3,734 matches
-
din toate stațiunile litoralului românesc; fotografii, gen tablou, de epocă, În sepia (pentru rafinați), cu hotelul Movilă de la Carmen Sylva, Cazinoul din Constanța și Moscheea din Mangalia. Ajan & Co.” Gheretă citi de mai multe ori anunțul, apoi Își descheie tacticos nasturii „paltonului său de ocazii”, lăsând să se reverse peste revere un superb fular mov de mohair cumpărat de Zorela de la Galeria Fondului Plastic de Sfântul Nicolae. Își lăsă prietenii să se obișnuiască cu bazaconia de pe ecran și deschise ziarul tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
folositor, important și superior unei mulțimi necioplite care bea cafea cu năut, bere călâie și acră și mânca „tacâmuri” de pui ori capete și „adidași” de porc. Începu să scoată șuruburile roții avariate cu graba cu care ar fi descheiat nasturii jeansului care plesnea pe fesele „parașutei” ce tocmai trecuse pe lângă el fără să-l ia În seamă. Nepăsarea ei Îl Întărâta, dar Îl și ajuta să termine mai repede ce tocmai Începuse. Parcă aș viola roata, Doamne apără și păzește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
singur tablou nu-i spunea nimic. Îl și neglija de altfel. În mintea lui se legau și dezlegau afaceri. Dacă va da lovitura, se va Închina la tablourile astea ca la icoane. Se ridică din fotoliu fără grabă, Își Încheie nasturii vestonului, se apropie de tablouri și spuse: ăsta, ăsta și ăsta. La prețul cerut. Dă cineva mai mult? Lumea din fața lui Încremeni ca Într-un stop-cadru. Gestul său era răsplătit printr-o tăcere admirativă. Cineva scăpă un pahar dar paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce uriaș potențial de muncă au, i-au exploatat, cum se spune, la sânge, deși n-au sânge, au brom. Nu pot însă îndeplini decât munci fizice. Nu știu dacă țineți minte, dar apăruseră odată la noi pe piețe niște nasturi în formă de romb, din plastic. Aici erau făcuți. Vagoane întregi de nasturi erau trimise de-aici, apoi mături, fărașe, lampioane, tocătoare, sape, abțibilduri. Dar totul s-a dovedit a fi nerentabil, căci, deși prețul forței de muncă era practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sânge, deși n-au sânge, au brom. Nu pot însă îndeplini decât munci fizice. Nu știu dacă țineți minte, dar apăruseră odată la noi pe piețe niște nasturi în formă de romb, din plastic. Aici erau făcuți. Vagoane întregi de nasturi erau trimise de-aici, apoi mături, fărașe, lampioane, tocătoare, sape, abțibilduri. Dar totul s-a dovedit a fi nerentabil, căci, deși prețul forței de muncă era practic zero, trebuiau aduse aici materiile prime, ceea ce costa enorm. Oamenii s-au retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
curioasă, fără să spună nimic. Nu mai era tânără, dar nici în vârstă. Avea mâini puternice, de spălătoreasă, șolduri promițătoare și părul roșu; roșul oxizilor de fier. În tinerețe fusese, probabil, chiar frumoasă. Purta o rochie de cânepă aspră cu nasturii desfăcuți la piept, încât i se zăreau umerii și sânii, ce fuseseră odată pietroși, cu siguranță, dar cu timpul își mai pierduseră din obrăznicie, fără să-și piardă și provocarea tulbure pe care o aruncau bărbaților. Tăceam stânjenit. Vroiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să uit de scuze. Am rămas în lumină, cu ochii la rochia ei de cânepă desfăcută la piept și simțeam o căldură plăcută topind jena pentru cele întâmplate. La un moment dat, înțelegând motivul liniștii mele, și-a încheiat grăbită nasturii. Dar am știut în clipa aceea că voi reveni în casa Martei. Și poate și ea a știut. Ceva ca o provocare tăcută ne apropia acum. — Cum te cheamă? am întrebat-o, ca să nu plec fără să-i știu măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă deschizi la pantaloni?” În prima clipă, n-a înțeles. Apoi s-a înfuriat. A crezut că domnul distins și cherchelit își bătea joc de el și n-a gustat gluma. A scos un briceag, apropiindu-se să-i taie nasturii pantalonilor ca să-l învețe minte, ceea ce l-a speriat, firește, pe domnul distins și l-a silit să se lipsească de serviciile marinarului și chiar să se apere. Din pricina unei pete de ulei, Nelson a alunecat, a căzut pe briceagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ținea de ceilalți fără să se amestece totuși cu ei. Rămânea puțin mai departe și asculta; absent, ca praful pe mobile. Nu