3,927 matches
-
de pe corp. Ce să facem ca să se ouă găinile mai mult în timpul iernii. Unele articole aveau o destinație pentru un cerc mai larg de cititori: alcoolul, foloasele treziei; ce face beția?; cum se vindecă albeața; feriți-vă de aer stricat!; neîncrederea în doctori și groaza de spital; ce trebuie să citească oamenii, cum trebuie întocmite și în ce fel purtate cărțile comunale; despre registrul fonciar (cartea birului) și tabula; un emigrant (adică un pribeag ce și-a părăsit țara) etc. Scriau
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ceea ce în franci înseamnă o sumă astronomică, pe care mă abțin s-o calculez! Prin urmare, imposibil să găsesc o soluție în această direcție! De asemenea, vara trecută am primit de la Dumézil o scrisoare care mi-a inspirat o anumită neîncredere față de editorul Payot. Evident, și Pettazzoni a avut experiențe nu foarte agreabile cu Payot. Totuși, mă bazez în acest caz pe abilitatea dvs. diplomatică și, cu optimismul meu înnăscut, aș vrea să propun o soluție, întrucât publicarea cărții mele într-
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cei cărora le-am greșit. Cine ajunge să poată ierta pe cel față de care a greșit, cu adevărat izbutește un lucru greu, cu adevărat bate un record.) Neiertarea de sine are un caracter mai grav decît s-ar zice: înseamnă neîncredere în bunătatea lui Dumnezeu, dovada încăpățînatei și contabilei noastre răutăți. E și cazul lui Iuda, care n-a crezut nici în puterea lui Hristos (că-l poate ierta) și nici în bunătatea lui Hristos (că vrea să-l ierte). Cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
numai acela poate înțelege puțin. Nu tot. Nici noi nu înțelegem tot, noi care am trăit tot. Pentru că Dumnezeu a făcut de rușine înțelepciunea lumii acesteia. Avem nevoie de o sensibilitate apocaliptică". S-a acumulat o cantitate explozivă de ură, neîncredere, suspiciune contrabalansată de lehamite, adîncă apatie, indiferență, toate bine instrumentate de oculte cancelarii mînate de interese economice, dar nu mai puțin ideologice, din care eticul este mai totdeauna exclus. Deconspirarea declanșată în primii ani de după '89 ar fi avut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
informări a politrucului Flotilei, și Tudor Greceanu este suspendat de la zbor, ca suspect de o evaziune aeriană. Își dă demisia imediat, deoarece nu poate concepe ca un pilot, un ofițer căruia i se încredințează o comandă să fie privit cu neîncredere. Generalul Leu Romanescu încearcă revenirea lui în unitatea pe care o comanda, dar decizia lui Greceanu e de nezdruncinat. În 2 septembrie 1947, părăsește armata. Era o armată plină deja de ofițeri pe puncte, de consilieri sovietici și comandanți veniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unei epoci în continuă ascensiune pe care o trăiau. O lume grandioasă, elegantă, civilizată, dar mai ales o lume a păcii, în care arta și bunul- gust începuseră să domnească. Odată cu ultima ei suflare, un sentiment de ușoară nesiguranță și neîncredere a învăluit întreaga țară, și așa aflată într-o tensiune politică tot mai accentuată. Odată cu moartea ei se ducea poate și cea mai de preț speranță că lucrurile nu vor degenera sau se vor schimba într-un fel în care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lor În structurile europene, ei bine, Întârzierea noastră În așa-zisa tranziție se datorează nu numai clasei noastre politice, improvizate, e drept - dar ar fi putut fi altfel?! - sau relelor civice și administrative - corupție grosolană, discrepanța Între sat și oraș, neîncrederea În administrație, birocrația ca formă a unei alte corupții, cea de veacuri etc. -, ci, mai ales, moștenirii unui stat hipercentralizat și nu numai al „comunismului”; mai bine zis, al celui mai primitiv comunism implantat În Europa de o „echipă” - Chivu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În mod liber! - În mijlocul lor, dând apă la moară nu numai opoziției interne, dar și presei internaționale. De atunci, de la acele nefericite și nenorocite „veniri ale minerilor”, datează schimbarea cu 180 de grade a imaginii revoluției și a României Înseși, neîncrederea unor cercuri de influență ale statelor europene și ale mass-mediei În capacitatea noastră - spre deosebire de vecinii noștri de la Nord care purtau aceeași povară a trecutului politic! - de a ne Înscrie realmente, rapid, pe drumul normalizării și al reașezării democrației. Da, și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cinci decenii de injustiție și ruină națională și economică. Dacă Iliescu ar fi rămas „În mișcare”, dar n-ar fi ocupat un post de prim-plan, foarte curând ar fi fost aclamat și de acele cercuri care-l priveau cu neîncredere, În ciuda acelei aure de disident În cadrul partidului pe care și-o câștigase sub dictatură. Și, cum treburile Încâlcite și dezastruoase ale administrației și economiei românești nimeni nu le-ar fi putut rezolva atât de iute și atât de bine cum
