6,914 matches
-
amețitoare de ecrane, potențiometre, cadrane cu afișaj electronic, plus opt rânduri de clape speciale, așa încît te puteai crede la bordul unei nave spațiale. Cei doi omuleți, după ce puseră în funcțiune sintetizatorul, încercară să intre cumva în dialog cu celebrul muzician. Surprinderea și ușurarea lor au fost mari când au văzut că arhitectul mânuiește aparatura electronică, apasă butoane, reglează frecvențe ca și cum s-ar fi ocupat toată viața numai de astfel de lucruri. De la primele atingeri de clape izbucniră în văzduh, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fără îndoială că nu mai există azi așa ceva. Și-apoi cine mai gustă genul ăsta caraghios de voce? Seamănă cu ce-a spus Shylock despre cimpoaie. Eu, unul, nu mă omor după un falsetto atât de bizar, spuse Hector, dar muzicienii au nevoie de el. Jonathan Treece e de părere că l-am putea înlocui cu un tenor normal. Ești înghețat toacă, îi spuse Emma. Du-te și te îmbracă sau vâră-te din nou în oala asta. — Da, da... Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la mustrările sale. Domnul Hanway, cândva cântăreț de operă cu oarecare reputație, era un om corpolent, de peste cincizeci de ani, cu păr cărunt, drept ca o perie, și ochi cenușii. Arăta mai curând a profesor de economie politică decât a muzician. Fața lui, neatacată de riduri, avea un aspect cenușiu, posomorât, cu colțurile ochilor și ale gurii lăsate în jos. S-ar fi zis că sufleul îi era măcinat de o pasiune extrem de romantică și poetică. Fusese căsătorit, dar soția îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rare sunt cazurile în care orâșeanul provenit de la țară să nu ia cu el imaginea mirifică a satului natal, pe care să o poarte în suflet și în memorie de-a lungul întregii sale vieți. În cazul creatorilor de frumosscriitori, muzicieni, artiști plastici nostalgia copilăriei și mirajul amintirii se prefac în imagine vie și perenă, pe care noi o numim, generic, operă de artă. În această iposta¬ză, totul căpătând valențe publice. Metamorfoza se produce în tainele laboratorului de creație, aco
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Doxologia, Iași), un volum masiv de evocări - sau, cum le spune el, „încrucișări, întâlniri, însoțiri“ -, care mi-a declanșat entuziasmul rândurilor de acum. Aproape o sută de chipuri ale Dreptei Credințe, sfinți, mitropoliți, preoți, monahi și monahii, pictori, scriitori, profesori, muzicieni, fiecare pus în lumină cu o forță admiratoare rar întâlnită în lumea noastră culturală, bântuită, cum știm, de ură, invidie, dezbinare, hipercriticism și resenti mente răzbunătoare. Costion admiră necondiționat, curat și râvnitor, cu sua vitate și înțelepciune, cu seninătate, diplomație
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
despre viață și moarte, despre drama unui copil rămas orfan, despre neîmplinirile unui bărbat tânăr. Dar așa cum se întâmplă în viață, cineva, tot un ofițer, a intrat cu cizmele în lăuntrul durerii sale, jignind memoria soției. Era prea mult. Ofițerul muzician l-a pălmuit pe netrebnic și l-a provocat cu martori la duel. Nu știu dacă acesta a avut loc, cert e faptul că, pentru încălcarea regulamentului, Marian a fost degradat continuând însă să fie prezent în fruntea fanfarei, în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
atribuie eliberarea robilor țigani, libertatea presei ce a militat activ pentru unire, însuși domnitorul Ghica fiind un înfocat unionist. Și tot din documentele vremii apare figura luminoasă a genialului Barbu Lăutaru, evocat stăruitor în întâlnirea memorabilă din 1846 cu marele muzician Franz Liszt care supra impresionat de exactitatea reproducerii după auz a unei creații a marelui artist, în final îl sărută și întinzându-i paharul îi zice: ,,Bea, Barbule lăutar, stăpânul meu, bea, căci Dumnezeu te-a făcut artist și tu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mai repede, te rog. — Se face tîrziu, darling; acum bea-ți ceaiul: mîine, cînd o să te duci la prima lecție, o să vezi ce mult o să-ți placă noua profesoară. — Dumneata probabil că știi, tinere, că Germania este o țară de muzicieni, spuse Juan Lucas, adoptînd o expresie de educator care nu i se potrivea de loc. Știi cine a fost Beethoven? Dacă știi, află atunci că unchiul Juan Lucas, cum Îmi spui dumneata, plătește ca să iei lecții de pian nici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i facă poze și să-i ia declarații pentru presă, a spus că premiata cîștigase fiindcă merita să cîștige. Apoi au dus-o la plaja Herradura și a pozat așezată pe o stîncă, uitîndu-se la mare și declarînd că dintre muzicieni Îl prefera pe Beethoven și că visul ei era să ajungă manechin la televiziune. Desigur și cinematografia națională o interesa, dar pentru asta avea nevoie să studieze serios arta dramatică. Minți spunînd că Încă nu știa ce-i dragostea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fix al vieții de fiecare zi. Este suficient doar un singur exemplu: nu mai există respectul față de timpul just. Timpul este tratat rău: nu se mai face nici o concesie în-cetinelii, care totuși își are ritmul ei înțelept și benefic. Un muzician nu poate urmări totul cu o mișcare rapidă: cunoaște timpii lenți, foarte lenți, mișcările scurte, atingerile ușoare. Vorbirea fără măsură, spus mai clar, a spune fără nici o reținere mai mult decât cu sinceritate, descoperirea impudică a sentimentelor, sfârșitul prudenței, renunțarea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
