12,372 matches
-
De regulă, "astăzi", "mîine" și alte adverbe de același gen care fac referire la experiența temporală a unui personaj ficțional par potrivite într-o repovestire vie, însă nu și într-un rezumat. Weinrich a stabilit că, atunci cînd "și caracteristicile narative ale operei... trebuie rezumate" (ceea ce înseamnă că nu avem de-a face cu un rezumat, ci cu o repovestire la timpul prezent istoric), "adverbele temporale cu funcție narativă reflectă o anumită ambivalență care este împreună cu alte caracteristici o parte componentă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și într-un rezumat. Weinrich a stabilit că, atunci cînd "și caracteristicile narative ale operei... trebuie rezumate" (ceea ce înseamnă că nu avem de-a face cu un rezumat, ci cu o repovestire la timpul prezent istoric), "adverbele temporale cu funcție narativă reflectă o anumită ambivalență care este împreună cu alte caracteristici o parte componentă a genului "rezumat""86. Modul în care Weinrich clasifică adverbele temporale cu funcție narativă și de relatare ar trebui reanalizat avînd în vedere cele două mijloace principale de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un rezumat, ci cu o repovestire la timpul prezent istoric), "adverbele temporale cu funcție narativă reflectă o anumită ambivalență care este împreună cu alte caracteristici o parte componentă a genului "rezumat""86. Modul în care Weinrich clasifică adverbele temporale cu funcție narativă și de relatare ar trebui reanalizat avînd în vedere cele două mijloace principale de orientare temporală pe care le-am schițat anterior. Folosirea adverbelor temporale dincolo de descrierea rețelei de conectori (nexus) de tip "și apoi" ar trebui probabil să fie
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
avînd în vedere cele două mijloace principale de orientare temporală pe care le-am schițat anterior. Folosirea adverbelor temporale dincolo de descrierea rețelei de conectori (nexus) de tip "și apoi" ar trebui probabil să fie privită ca o infiltrare a elementelor narative în rezumat. Pentru ca imaginea sa fie completă, ar trebui să menționez practica adoptării în rezumat a unor citate și expresii explicite din textul narativ. Acest lucru se poate întîmpla într-un mod foarte subtil, aproape imperceptibil și este comparabil cu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nexus) de tip "și apoi" ar trebui probabil să fie privită ca o infiltrare a elementelor narative în rezumat. Pentru ca imaginea sa fie completă, ar trebui să menționez practica adoptării în rezumat a unor citate și expresii explicite din textul narativ. Acest lucru se poate întîmpla într-un mod foarte subtil, aproape imperceptibil și este comparabil cu fenomenul contagiunii stilistice în care limbajul naratorial preia anumite trăsături stilistice ale limbajului personajelor ficționale. Mă voi ocupa de aceasta într-un capitol ulterior
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un mod foarte subtil, aproape imperceptibil și este comparabil cu fenomenul contagiunii stilistice în care limbajul naratorial preia anumite trăsături stilistice ale limbajului personajelor ficționale. Mă voi ocupa de aceasta într-un capitol ulterior. O contaminare a rezumatului de către textul narativ este destul de evidentă atunci cînd rezumatul încearcă să interpreteze și să ilustreze o narațiune, cum se întîmplă, de exemplu, în Kindlers Literaturlexikon, însă poate fi regăsită și în rezumatul convențional. Uneori o expresie adoptată este identificată sub forma unui citat
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Rawdon și Becky, care sînt înglodați în datorii ca urmare a faptului că trăiseră pe picior mare "fără niciun sfanț"87. Moartea lui George Osborne în bătălia de la Waterloo este relatată ulterior în același rezumat. Aici rezumatul urmează îndeaproape textul narativ, însă nu îl citează direct: Între timp, George, după numai șase luni de căsătorie cu docila, dar neinteresanta Amelia, a început să-i facă curte lui Becky Sharp. Totuși, bătălia de la Waterloo îi întrerupe planurile adulterine și, la sfîrșitul acesteia
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
facă curte lui Becky Sharp. Totuși, bătălia de la Waterloo îi întrerupe planurile adulterine și, la sfîrșitul acesteia, George Osborne zace ucis de un glonte care i-a străpuns inima 88. Astfel, rezumatul preia în mod continuu elemente stilistice din textul narativ. Prin urmare, am putea să vorbim despre o formă de auctorializare prin care rezumatul se apropie stilistic de textul narativ. Depistarea acestui tip de elemente auctoriale, adică a deviațiilor stilistice de la norma prozei de pură relatare a rezumatului, este un
