sau la talcioc? Clinchetul cuburilor din pahar îi provocă o plăcere deosebită. Nu se mai abținu și dădu paharul peste cap, apoi reveni alături de sticlă și îl umplu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gălbui, două aisberguri într-un ocean infim, delimitat de pereți transparenți și fragili. Duse paharul către gură. În timp ce simțea cum lichidul îi încălzește (plăcut, de altfel - există momente în care trebuie să lași dracului toate complexele și să recunoști) gâtul, murmură: - Doamne, Dumnezeule, am omorât un om. Am omorât un om și, în loc să sun la poliție și să mă predau, stau aici, pe canapea, pe canapeaua asta ieftină din imitație de piele unde-i place Luciei să facă dragoste, și beau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
peste fesele bombate. Se abținu, deși știa că în urma unor astfel de momente primea o răsplată sexuală suplimentară. - Mâine vii? Femeia închise televizorul și ridică un picior în aer, admirîndu-și pulpa și glezna. Se declară mulțumită de ceea ce vedea, apoi murmură: - Dacă ții neapărat... Lăsă haina din mână și își puse hamul. Scoase pistolul din sertarul noptierei, îl introduse în toc și o sărută lung pe gură. Încă mirosea a dragoste. - Da, țin. La aceeași oră. Las cheia sub ghiveci, ca
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
semănă mai mult cu un sughiț. Aproape că se înecă. Deschise ochii - abia acum realiză că îi ținuse închiși de când cădea - și văzu un cerc luminos care se apropia de el cu repeziciune. Acum voi fi făcut pilaf - apucă să murmure. Simți cum căderea este oprită încetul cu încetul, atenuată aproape delicat, până avu senzația ciudată că plutește. O plasă de protecție - așa cum, obligatoriu, ar trebuie să aibă oricare circ - îl feri de impactul fatal, apoi îl trimise din nou în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Detectivul îl văzuse cum se îndepărtează de-a lungul șoselei, alergând ușor pe margine, după ce închisese poarta cu grijă, un scriitor (vai, mama lui, hai să fim serioși, asta nu este o meserie, orice, dar meserie nu...) cu destule (nenumărate, murmurase) tinichele invizibile agățate de picioare, tinichele pe care ar fi trebuit să le explice, cumva, fiindcă lăsau în urma lor un pronunțat miros de hoit. Fie că dorea, fie că nu, distinsul - ei, aș! - scriitor era obligat să stea în camera
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
De o parte și de cealaltă a aleii, trandafirii roșii îi urmăriră tăcuți deplasarea rapidă. Apoi se închiseră brusc, se ofiliră și căzură la pământ... Bărbatul nu-i observa decât pe cei din fața lui, roșii ca sângele. Sau ca vinul, murmură, în vreme ce alerga din ce în ce mai repede... Unde alergi, domnule, către ce te grăbești așa, către propria agonie? Poftim un bilet, e gratis. Un bilet către tine însuți, Scriitorule, aceasta este singura destinație care te-ar putea salva... Strânse din dinți. Și alergă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
domnule, nu ne mai implicăm. Ar trebui să ne implicăm, dar nu o facem. Ne vor călca și pe trotuar, s-a mai întâmplat. Iar în ultima vreme se întâmplă din ce în ce mai des. Buletinele de știri sunt pline, pline... Ete, fleoșc, murmură în timp ce pornea la pas pe trotuarul care mustea de apă. Facem toți pe filozofii. Vorbim ca să nu adormim pe stradă, în timp ce mergem. Nu e vina șoferilor dacă primăria nu astupă gropile și nu toarnă asfalt de calitate. Hai să fim
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Plecase cu noaptea pe umeri, atrăgând după ea alaiul mut al unor gânduri sortite să nu devină niciodată cuvinte... Se îndreptă către mașină, scoase cheile din buzunar, în timp ce în urechi îi răsuna încă muzica acelui saxofonist atins de geniu. Da, murmură, unii oameni sunt mângâiați de Dumnezeu încă din momentul în care vin pe lume... Simți pași în spatele său. Întoarse capul, ușor, apoi dădu să se întoarcă și mai mult. Simți cum îi explodează capul, câteva fracțiuni de secundă îi trecură
