4,628 matches
-
Burta fetei crește și mă-sa se vaită că n-are bani să dea copchilu' afară, zise cel care lansase vestea, apoi mai țâșni un scuipat pe care-l chisă repede cu vârful toiagului. - Da casierul pe unde-o fi? - Naiba știe unde? Că a fugit cu banii acum trei săptămâni și de atunci nu l-a mai văzut nimeni. O fi el pe undeva. Hm, frumos somn! și țâști! un alt scuipat, exact la țintă. - Care somn? - Somnul prins de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
adevărat romantic pe bruneta profesoară de muzică, cu ochi de culoarea păcurei, nedându-și seama acum, la maturitate, cum de a fost posibil, ar mai băga ceva din niște iepuri vânați astă iarnă, mai puțin împușcăturile, pentru că cu astea nu știu ce naiba ar ieși, n-ar face decât să strice armonia și pitorescul, ar finaliza cu niște acorduri grave, cu niște lătrături de câini enot și apoi s-ar culca. Și asta pentru că tot n-ar ieși nimic, pentru că ea este frumoasă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în stufăriș, ne-am lăsat la hodină în cort. Completasem masa cu supă de la pachet făcută în ceaun și cu șalău și bibani fripți pe tablă. Cele câteva bucățele de zahăr au încheiat meniul de seară. M-a întrebat cum naiba de ne-am întîlnit, tocmai acolo, în acea sălbătăcie. I-am răspuns că am venit în liniștea Deltei pentru a mă relaxa. - Îmi dai voie să-ți tulbur liniștea cu muzica mea? - Da, dar piano, i-am răspuns. Atunci a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
revoluționari de acești golani? Vă mai amintiți de evenimentele din decembrie 1989? Dacă e să o luăm pe bune, gândiți-vă la tinerii care au acum treizeci de ani, aceștia sigur nu au ce vorbi despre ce a fost, la naiba, nu aveau decât zece ani pe atunci! Întrebați-i ceva referitor la subiectul nostru și o să vă trimită la manualul de istorie. Pentru ei, decembrie '89 este o legendă. Cei mai mici decât ei ce-ar putea să vă spună
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Pestrițu, Gogu, Păunița, Gigi, Boghetu, Corbu, Zurgănel ș.a. Avea o cutie de table din lemn de nuc, care mi-a dăruit-o. Îmi zicea: - Vezi mata, dom profesor, cutia aiasta? Cu ea au jucat table actorii de la Naționalul ieșean. Cum naiba au apucat aceștia să joace table la Ionești, nu vă pot zice. Altă dată, îmi spuse cu mândrie: - Și dacă vrei să știi, în casa mea a pășit și George Enescu. Că marele compozitor o fi venit să viziteze bojdeuca
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cazi. Mai scot și o mână, îmi pun ochelarii și atunci observ că cineva îmi zgândăre pavilionul urechii stângi cu o zbârnâitură de sonerie, jos pălăria! Mă bag înapoi în rufe și-o fac pe mortu-n popușoi. Tipu' sau cine naiba o fi dă să intre, ba chiar dă de-a binelea, pentru că nu mai deschide ușa și intră cu un picior prin ea. Tac și aștept. Aud: - Unde o fi bobița? Unde-i, c-o înghit pe loc și o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din povestea lui Bob Seiple și voluntarii din Gulu ar afirma că "suntem cu toții copiii lui Dumnezeu"; alții ar putea, în virtutea convingerilor pe care le au, să ajungă la o concluzie controversată "Eu am dreptate, tu greșești, du-te la naiba!" În timpul unei mese rotunde, scriitorul și gânditorul evreu Elie Wiesel, un supraviețuitor al Holocaustului, a povestit că un grup de oameni de știință a fost rugat cândva să nominalizeze cel mai nefericit personaj din Biblie. Unii dintre ei l-au
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
opinion în opinia mea / părerea mea IOW in other words cu alte cuvinte LOL laughing out loud râzând tare RSN real soon now (which may be a long time coming) în curând RTFM read the [fine] manual (or message) citește "naibii" manualul SITD still in the dark încă nelămurit(ă) TANSTAAFL there ain't no such thing as a free lunch nimic nu-i gratis TTYL Talk to you later mai vorbim / vorbim mai târziu TYVM thank you very much mulțumesc
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