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ucis de un glonte care i-a străpuns inima 88. Astfel, rezumatul preia în mod continuu elemente stilistice din textul narativ. Prin urmare, am putea să vorbim despre o formă de auctorializare prin care rezumatul se apropie stilistic de textul narativ. Depistarea acestui tip de elemente auctoriale, adică a deviațiilor stilistice de la norma prozei de pură relatare a rezumatului, este un exercițiu care poate acutiza privirea și simțul stilistic pentru afirmațiile auctoriale din textul narativ însuși. 2.3. Gradul zero al
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
rezumatul se apropie stilistic de textul narativ. Depistarea acestui tip de elemente auctoriale, adică a deviațiilor stilistice de la norma prozei de pură relatare a rezumatului, este un exercițiu care poate acutiza privirea și simțul stilistic pentru afirmațiile auctoriale din textul narativ însuși. 2.3. Gradul zero al intermedierii în Caietele lui Henry James Prima schemă a intrigii unei narațiuni apare de obicei în poveste într-o formă care este încă lipsită de intermediere narativă. La fel ca rezumatele intrigii, schemele sînt
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
simțul stilistic pentru afirmațiile auctoriale din textul narativ însuși. 2.3. Gradul zero al intermedierii în Caietele lui Henry James Prima schemă a intrigii unei narațiuni apare de obicei în poveste într-o formă care este încă lipsită de intermediere narativă. La fel ca rezumatele intrigii, schemele sînt de regulă la timpul prezent, pentru care denumirea de "prezent al reproducerii" pare nepotrivită. Mai degrabă, timpul unei astfel de schițe a intrigii pare să fie strîns legat de prezentul folosit de obicei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
atunci cînd consemnează prima idee provocatoare pentru o poveste. Astfel, el scrie la sfîrșitul notei referitoare la "O coardă prea întinsă": "Povestea trebuie spusă în mod destul de evident de un spectator din exterior, de un observator"90. Mai frecvent, forma narativă pe care James o are în vedere în timpul primelor stadii ale concepției este doar sugerată în notă. Nota pentru "Mincinosul", de pildă, arată destul de clar că James a avut inițial intenția de a prezenta întîmplarea consemnată din punctul de vedere
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o schimbare radicală ce are implicații semnificative în ceea ce privește interpretarea poveștii. Este o dovadă extraordinar de importantă a faptului că semnificația unui germene sugestiv reținut în Caiete poate trece printr-o asemenea schimbare substanțială pe parcursul dezvoltării unei anumite forme de intermediere narativă. În capitolul referitor la mod voi trata diverse probleme de interpretare care derivă din tipul particular de intermediere introdus în "Mincinosul" și "O coardă prea întinsă". Pasajele din Caietele lui James referitoare la romanul Ambasadorii sînt deosebit de interesante, pentru că acestea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
să poată fi transmise"93. În mod evident, le lipsea forma finală la care ajunge un text atunci cînd este șlefuit pentru a fi transmis cititorului. În cazul în care considerăm că gradul zero al intermedierii este reprezentat de materialul narativ în stadiul său primar, probabil prima schiță în formă brută a intrigii, atunci rezumatul detaliat, scenariul romanului Ambasadorii, este deja o formă de tranziție în direcția intermedierii depline, așa cum apare aceasta în situația narativă a textului final. Se pare că
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
al intermedierii este reprezentat de materialul narativ în stadiul său primar, probabil prima schiță în formă brută a intrigii, atunci rezumatul detaliat, scenariul romanului Ambasadorii, este deja o formă de tranziție în direcția intermedierii depline, așa cum apare aceasta în situația narativă a textului final. Se pare că o trăsătură specifică a gradului zero al notelor este faptul că autorul este încă preocupat de "materialele" conținutului, personajele, scenele și locațiile din viitorul roman: "Mă atinge îl văd îl aud", spune James despre
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personajele și elementele intrigii ("Ar putea să fie american"). Acest șir de potențiale schimbări se sfîrșește abrupt o dată cu trecerea la timpul trecut, într-un mod de intermediere care este convenția binecunoscută a narațiunii realiste. Aici intervine una dintre funcțiile retoricii narative, pentru a șterge cît se poate de bine urmele naturii variabile a personajelor și a intrigii, un proces care este foarte bine descris prin sintagma lui Booth "retorica disimulării". Cu siguranță că anumiți autori ai tradiției realiste (Fielding, Trollope) ironizează
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
