3,535 matches
-
de la unii la alții, despărțindu-i pe oameni, creând sentimentul atroce al neputinței, încercând să întindă absurdul unor relații sociale bazate pe exploatare, asupra lumii întregi, voind să creeze impresia că prăbușirea burgheziei ar fi tot una cu prăbușirea în neant și deznădejde a universului...“ („Ce au însemnat pentru mine oamenii sovietici și literatura lor“, Scînteia tineretului, 9 octombrie 1958) Un cetățean turmentat de minciună: „scriitorul“ Titus Popovici (nota V. I.) „În 11 ani de existență a Republicii se poate vorbi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
un măr, eu voiam să fiu prima pe fază și să le sar în întâmpinare. Ceva-ceva tot am câștigat până-ntr-a patra: ori de câte ori aveau poftă să mai molfăie sau cronțăne una-alta, veneau ață la mine, nu întrebau în neant. Fiindcă cel mai abitir se înfrupta Gigel Drăghici; începând dintr-a doua, copiii nu mă mai beșteleau Andibandicacarandi, Chiști sau Pișpi, ci mă strigau Penelopa lui Gigel, deși mi-ar fi plăcut mai mult să-mi spună Diana. Uneori însă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că aceste rele reprezintă consecința proastei gestionări a lumii făcute de către oameni, că ele se datorează păcatelor omenești, a prostiei, a îngâmfării, a lăcomiei, a ticăloșiei de a-i jefui pe alții și a trăi pe spinarea lor. Nimeni ,,din neant” nu era (și nu este) vinovat de această stare, doar oamenii cu inconștiența și prostia lor își fac singuri rău. Iar pentru a schimba modul de gândire al unei societăți este nevoie de timp, este nevoie de o educație corectă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
care veniți din Cârțișoara Țării Făgărașului în calitate de specialiști în producția sticlei, la finele secolului XVII se odihnesc în cimitirul satului de acolo, alături de nepoții și strănepoții lor, Urszuly Arpad, Raduly Gyorgy și Strezoly Iștvan, nepoți care la data trecerii în neant nu numai că nu știau o iotă românește, dar nici măcar nu aveau habar că străbunicii lor ce veniseră cândva pe coclaurele săcuiești fuseseră români de sub crestele Făgărașului. Iar acolo în valea Bâlii nu mai există decât amintirea unei fabrici de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de a simți și prin Încrederea Încăpățînată În unicul răspuns pe care-l dă. Vocea sa monotonă și amară Îmi sugerează că piramidele n-au servit, probabil, numai faraonilor. Un popor Întreg și-a Închipuit că ar putea să umple neantul cu blocuri de granit. Nici Oedip n-a suferit doar pentru sine. El a vrut să umple abisul cu ceva mult mai durabil: adevărul și inima unui om. Acolo unde alții ar găsi o mie de alibiuri, el spune: nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
slujit de acest fir Înseamnă că nu-mi place să Întîrziu Într-un loc. Da, Ariadna, știu ce cred cei care te vor compătimi; că timpul nu e nimic Înainte de a deveni memorie; și că ea singură ne salvează de neant și rămîne. Dar eu cred, dimpotrivă, că nu există nimic altceva decît ceea ce mă așteaptă. CÎtă vreme mă așteptai la ieșirea labirintului, te-am iubit, Ariadna, nu te-am mințit. Nu-mi pasă Însă ce se va Întîmpla cu labirintul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Îngropat Între iluzii pe munte. Acolo rămîne stînca singură În ploaie, ca un zeu virtual. Dacă va izbuti cineva, lovind-o cu o daltă, s-o facă să surîdă, va deveni chiar zeu, un zeu cu orbitele goale Întoarse spre neant... În tablourile Renașterii florentine, chiparoșii pîlpîie ca o flacără sub un cer care amintește puritatea marmurilor grecești. Nu voi găsi, probabil, un simbol mai bun pentru a spune că focul furat de Prometeu a ars totdeauna jos, În partea care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar fi sinucis, Narcis ar fi sfîrșit prin a se uita cu ură la el Însuși. Așa, luînd hotărîrea să moară, În ochii săi triști strălucește din nou, obosit, un licăr de dragoste. A gustat din nefericirea de a descoperi neantul În propria-i ființă. Aplecat deasupra imaginii sale din apă, s-a trezit deodată aplecat deasupra unui abis care este el Însuși. După aceasta nici un compromis nu mai e posibil. Și totuși de ce aș căuta În aceste valuri Însorite chipul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