vorbea aproape cu nimeni. Își strânsese în cameră, într-o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra foc dacă îndrăznea cineva să-i scormonească prin ele. „Feriți bijuteriile Coroanei”, râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii cât mai discret în acest timp ca să nu-l stânjenești pe Jupiter cu muritoarea ta necuviință. El își încheie ultimul nasture, apoi se spală pe mâini și se examinează în oglindă. Tu aștepți, desigur. Nu se cade să vă reflectați amândoi în aceeași oglindă, fie și acolo. Riști să fii fulgerat de divinitatea lui. A fi muritor de rând îți impune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Doctore, când vrei să-ți sculptez bustul?”, l-am întrebat rânjind pe Aristide. „Sau nu mai dorești?” Simțeam nevoia să-l umilesc în fața Martei. Asta mă răzbuna. „Încheie-te, vezi să nu răcești”, și cu țeava puștii i-am arătat nasturii de la pantaloni, după care m-am întors spre poartă. O cioară dormea în vârful gutuiului. Am ochit-o, am tras, cioara căzu între urzici, însângerată. Am apucat-o de o aripă și am azvârlit-o spre Marta: „E cadoul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dragul meu Compton? Întrebă el la sfârșitul primei repetiții cu costume. Ce zici, o să cucerim Londra? Compton era Încă Îmbrăcat În costum, a cărui principală trăsătură era o haină cu croială izbitoare, făcută din catifea cafenie, cu căptușeală bleu și nasturi enormi de sidef, evident ideea costumierei despre care trebuia să fie Înfățișarea normală a unui milionar american, dar care Îi stârnea lui Henry părerea de rău că nu se interesase mai Îndeaproape de costumele actorilor și de rochiile doamnelor. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
văzut mai mult haina decât piesa. „Motivul pentru care, la exterior, Christopher Newman trebuia acoperit Într-un veșmânt ciocolatiu, căptușit cu albastru ca cerul rămâne un mister cunoscut doar lui și croitorului lui“, comenta unul, În timp ce altul se minuna de „nasturii de sidef cât farfuriile de brânză“. Jocul lui Compton era apreciat ca nu mai mult decât adecvat, iar Elizabeth Robins părea În unele momente - după cum susținea un critic - să joace În altă piesă, poate una de dl Ibsen. Era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca un suflet chinuit, și fugi În culise, urmată În grabă de restul trupei. Daly se apropie iute de marginea laterală a scenei și coborî greoi treptele către sală. Henry se ridică din fotoliul din primul rând și Își Încheie nasturii redingotei, așteptându-l. — Ei, domnule James? zise Daly. Ce părere aveți? Înainte de a-i da răspunsul, Henry făcu o pauză de o clipă. — Voi avea nevoie de câteva ore pentru a-mi limpezi În Întregime măsurile impuse de această situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bune.] Se cercetă În oglinda montată pe peretele holului, Îndreptându-și lavaliera și netezindu-și barba. Costumul de seară, proaspăt călcat, arăta bine. Smith Îi ținu paltonul negru. Vârî brațele pe mâneci și Își supse burta, În timp ce se Încheia la nasturi. Începea să fie primejdios de mulat, iar unui palton nu aveai cum „să-i dai drumul“. Își Întinse mănușile negre, din șevro, pe degete și Își puse jobenul de mătase pe care i-l Înmână Smith, confirmându-i Înclinația În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fu invitat la prânz și rămase atât de fascinat de stilul idiosincratic al lui Smith de a servi fiecare fel de mâncare, scoțând farfuria de la spate, cu un gest rotund, ca un discobol, și oprind-o la câțiva centimetri de nasturele de sus al vestei destinatarului Înainte de a o așeza pe masă, Încât Henry Îl mustră direct, dar fără nici un rezultat. Purtarea distantă a lui Smith părea să spună: „Dacă vrei să fii servit de majordomul unui conte, trebuie să tolerezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu ochii pe mine. Așa că ajungem și înapoi. Când să plecăm din mașină stăm o clipă. Și atunci, fără grabă, și cu voia mea, mă sărută. Și e bine. Apoi se uită la mine și îmi desface, în mod plăcut, nasturii de la bluză. Intrăm? întreabă. Îhm. Și înăuntru, la lumina slabă a focului ce pătrundea de la șemineul din living în dormitor prin ușa deschisă, ne iubim cum îmi place mie. Apoi ne jucăm sub cearșafuri. Vrea să ne mai iubim o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