iar acest lucru e esențial că intermedierea nu este oferită materialului printr-o singură operație, ci, mai degrabă, este adăugată gradat poveștii pe măsură ce aceasta este concepută în imaginația autorului. Pare să fie vorba despre o interacțiune între poveste și forma narativă care se întinde pe o perioadă destul de lungă. În acest proces, componentele decisive ale situației narative finale, adică naratorul sau reflectorul, perspectiva, timpul narativ etc., sînt introduse pas cu pas. Cel puțin acest lucru pare să fie valabil în cazul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mai degrabă, este adăugată gradat poveștii pe măsură ce aceasta este concepută în imaginația autorului. Pare să fie vorba despre o interacțiune între poveste și forma narativă care se întinde pe o perioadă destul de lungă. În acest proces, componentele decisive ale situației narative finale, adică naratorul sau reflectorul, perspectiva, timpul narativ etc., sînt introduse pas cu pas. Cel puțin acest lucru pare să fie valabil în cazul autorilor care folosesc formele narative într-un mod la fel de conștient ca acela întîlnit la James. Voi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
este concepută în imaginația autorului. Pare să fie vorba despre o interacțiune între poveste și forma narativă care se întinde pe o perioadă destul de lungă. În acest proces, componentele decisive ale situației narative finale, adică naratorul sau reflectorul, perspectiva, timpul narativ etc., sînt introduse pas cu pas. Cel puțin acest lucru pare să fie valabil în cazul autorilor care folosesc formele narative într-un mod la fel de conștient ca acela întîlnit la James. Voi descrie acest proces mai amănunțit prin intermediul a două
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o perioadă destul de lungă. În acest proces, componentele decisive ale situației narative finale, adică naratorul sau reflectorul, perspectiva, timpul narativ etc., sînt introduse pas cu pas. Cel puțin acest lucru pare să fie valabil în cazul autorilor care folosesc formele narative într-un mod la fel de conștient ca acela întîlnit la James. Voi descrie acest proces mai amănunțit prin intermediul a două fragmente din Caiete. Primul exemplu, schița scurtă a intrigii făcută de James pentru "Prietenii prietenilor" în Caiete ilustrează modul în care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Această tendință ne este foarte utilă, pentru că ne oferă multe informații despre misterul procesului concepției, însă pînă acum a fost prea puțin luată în considerare în critica făcută operei lui James 102. Cazul ilustrat aici, în care e anticipată situația narativă a variantei finale a poveștii, poate apărea în mod natural doar în schița unei povești care este în cele din urmă narată la persoana întîi. Cel de-al doilea exemplu ilustrează modul în care o situație narativă poate fi anticipată
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
e anticipată situația narativă a variantei finale a poveștii, poate apărea în mod natural doar în schița unei povești care este în cele din urmă narată la persoana întîi. Cel de-al doilea exemplu ilustrează modul în care o situație narativă poate fi anticipată în cazul unei povești care e prezentată pînă la urmă la o persoană a treia actorială. Rezumatul romanului Ambasadorii conține deja cîteva fragmente de dialog 103. Numai anumite părți ale acestor dialoguri au fost utilizate ulterior de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acest caz în aceea a lui Lambert Strether în calitatea sa de personaj-reflector al romanului în forma sa finală. Întrebarea care apare aici este dacă avem de-a face cu Lambert Strether, personaj-reflector pe care îl reprezintă acesta în situația narativă finală a romanului, sau cu autorul aflat în procesul de concepție, în calitate de "centru al conștiinței". Un citat din versiunea-rezumat pentru o scenă dintre Strether și Maria Gostrey ilustrează acest lucru. Maria Gostrey, în calitate de confidentă sau ficelle, primește rolul de partener
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acesteia față de problema fiului său. În roman această atitudine trebuie dedusă din conversația lui Strether cu Maria Gostrey. În rezumat avem încă de-a face prin urmare mai mult cu un text care "tratează" un subiect decît cu un text narativ în sensul distincției lui Weinrich 106. Un pasaj precum acesta demonstrează cît de fragilă este distincția dintre un text care "discută" un subiect și unul care "povestește". Dacă am presupune că în primul citat nu mai este vorba despre autorul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și unul care "povestește". Dacă am presupune că în primul citat nu mai este vorba despre autorul rezumatului, ci, mai degrabă, despre Strether, în conștiința căruia se reflectă discursul Mariei Gostrey, atunci am avea de-a face cu o situație narativă personală, adică prezentarea ar fi mediată (în ciuda timpului prezent), iar textul nu ar mai fi un rezumat, ci o narațiune. Totuși, dacă pornim de la premisa că autorul rezumatului este purtătorul conștiinței care cuprinde aceste gînduri, atunci primul citat devine și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]