bogați ai lumii acesteia a banului. În locul sfinților Cosma și Damian, doctorii care munceau fără bani, vedem peste tot călugării, predicatorii și ierarhii de toate confesiunile în căutare banului căruia tot ei îi zic, demagogic, ochiul dracului. Artiștii autentici, scriitorii, muzicienii de calitate, oamenii de știință și cultură nu mai oferă nimănui modele comportamentale. Arta este înlocuită de industria culturală a prostului gust. Știința este disprețuită pentru că e săracă iar prostia cu bani ține prima pagină. Mi-aș dori o lume
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
simt mișcat mai mult de melodie decât de cuvintele cântate, mărturisesc că fac un păcat pe care trebuie să-l ispășesc și, de aceea, prefer să nu aud cântecul”. Dacă filozoful Augustin nu are o mare simpatie pentru muzică și muzicieni, deoarece „întrebați asupra ritmurilor folosite sau asupra intervalelor sunetelor acute sau grave nu sunt în stare să răspundă”, Augustin, sensibil față de artă, deschis fascinației muzicii și seducției sunetelor și ale melodiei, se clatină în fața dilemei de a accepta sau nu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mai bine, de atunci numele său devenind o referință ideală pentru întreaga producție ulterioară. În secolul trecut s-a discutat mult despre opera lui Grigore I. Ceea ce putem spune este că, în timpul pontificatului său, datorită voinței și sub direcțiunea sa, muzicieni capabili din punct de vedere tehnic au reorganizat cântul liturgic al bisericii din Roma, cântul roman vechi. Această muncă a constat îndeosebi în codificarea și compilarea melodiilor existente, dar și în modificarea lor, dându-le o formă nouă și un
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
depline în cadrul liturgiei și a avut privilegiul, pentru prima dată în istorie, să fie transmisă de izvoare scrise. Posibilitatea de a îmbogăți polifonic cântul liturgic este atestată cu multe secole înainte, și polifonia făcând parte pe deplin din tradiția orală. Muzicienii secolului al IX-lea, așadar, nu au inventat nimic; au orientat doar vechea practică de a cânta pe mai multe voci spre direcția generală a codificării scrise. Polifonia, de fapt, era răspunsul ideal la exigența de a crește solemnitatea ritului
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
plecare a fost descoperirea posibilităților polifonice și dorința aprigă de a le experimenta. Or, experimentele, cel puțin la început, au avut loc doar în humusul muzicii ecleziastice sau, mai exact, erau realizate cu acel cântec ce zilnic era în mâinile muzicienilor, adică melodia gregoriană. Noile posibilități tehnico-expresive au fost încredințate mai întâi profesioniștilor din schola și ulterior din capelele muzicale, care s-au născut în timpul prezenței suveranului pontif la Avignon (1305-1377) și se vor răspândi în întreaga Europă, atingând maxima dezvoltare
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și astăzi anumiți istorici, puțin atenți, tind să-l considere. Pontiful, însă, abordează problema doar din punct de vedere liturgic și pastoral, fiind preocupat de cadrul muzicii ecleziastice și, deci, al rugăciunii creștine. Intervenția sa cădea în mijlocul disputelor docte ale muzicienilor și ale teoreticienilor, însă acesta le depășește pe toate. Nu a făcut prea multă distincție între vechi și nou în sensul tratatelor; Ars Antiqua și Ars Nova, pentru papă, nu erau decât aspecte și momente ale aceluiași preocupant fenomen: acela
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mult figura compozitorului care începe să-și semneze operele. Până în acest moment, a compune era opera anonimilor sau o „activitate colaterală, un otium față de serviciul zilnic practicat de preoți, capelani sau călugări; acum devine o activitate principală și atractivă, chiar dacă muzicienii continuă să fie preoți sau călugări, în mod normal cu origini sociale modeste, care trăiesc din resurse ecleziastice. Fiind plătit pentru a produce și preda muzica, artistul-compozitor nu mai este strâns legat de un anumit ambient, ci trece de la unul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