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de succes, de nici o formă a eficienței sociale, ci de existență. „Cât pot crea - atât exist!”, Îmi spuneam, parcă, În acea pură și „discutabilă” instinctivitate post-puberală din care s-au născut, pe rând, eul meu „primitiv”, Încrederea nemăsurată În posibil, neîncrederea În probabil - În arma tuturor și a bunului-simț tiranic! - și apoi renașterea „celuilalt eu”, mult mai bogat, mai Îndrăzneț, care, prefăcându-se a acepta regulile probabilului, și-a afirmat, și a „confirmat” existența prin creație. O creație În sfârșit acceptată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că pleacă de lângă noi, iar scaunul pe care era așezat alături de tine este cald Încă; sau fatalismul care se infiltrează În conștiințe când „cei de sus” par a se fi așezat pentru mai multă vreme la putere; și, mai ales, neîncrederea profundă În administrație, În stat, care atrage după sine aceeași neîncredere față de cetățean din care izvorăsc apoi tot felul de legi și de ordonanțe de urgență care nu numai că le anulează pe altele, mai vechi, dar produc o confuzie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tine este cald Încă; sau fatalismul care se infiltrează În conștiințe când „cei de sus” par a se fi așezat pentru mai multă vreme la putere; și, mai ales, neîncrederea profundă În administrație, În stat, care atrage după sine aceeași neîncredere față de cetățean din care izvorăsc apoi tot felul de legi și de ordonanțe de urgență care nu numai că le anulează pe altele, mai vechi, dar produc o confuzie generală În aparat și la cetățeni, de care profită, bineînțeles, acele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-au format vreo trei generații de cetățeni români și care, cum o spuneam, fără a produce acel blestemat „om nou” visat de Lenin și de alții, a mișcat conștiințele, a produs noi forme de mentalitate, În genere negative (fatalismul, neîncrederea În stat, o altă discordanță Între cele trei mari provincii istorice, false entuziasme, false valori!...Ă, dar și lucruri pozitive, fără Îndoială. Am devenit cumva „mai bătrâni”, mai sceptici față de propriile noastre puteri sau energii, dar, după cum o aminteam mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ființă! A fi bătrân, cred eu - și pentru o dată mă conformez părerilor diverse și unanime, sceptice, dar și realiste despre această vîrstă -, Înseamnă, de fapt, Închidere În sine, stingerea sau anemierea interesului pentru ceilalți și problemele lor, o anume instinctivă neîncredere sau poate chiar rea-voință față de cârdurile tinerilor care intră pe trotuarele existenței sociale tropotind un pic cam gălăgios din tocurile lor bombate... Sau a fi bătrân Înseamnă cu adevărat și În ochii multora exacerbarea rea, măruntă, egoistă, ba chiar meschină
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o mai mică sau mai amplă energie, În forme care mai de care mai variate, mai „exotice”, În loc să emitem țipete de disperare și de reproș amarnic, Înciudat - cui?! -, să fim apți de a trăi stări care vor oscila Între uimire, neîncredere, poate chiar stupefacție, colorate apoi, mai iute sau mai greoi, de un fel de uimire, da, dar o altfel de uimire! Una de tip admirativ, o formă a „stuporii poetice” dacă pot s-o numesc astfel, acea bucurie Încă „gângavă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de apoi, singura lor mângâiere pentru viața ticăloasă, dură, pe care au trebuit s-o ducă În timp și În secole. Dar... credința doar Într-o „altă viață” nu echivalează cu o absolută devaluare a acesteia, prezente, tangibile?!... Și, oare, neîncrederea sau chiar disprețul pentru valorile antumității nu duce inexorabil la... ignorarea „ei”, de parcă ar fi o rudă săracă, o „nepoftită” la sărbătoarea destinului nostru?! Și, cu toate acestea, un spirit mai puțin sceptic i-ar putea replica marelui sociolog că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a accentuat de la un secol la altul. Instabilității generale din această parte a Europei i s-a adăugat instabilitatea internă. Prea multă instabilitate! Istoria românilor are o pronunțată notă anarhică. Cum să se construiască durabil? Se află aici originea unei neîncrederi În istorie, În orice proiect pe termen lung. O doză de fatalism s-a insinuat În cultura românească. Stare de spirit exprimată de Miron Costin Într-o frază memorabilă: „Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