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îi vine rândul. ! ” i-a șoptit gândul. -De-a pururi umbra mea te va însoți, nici moartea nu ne va despărți !...O, Doamne, cât aș vrea s-o aduc inapoi !... ...Întoarce-te la mine, întoarce-te !...strigă el către Cer, apoi, murmură încet, abia auzit. Ea și-a aflat liniștea, după o viață de zbucium...De și-ar găsi ”dincolo” iubirea !... Dar, este oare viața ”de dincolo”, nimeni nu știe ! Religia e o sumă de incertitudini, deci și viața ”de dincolo” ... ! Nici
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
el în gând, în genunchi lângă raclă, cu privirea încremenită pe chipul Vasilicăi. Între sprâncenele ei frumoase, i se săpase mai adânc semnul posomorârii. -Te voi purta în inimă și-n cuget, cât voi mai trăi... suflet bun și generos!” murmură el în gând, ca un jurământ de credință, în fata raclei, cu ochii înotându-i în lacrimi. ”-..Iată, așa se duce viața... Iată, așa pieri ca o umbră!” ” -...Si trupul ei să se se desfacă din cele ce s-au
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Intru fericita adormire, Veșnică odihnă fă Doamne, roabei Tale Maria !” În timp ce preoții și dascălii înălțau Slava, cu toată puterea, Iorgu asculta ca incremenit cuvintele...”adormita roaba Ta, Maria”, cuvinte care îl loveau repetat în creier ca niște ciocane. -Deșertăciunile lumii...! murmură el. -...Nu se poate viață fără moarte. Continuă Părintele Boboc, predica. Atât viața cât și moartea tot de le Dumnezeu vin...Omul, numai prin pocăință și suferință se poate mântui. Ea și-a dus povara care o apăsa, cu demnitatea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dezleg... Totul se clatină, judecata nu e bună de nimic, cu ce te ajută ?! Știai ceva, trăiai înfășurat într-un văl de amăgiri pe care le-ai țesut singur cu mintea, ascunzând adevăratul chip, schimonosit al adevărului!... Continuă el să murmure în genunchi, pe marginea gropii. Ce legătură este între gândul morții și zvârcolirile cărnii și ale sufletului care se zbate și se stinge ?!... Niciuna !... Broboane reci de sudoare îi inundară fruntea. În fața atotputerniciei, cu resemnarea se împletea un val de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
într-o lume creată prin gândire. Cele relatate de spiritul morților, sunt lumi reale;... Comunicarea dintre Hașdeu și spiritul fiicei sale Iulia, însăși construcția castelului de la Câmpina, sub îndrumările spiritului ei, sunt o realitate. ”-Nu mai știu ce să cred!... murmură Iorgu. Dar, știu că viața e o realitate!... Omul piere ca o umbră... Țărână și umbră, asta suntem! ” -Doamne, mi-am pierdut Fata !... Nu mai rezist, simt că-mi pierd mințile! Strigă el, în picioare, în mijlocul camerei. Sunt un biet
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
colț era liceul. Se opriră sub conul de lumină a felinarului din colțul străzii, în fața unei case frumoase cu grădină mare de flori. O tufă de liliac înflorit își revărsa crengile încărcate cu flori roz peste gard. - Un adevărat rai !” murmură el, privind spre grădină. Ea încuviință din cap. Vă plac florile ?!... desigur, e o întrebare fără sens ! se scuză el timid, și îi oferi un ciorchine de liliac. ”-Foarte mult...dar, să nu le rup de pe lujerul lor !” zise ea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