la loc sigur. Unchiul, simulând o uimire profundă, răspunde cu gravitate: "Eram cu adevărat de bună credință, nu știam că datorez o astfel de sumă; am fost întotdeauna atât de zăpăcit; și apoi această frumoasă copilă nu trebuia măritată?" "Pe naiba!" strigă nepotul păcălit și puse imediat să bată telegraful pentru a se plânge capului familiei. "Plătiți, răspunse augustul tată, și nu vă mai lăsați păcălit." Cât despre preafericiții soți, putem vedea ce se întâmplă cu ei în rândurile următoare. Povestea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
au venit dar a venit Satana la tine Machedoane! -Pfiu!Piei diavole și lasă-mă în pace. Du-te unde ți-i locul. -Nu mă duc deloc, deschide dacă nu vrei să-ți dărâm poarta și zidul. -Du-te dracului Satana naibii, că nu mă sperii tu pe mine. La poartă era un om îndesat lat în umeri, de înălțime mijlocie, brunet cu sprâncene stufoase, cu țăcălie de capră, îmbrăcat în negru. Prin fesul negru se ghiceau două proeminențe care îi crescuse
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
spuse în timp ce ne pregăteam de culcare (eram numai noi doi, soția lui, însărcinată, o trimisese la țară să nască; aici cine s-o ajute? în timp ce acolo erau moașe și rude care se pricepeau): - Du-te și tu pe la Ilie!... Al naibii, nu știu ce-a făcut! N-aveam nici un chef! Nu-mi mai plăcea de el. Era cel mai mare dintre cei trei copii cu care venise tata de la prima lui muiere. După ce lucrase un timp la U.C.B. stârnind disprețul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cine să tragă?... Legiunea... Căpitanul ... Echipa morții... Era beat. Am ieșit amândoi pe seară împleticindu-ne și nu mai știu unde și cum ne-am despărțit. Acasă, Nilă, când m-a văzut, a rânjit. Mi-a desfăcut patul. - Culcă-te naibii și dormi, mi-a spus el cu blândețe. Te-ai îmbătat și tu... Am adormit cu un vag, dar treaz semn de întrebare rătăcind printre gândurile mele turburi. Știam de ce vrusesem să-l văd pe Gheorghe, îl văzusem, dar gândul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a da, și apoi un val de amețeală mă rostogolea în pat... Ce vroiam să-l întreb?... Mi-era rău, camera se învîrtea cu mine... Văzîndu-mă că țineam cartea prea aproape de ochi, Nilă mă întreabă la un moment dat de ce naibii nu-mi puneam o pereche de ochelari. Că el mă știa de mic că nu văd bine, când mă trimitea să-i aduc un lanț, că lanțul era la picioarele mele și eu mă chioram la el și nu-l
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să-și lase capul greoi în palme, astupându-și urechile, să nu mai știe nimic. Cocleală în gură ! Și moliciunea umerilor, picioarele de plumb. Ar trebui să întreprindă ceva pentru Lena : s-o ducă la gimnastică, la înot. Cu cine naiba seamănă fata asta greoaie și ursuză ? ! Grasă ca taică-su, măcar de-ar fi luat de la dânsul senzualitatea aceea rapace, mobilă, pe care știe s-o învelească în minciuni și drăgălășenii, atent la prada din preajmă. Stimabilul Mitu cu subretele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
că de-aceea-i războiul război... Ori aici, ori pe front, ori în spital, tot la război se socotește... De ce nu zici mai bine că am avut noroc cu întîrzierea?... Ce ne făceam dacă soseau la patru, cum era ordinul? Ne lua naiba pe toți... Ce-i drept, sunt militar vechi, dar n-am mai pomenit să spânzure oameni așa, aproape pe întuneric... Apoi tăcu brusc. Privirea lui se oprise asupra spânzurătorii, al cărei braț parcă amenința pe oamenii din groapă. Și în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din snagov direct În cotroceni nu accept. Sunt și eu un cetățean important al acestei patrii milenare, fără lobi... Nati ăsta nu are nicio șansă, și dacă aleargă de unul singur tot pe locul doi iese, mă și Întreb cum naiba a reușit să strângă semnăturile alea. Gore Își aprinde țigara și mijește ochii. Sandule, tu prost nu ești, dar știi să pari. Ai mare talent, trebuie să te faci actor, erai mai tare ca dicaprio, alpacino și hecmăn la un
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
jocurile și apărea Videanu cu date proaspete. Din juma În juma de oră, că ăștia sunt tari la numărătoarea care le convine... Cum zicea Caragiale, inculților? Noi votăm pe cine vrem, iar din urne iese cine trebuie. Bă, să dea naiba dacă Băsescu nu i-a făcut pe ăștia, vorbesc foarte serios! I-a ciuruit, ca să dau și un citat din el... Te pui cu marinaru’, e hârșâit... În țară și-a luat-o peste bot, da’ diaspora s-a mobilizat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