număr, și În diversitate, reprezentând ceva mai mult de un sfert din numărul locuitorilor (românii erau 71,9%, potrivit recensământului din 1930). Problema, pe lângă număr, era și insuficienta lor integrare. De o parte și de alta se manifestau frustrări și neîncredere. Ungurii, până mai ieri stăpâni ai Transilvaniei, și românii, foștii lor supuși, Își inversaseră rolurile. Trebuia timp și bunăvoință pentru ca raporturile să se așeze În matca normalității. Raporturile dintre români și ruși sau ucraineni, sau dintre români și evrei erau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În mediul rural și, În genere, printre oamenii cu cultură modestă. Însă oamenilor li se spunea ceea ce multora dintre ei le plăcea să audă: se temeau de nesiguranța unei societăți deschise și, educați În spirit paternalist și autohtonist, priveau cu neîncredere spre modelul occidental. Lupta pentru putere a căpătat accente dramatice. În fața unei opoziții oricum minoritare, guvernanții nu s-au sfiit să recurgă la mijloace brutale, extrase mai curând din arsenalul bolșevic al luptei de clasă decât din cel al democrației
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
șase-șapte procente ale liberalilor și două și jumătate ale țărăniștilor. Pentru regimul Iliescu a fost un triumf. Dar nu — se vede bine astăzi — și pentru România. România se Îngloda pe calea unei reforme lente și incomplete, privită În plus cu neîncredere de Occident și ocolită de capitalul occidental (În timp ce Polonia, Ungaria și Cehia procedau la reforme radicale și atrăgeau spre ele aproape toate investițiile occidentale din zonă). Anii Iliescu Regimul Iliescu se prelungește până În 1996. Sunt ani În care România se
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o mulțime de Întreprinderi nerentabile și greu de privatizat. Capitalurile străine au Început să mai apară, chiar cu unele tranzacții spectaculoase (astfel, Întreprinderea de automobile „Dacia“ din Pitești achiziționată de grupul Renault), dar nici vorbă de „invazia“ așteptată și promisă. Neîncrederea acumulată de-a lungul anilor, slabele performanțe economice, o legislație stufoasă, contradictorie și instabilă, făcută parcă să-i dezarmeze atât pe Întreprinzătorii români, cât și pe cei străini, pentru a nu mai vorbi de regula bacșișului — toate acestea nu au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Deși În grade diferite, ei se simt Într-adevăr atașați de ideea națională. Așa s-a făcut România, și așa a rezistat. În plus, timp de decenii, naționalismul comunist i-a educat pe români În spiritul unicității lor și al neîncrederii față de ceilalți, mai ales față de valorile occidentale. Din toate acestea, a rămas ceva În mintea și În comportamentul oamenilor. Și astăzi, concepția despre națiune pe care o au mulți români este cea tradițională, depășită În Occident, dar Încă vie În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Dădeam din cap deși nu vroiam s-o fac. - Adică? - Cineva care e expert în studierea și abordarea demonilor. L-am fixat multă vreme pe Miller până când am zis, întrebat: - Demoni? Semn bun, m-a avertizat scriitorul. Miller oftă. Remarcase neîncrederea din grimasa mea. - În plus, mai comunic cu ceea ce se cheamă stafii - dacă asta îți convine mai mult, domnule Ellis. În limbaj natural, mă poți numi vânător de stafii, ca de altfel și cercetător spiritual. - În esență studiezi...tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sau diminuează cu insistență valorile, personalitățile izbitoare, unice, care s-au exprimat în această ultimă jumătate de secol! Un alt oportunism cultural, viguros și lipsit de nuanțe, semn al surpării unui sistem, e adevărat, dar și, cum o spuneam, al neîncrederii unora că pe acest sol se pot produce valori majore. Un Nichita Stănescu, un Eminescu sau Bacovia, Arghezi nu pot fi „înțeleși” sau „descriși” în afara operei lor, „rupți de operă”, cum o fac, de altfel, unii calomniatori postdecembriști care pretind
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vor bântui din nou, cu furie, într-o Românie aflată nu în tranziție, ci în criză, criza ce urmează unei mari surpări politice, criza fizică, a ruinelor industriei haotice ceaușiste, dar și cea mentală; centralismul industrial, financiar și administrativ excesiv, neîncrederea în statul care ne-a mințit și spoliat atât de des și barbar în ultima jumătate de veac, dar și neîncrederea statului și a funcționarilor săi în particular, în investitor, în țăran, în intelectual!... Slăbiciunea și corupția din bănci, poliție
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]