că trandafirul și-ar fi dobândit frumuseșea de la Afrodita , și parfumul de la Dionysos . Este simbolul dragostei, expresie pură a iubirii pasionale...!” se înflăcără Iorgu în explicații. ”- Și, liliacul roz, pe care mi l-ai oferit, ce simbolizează ?!” ” - Dragoste... dragoste curată !” murmură el timid. Ea roși toată, până în albul ochilor. Apoi, vorbiră despre influența culorii, care guvernează zodia fiecăruia... despre zodii... Ea râse cu poftă când Iorgu i-a explicat, cum o influențează culoarea, în cazul ei și cum îi guvernează zodia
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
s-a scurs... trecătorii s-au împuținat... Strada era aproape pustie. Era o noapte senină, senină...mulțimea de stele licărea ca într-un spectacol de artificii. ”- Cât e de limpede noaptea asta, parcă ar avea mai multe stele ca deobicei...!” murmură ea cu ochii licărindu- i de plăcere. Sub cerul înstelat, el îi văzu ochii plini de dorințe. După ce se încredință că n-o reține prea mult, îi ceru voie să-i explice, cu modestele sale cunoștințe, câte puțin din viața
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Povestea lui e scurtă. Să ți-o spun. Cică, un pământean vestit vânător, în timp ce vâna în pădure, a fost omorât de Diana 5, și așezat apoi, pe cer între constelații... Constelația Orion cea mai frumoasă constelație.” ”- Ce frumos... ce frumos !” murmură ea fascinată. ”- Stelele... stelele, purtătoarele noastre de peceți !” murmură Iorgu și el cuprins de extaz. ”- Crezi în destin... în soartă ?... îl întreabă ea direct. Ce e destinul, ce e soarta ?!” și se lipi mai mult de el. După o clipă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un pământean vestit vânător, în timp ce vâna în pădure, a fost omorât de Diana 5, și așezat apoi, pe cer între constelații... Constelația Orion cea mai frumoasă constelație.” ”- Ce frumos... ce frumos !” murmură ea fascinată. ”- Stelele... stelele, purtătoarele noastre de peceți !” murmură Iorgu și el cuprins de extaz. ”- Crezi în destin... în soartă ?... îl întreabă ea direct. Ce e destinul, ce e soarta ?!” și se lipi mai mult de el. După o clipă de ezitare, Iorgu îi răspunse. ”- Da !... Simplu vorbind, da
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
l-au imprimat de la început. Fiecare avem steaua noastră, ori stelele noastre care ne-au scris caracterul și care ne determină destinul sub care ne naștem. Nu putem fugi de ”el”... pentru că, ”așa ni-i scris”... Nu ?! ”-... Biata inteligență omenească!., murmură el cu glas schimbat. Când te gândești la destinul. la sfârșitul unui. Van Goch, al unui Maupassant, ori a lui Nieszche.da, a lui Niestszche! sublinie el. Câtă suferință, câtă.!” Și, Iorgu continuă să rămână adâncit în gânduri, cu privirea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lui Niestszche! sublinie el. Câtă suferință, câtă.!” Și, Iorgu continuă să rămână adâncit în gânduri, cu privirea adâncită în gol. Vasilica, lipită de el, rămăsese fără glas. O stea alunecă liniștit pe cer și dispăru în întuneric. ”... E o orionindă!... murmur el rar, e vremea lor !” În tăcerea nopții de toamnă, freamătul copacilor, al crizantemelor.par glasuri omenești care povestesc întâmplări dureroase din viața de demult. Pe cerul senin, plin de stele, întindere nemărginită de azur... la fiecare pas, Dumnezeu ridică
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
univers... ”- Ce miracol... ce miracol.!” se extazie el transfigurat. Mai multe steluțe, ca un snop, se revărsă lăsând dâre roșii pe cer. Una mare și luminoasă, trase o vrâstă lungă pe tot cerul apoi, se stinse. ”- A murit un om!” murmură Vasilica, cu glas tremurat. - Hm... moartea! Taina morții, Fată dragă, stă în centrul tuturor religiilor de pe pământ... Ea este viața veșnică din lumea ”de dincolo”, lume pe care n-o putem nici ști, și nici ghici, căci nimeni n-are
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]