două situații au dus la excluderea credincioșilor de la orice participare activă la ceremoniile liturgice: limba latină devenea tot mai enigmatică, capabilă să fie înțeleasă numai de clerici, iar muzica, devenind polifonică, era accesibilă numai unui grup restrâns de cantori și muzicieni calificați. În aceste condiții, poporul a dat naștere unor forme de pietate și devoțiune, în limba populară, în afara liturgiei. Am văzut deja cum s-a născut lauda populară monodică. Odată cu dezvoltarea polifoniei, lauda a fost reînnoită total din punct de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
XIII-lea, prin decretul din 25 octombrie 1577, a încredințat responsabilitatea de a realiza o nouă ediție a cărților liturgice muzicale în cânt gregorian celui mai autoritar compozitor care lucra atunci la Roma, G.P. da Palestrina, ajutat de un alt muzician, Annibale Zoilo: După ce s-a publicat noul liturghier și breviarul, s-a constatat că melodia (cantus firmus) antifonarelor, a gradualelor și a psalteriumului este plină de barbarisme, obscurități și superficialități, care se datorează incompetenței, neglijenței și arbitriului compozitorilor, a copiștilor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
frumusețea muzicală și la funcționalitatea liturgică originară, dar ar fi fost în mod arbitrar deformat, mutilat și denaturat. De fapt, munca de revizuire a cărților muzicale a fost întreruptă și a fost reluată la începutul anului 1600 de alți doi muzicieni, foști elevi ai lui Palestrina, Felice Anerio și Francesco Soriano, care au realizat în 1614 faimoasa și trista Editio medicea. Această ediție, conform concesiei decretului papal, a fost publicată pe baza unor criterii absolut arbitrare, dând loc la un produs
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
acea perioadă modul de a realiza o misă sau un motet. Documente ale arhivei domului din Milano dovedesc că episcopul cardinal Boromeu l-a obligat în mod explicit pe capelmaistrul său, Vincenzo Ruffo, să compună o misă de acest tip; muzicianul s-a conformat acestor exigențe și în compunerea următoarelor mise. De fapt, în introducerea culegerii Messe a cinque voci (Mise la cinci voci), publicată în anul 1574, Vincenzo Ruffo afirmă că lucrările sale au fost „compuse conform reformei conciliului tridentin
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
conciliari au avut păreri diferite față de muzica polifonică: unii erau pentru abolirea completă, alții pentru o reformă adecvată. A învins părerea celor din a doua categorie. În acest sens, a fost propusă, drept model, polifonia lui G.P. da Palestrina (1525-1594), muzician dedicat exclusiv muzicii sacre, a cărui operă reprezintă maximul muzicii vocale în ceea ce privește repertoriul sacru. Palestrina a fost un muzician care a avut o sensibilitate particulară față de directivele Conciliului din Trento; această caracteristică poate fi atribuită faptului că el și-a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
învins părerea celor din a doua categorie. În acest sens, a fost propusă, drept model, polifonia lui G.P. da Palestrina (1525-1594), muzician dedicat exclusiv muzicii sacre, a cărui operă reprezintă maximul muzicii vocale în ceea ce privește repertoriul sacru. Palestrina a fost un muzician care a avut o sensibilitate particulară față de directivele Conciliului din Trento; această caracteristică poate fi atribuită faptului că el și-a petrecut aproape toată viața la Roma, în serviciul instituțiilor ecleziastice. Opera palestriniană se caracterizează prin echilibrul dintre tehnică și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cu care spune. Limbajul polifonic al lui G.P. da Palestrina nu este deosebit de tradiția franco-flamandă, dar se dezvoltă în direcția inteligibilității textului, în baza directivelor sugerate de Conciliul din Trento. Figura acestui compozitor a fost recunoscută de următoarele generații de muzicieni, care au evidențiat contribuția sa la evoluția limbajului muzical (contrapunct, armonie, ritm, melodie, etc.). Stilul palestrinian a fost studiat, în secolele care au urmat, de numeroși teoreticieni, în mod particular de Johann Joseph Fux, care și-a fundamentat pe acest
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
conștiințelor imaginea esenței intime a religiei”. Așadar, opera palestriniană a fost recunoscută drept cea mai potrivită pentru cultul catolic, fiind imitată de numeroși compozitori care s-au regăsit în stilul său, ceea ce a dus la nașterea Școlii Romane. Este unicul muzician din istorie pe care biserica romană l-a indicat vreodată drept model al compozitorilor din toate timpurile, meritându-și astfel pe deplin titlul de princeps musicae. 5. GENURI ȘI STILURI ALE MUZICII BAROCE ȘI CLASICE Noul curent cultural artistic de la
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]