superficialitate, ne plîngem am fi proiectați În vid. Ea l-a doborît pe Icar, dar ea e singura care face posibil zborul. Altfel ne-am azvîrli aripile și ne-am agață cu mîinile de rădăcinile copacilor ca să nu ne soarbă neantul. Ulise a aflat În felul său acest adevăr după ce a rătăcit zece ani pe mare. Și dacă tensiunea gotică neagă zidurile pe care se sprijină, Icar nu-l neagă pe Anteu. Cum nici florile acestea albe spînzurate pe gardul din jurul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Apolo, Dionysos e un zeu care știe să sufere. El a cucerit bucuria și nemurirea cu prețul durerii și al morții. Tocmai de aceea știm să prețuim clipa, pentru că știm cît ne-au sîngerat mîinile ca s-o smulgem din neant. Ochii zeului nostru au văzut pămîntul Înroșit de sînge, au văzut mame strîngînd la piept copii morți, au văzut cum Hera le-a luat mințile lui Ino și lui Athamas. CÎnd s-a făcut mare, a cutreierat toata lumea. Pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și eu vorbele lui Laocoon. Dar nu le spun... Nimic mai normal pe acest nisip dogoritor de care trupul se lipește liber decît să spui: iată un adevăr greu de obținut; sfărîmÎnd imaginea zeiței, degetele sculptorului antic ar fi pipăit neantul; și nimic mai normal deci, pe țărmul unei mări, decît elogiul soarelui, al apei și dragostei, și decît o statuie a Afroditei cu buzele sărate, În vreme ce soarele Începe să coboare, iar printre stînci valurile extenuate insinuează căldura unui iulie torid
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
imens mormînt de picioare, trăgîndu-l Înapoi, ci gîndul că amintirile sale nu sînt adevărate. Orfeu se teme că ceea ce „a fost” „n-a fost niciodată” și că, de fapt, În spatele său se cască un abis și nimic altceva; are groaza neantului nu În fața pașilor săi, ci În urma sa; iar destinul său e să transforme Într-adevăr orice amintire Într-un abis În clipa cînd se Întoarce spre ea. Sfinxul merge pe urmele lui și Îi pune Întrebările În șoaptă dar nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca avem nevoie de o patrie și de călătorii. CÎnd adaug, eu mă mulțumesc cu o patrie, Înseamnă că știu bine cît ma costă incertitudinea. Nelăsîndu-l pe Ulise să Întoarcă spatele Ithacăi, Homer l-a Împiedicat să se rostogolească În neant. Dealtfel, nu e unicul exemplu În care grecii se feresc de fascinația prea asiduă a necunoscutului. Prin epigonos ei Înțelegeau descendent, fără ca noțiunea să implice o ironie. Mai mult, epigonii au reușit ceea ce nu reușiseră Înaintașii lor, să Învingă Theba
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Cumae, scriind pe frunzele arborelui profetic pentru a le arunca apoi În cele patru vînturi, e un gest absurd. Artă gratuită? CÎnd prin arta sa artistul mizează totul pe soarele ce-i luminează privirea? În spatele unui strigăt tragic care invocă neantul se află aproape Întotdeauna o dureroasă melancolie a vieții. Dacă nu poate să fie etern, artistul răzvrătit Împotriva morții a vrut uneori să nu mai existe deloc. De aici o pornire nimicitoare, de a se distruge pe sine și luciditatea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a dat o stîncă pe care s-o urce, așadar trăiește și speră. O fericire curată e numai o șansă de viitor. În urmă nu mai e nici o speranță...) Altfel spus, deși nu e atît de tristă ca fuga În neant, fuga În trecut din fața sfinxului nu rezolvă nimic. Această zi plină de toată risipa nobilă a verii care continuă să ardă golful Îmi reamintește cît de lipsită de speranță era hîrjoneala societarilor „Arcadiei” din Settecento, ocupați cu jocuri de păstori
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
prima piramidă cu care cei vechi au Încercat să umple prăpastia goală deasupra căreia și zeii căpătau amețeli. Din repulsia față de inform s-au născut limitele, iar din oroarea de hazard o voință care decide drumul lui Oedip. Revolta Împotriva neantului a fost atît de violentă, Încît ea a uitat de consecințe. Și nu e Întîia piramidă care a degenerat În carceră. Însă cînd Oedip trece În seama destinului ce nu mai poate Îndura, n-o face din ipocrizie. După cum nici
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