E frumos. E măgulitor. Trupului meu îi place trupul lui. Când ajungem înapoi, când să coborâm, ne privim o clipă. Potrivit, cu voia mea și încet, mă sărută. Apoi ne înfierbântăm mai tare. Potolit, însă plin de dorință, îmi desface nasturii de la bluză. Intrăm? Îhm. Poate că ar fi încercat oricum ceva, dacă aș fi refuzat, când am fi intrat în casă. Și eu m-aș fi răzgândit. Și dacă am îndoieli, mă ia pe sus și mi le risipește. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
BĂNULESCU Fulgerător, din direcția pistelor pentru avioane, își făcu apariția, în zbor, o trăsură de jucărie. Caleașca era mânată de loviturile de bici ale unui vizitiu de jucărie. De asemenea, vizitiul purta pe pântecul revărsat, gol, prinsă într-un singur nasture, o livrea de jucărie. Deșănțatul surugiu blestema îngrozitor. Iar pe măsură ce se apropia, suduielile sale mitocănești se transformau, ca prin miracol, într-un glas lasciv și insinuant de șpicheriță de aeroport. Ce-ai fi băgat mâna în foc că își freacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în buzunare, dintr-o latură într-alta a minusculei stradele istoric Ioan C. Filitti, pe care, după un scurt ocol, o străbătu pentru a doua oară... De abia acum, de pe treapta de ciment a "VOPSITORIEI PENTRU ARTICOLE DE PIELE. PODOABE. NASTURI. REPARAȚII PENTRU AUR" își făcu apariția și coborî un enorm câine gălbui, îndreptîndu-se indolent, ca-ntr-un inedit duel între pistolari, în lungul străzii, cu taxiul pe urmele sale. Iar când taximetrul, în sfârșit, acceleră încercînd, din răsputeri, să îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dezagreabil de real, acesta părea a fi, în plus, un bărbat afurisit de înfierbîntat. - Scoate de pe tine chiloțarii, spurcatule... Mi-ai hârjâit, cu catarama, fiecare osișor. Și Maria C. Nicolici, cu ochii închiși, după ce-i desfăcu trei din cei cinci nasturi ai cămășii, se despuie și ea. Străduindu-se să-și conserve, sub pleoape, imaginea unui Mircea Eliade ce, alături, derutat și el de așteptare, își făcea din nou de lucru cu pipa. Și abia după ce roșcovana temperamentală reveni la poziția
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de-al doilea, plimbîndu-se perechea lui de pantofi. În următorul, perechea lui de șosete. Urmate, aceste trei taxiuri, îndeaproape, de două Getaxuri, format papuc și chiar de o camionetă, ce-i voiajau, celui ce comandase întreaga paranghelie, sacoul bleumarin cu nasturi argintii, pachetul de "Carpați" și ecusonul de taximetrist. Și, în fine, după ce fu înveșmîntat la loc, în toate aceste accesorii de vestimentație, și, după ce se încăpățînă din răsputeri să nu-și plătească șoferii în alt fel decât scoțând pe gură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de mâță scheletică al Otiliei, poreclită Fiola, a fost ridicat în văzduh și pleznit, cu dușmănie, de stinghiile vrafului de scaune și mobilier de birou, stricat, din spate. 285 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să i se întrezărească doar nasturii metalici de la sacoul ca de taximetrist. La 15 secunde, motorul unui automobil, ținut la îndemînă, fu ambalat și demară, semn c-o importantă bandă din oraș complotase să-l lase într-o ureche. Ieși, cu geanta la el și, până
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dispoziție, pe ulicioara spoită, în culori de Ev Mediu, de pâlpâirile unei luni capricioase și dezinhibate. Cum dezinhibat, din gangul de la numărul 26, aproape că se prăvăli peste ei și aproape îi împrăștie pe pavaj, un grăsan. În sacou cu nasturi metalici și oribili. Și care, în loc de-a le prezenta scuzele lui bâlbâite de pântecos abțiguit, numai ce se înghesui în ei, și îi presă, cu o ușurință absolut de neînțeles, către zid, cu burdihanul său atotputernic și mizerabil. La
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scot și alți dinți - n-aș fi putut cu o singură mână. Și apoi, și Dina ar fi înțeles lucrătura. Mâinile mi le rupeam doar pentru ea. Pentru întîiași oară de când aterizase la mine, minunatul domn Costache își descheiase un nasture de la haina piper și zâmbise fericit de ce ajunsese să facă el unui dinte. Pierderea dentară o încasase falca de sus. Pe falca de jos se mai răsfățau câțiva îndrăciți dinți galbeni, ce nu crescuseră niciodată împotriva Dinei și care se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]