era indisciplinat... Gore intervine: Artiștii, Gicule, au tot timpul fumuri În cap. Și se simt neînțeleși. Ce să caute domnul po la programe și la regulamente? Poate nici nu-i plăceau pantalonii cu vipușcă. Zici că și a revenit? Cum naiba a ajuns celebru și nu la pușcărie? Eu ți-am mai spus că țuica nu este medicament și că degeaba te tratezi cu ea În fiecare zi. Minte nu-ți dă, mai rău ți-o aburește. Ai răbdare, că de-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu prea avea succes. L-a lovit norocul atunci când a scris proză, ceva cu un manuscris, n-am reținut numele, și cu o sticlă, așa era titlul. Po era bețiv? Întrebarea lui Gore Îl zgândără pe Gicu. O fi fost, naiba știe, nu-ți spusei că avea o viață dezordonată? Ăștia care scriu nu sunt uși de biserică. Beau, fumează, se ceartă cu vecinii, cu autoritățile, fac scandaluri ca să iasă În evidență, scriu pe pereții blocului ca ăla de la șapte care
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e și el om, nu? Capetele partenerilor lui Sandu se mișcă În sus și În jos. Este... Are două mâini și două picioare? Aceeași mișcare a capetelor. Are. Plus că are și mapă și aparat din ăla, aiped sau cum naiba Îi spune. Sistem de lucru, așa a zis, era să cad de pe budă... Gore, pe lângă faptul că n-ai fior În tine, ești și porc insensibil. Nu ții cu omul atunci când este la necaz, nu-mi place de tine. Dar
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
răzuie complet și aveam pretenții că sunt luate direct din uzină. Cred că au greșit tratamentul termic și știi cât de greu se înlocuiesc... trebuie să desfaci tot buldozerul să scoți cutia! - Dar ai învățat ceva pentru astăzi? - Ei pe naiba... n-am citit nimic, însă mi-a povestit Rebegilă tot materialismul dialectic pe drum ! spuse Laur zâmbind, - Eu am citit ceva, dar am niște emoții! - Și eu... că nu știu nimic! Râdeau... se cunoscuseră la un simpozion de prezentare al
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
din prima secundă. Convingerea că între noi nu s-a întîmpiat nimic nu a avut-o decât după ce i-a confirmat prietenul lui cel mai bun, care în urma acestei călătorri a luat decizia să se însoare cu Bea sau cum naiba o chema pe cealaltă cu care navigam de aproape o lună și cu care nu mă înțelegeam deloc. Bea era tot un fel de rapandulă ca si Vero, la urma-urmei. Plecaseră cu golanii ăștia doi, aproape înțeleși să nu-și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
zile am înnebunit-o pe maică-mea cu ele. Băiat sărac (și sceptic al plebei proletare, ar fi adăugat imediat Horin), veșnic cu nasul în cărți, mă incita stilul de viață al amicului meu: avea mereu bani, nu știu de unde naiba ua' (tm)erSea cu taxiul, bea zilnic băuturi fine (în afară de cea c Whi!ky autoht°n, descoperirea lui, cred că-i zi-eres), se îmbrăca oarecum excentric, prilej de ironii 129 din partea celorlalți: "ciocați", cămăși colorate, o căciulită de vulpe... O dată
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a fost înjurat cineva vreodată. L-am văzut îngălbenindu-se de necaz când pierdea la cărți. Dar l-am văzut și dând o sută de lei unui țigănuș care colinda în tramvai, și făcând risipă de generozitate între prieteni. Cum naiba să nu râzi acum, retrospectiv, de atâtea "scandaluri" (cum le numeam atunci; acum le-aș zice "copilării") pe care le provoca? O dată, pe când toată generația era adunată - nu știu ce sărbătoream - Traian a venit cu un tip pe care ni l-a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
visez peisajele artificioase din jocuri și să văd sincer (ca Rimbaud altădată) în troleu, în drum spre Universitate, orei verzi și divarfi portocalii în loc de trecătorii de pe stradă. Când îmi priveam mâinile aveam câteodată un moment de panică și tresăream: unde naiba îmi dispăruse arbaleta? Pe lângă multe alte efecte de adâncă alienare, jocurile de acțiune și strategie mi-au schimbat, în acea vreme nu tocmai îndepărtată și nici tocmai cu desăvârșire încheiată, însăși ideea despre om, despre trup, despre felul cum arată
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]