explicații, îi voi cere scuze. Restul o interesează, înțeleagă ce vrea din comportarea mea, important este ca eu să-mi retrag vorba vulgară, să nu-mi fie rușine de mine însumi, să dorm liniștit la noapte, fără teama că, din neant, unde a dispărut, Doamna Ana s-ar putea întoarce... Altă dată, în altă zi, poate că aș fi uitat deja, dar azi sînt prea fericit ca să trec cu vederea ceea ce-am spus. Dacă nu-i voi cere scuze doamnei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe Mitrana: «Mai vii odată, sau muriși acolo?»“ (Cronică Muma) [...] Îți trimit amintirea noastră, a tuturor, morți și vii. Mamie III Sâmbătă, 12 martie [1949] Azi-dimineață, pe când eram încă adormită - sau, mai bine spus, pe când mă aflam între viață și neant -, am auzit pași străini în vestiar; am strigat: „Cine-i acolo?“ și Lina mi-a răspuns: „Domnul căpitan de la Slatina“. A intrat în cameră timid și jenat că mă deranjează (stătuse o oră la portar, ca să nu vină prea devreme
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să-mi tremure. N-am mai dat ochii cu Alicia Billington de mai bine de un an. Ar trebui să fiu în stare să fac față situației. Dar pare că tot timpul ăsta care a trecut s-a topit în neant. Amintirile tuturor întâlnirilor noastre sunt la fel de puternice și de dureroase ca întotdeauna. Tot răul pe care mi l-a făcut. Tot răul pe care i l-a făcut lui Luke. Mă privește cu același aer disprețuitor pe care îl avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de a-l vedea. Acum, cînd știu precis că a murit, nu-mi vine a crede că s-a putut pierde atîta spirit, atîta titanism. Nimic nu te îndeamnă la pesimism mai mult decît acest gînd: „A putut pieri în neant Călinescu!” D-voastră care nu i-ați auzit vorbind pe Ibrăileanu, pe Iorga, pe Călinescu nu aveți imaginea de sus a omului deosebit. Poate acesta este un mare avantaj, că aveți curaj să vă luptați cu oricine, căci de i-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
românească actuală. Opera sa, câtă a fost publicată, este semnul unei lupte cu inerția, dar mai ales cu poetul însuși”. Astfel a fost receptat de criticul literar, prof. Ilie Dan, Cătălin Anuța, care a avut o traiectorie meteorică, trecând în neant într-un mod zguduitor de tragic. Venit pe lume la 25 septembrie 1968, în Iași, Cătălin Anuța și-a făcut toată pregătirea școlară în orașul natal. După studii elementare și gimnaziale, a urmat cursurile Liceului Emil Racoviță și Mihai Eminescu
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
este în Cuyabeno și se va întoarce abia peste două zile. Hmmm... ce-i drept, Maximiliano nu mi-a confirmat că a reușit să discute cu Guillermo, dar îmi imaginez că nici nu m-ar fi lăsat să plec în neant fără măcar să-mi dea de știre... o fi aranjat el ceva, și dacă nu, încep deja să mă gândesc la alternative mă voi întoarce către Puerto Gregorio și voi merge la Remolino Grande, unde, am aflat din descusutul amicilor de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ultimelor picături de chicha elicopterul este gata să decoleze și parcă mă aștept să-l văd ridicându-se pe trei cărări. Îmi iau rămas bun de la cei doi ofițeri mulțumindu-le pentru ajutor (dacă nu ar fi fost apariția din neant a elicopterului militar aș fi rămas fără ceremonie în Remolino Grande!) și asist din nou la scena dramatică produsă de vântul de la elice, de această dată în țipetele entuziasmate și fluturăturile de mâini ale celor rămași la sol. Don Julio
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
legat destinul de cea care mi-a fost soție devotată 43 de ani. Acum aveam siguranța că, dacă voi dispărea în încleștarea dușmănoasă ce cuprinsese întreaga lume, voi avea posibilitatea să-mi continuu existența prin urmașul meu direct. Teama de neant nu mai era așa de grozavă! La sfârșitul lui ianuarie 1943 sunt trimis în concediu. În situația de război, concediile ostașilor se dădeau din șase în șase luni, rotația funcționa ca regulă generală. Ajung la Buzău pe o vreme de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
prefața cărții sale, I.L.Caragiale. Fatalitatea ironică, despre un capitol al unei proiectate cărți, capitol intitulat „Fiii lui Caragiale”, unde istoricul literar ar fi făcut remarcat o actualitate in spiritu, „ă...Ă cât de mult respiră spiritul lui, fascinat de neant și de geometrie, în posteritatea-i”. Din același manual virtual al utilizatorului mediu este recuperabil ceea ce opera lui Caragiale spune despre socie- tatea contemporană, „actualitatea lui Caragiale”, sau fap- tul că opera sa constituie fie expresia unei eterne damnări a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]