5,657 matches
-
proiectul rusesc, Gavril Bănulescu-Bodoni va încerca să conserve, o perioadă, spiritualitatea creștină românească a Basarabiei, până în 1821, când a murit. III. Răul dinlăuntru Eminescu nu se mulțumește doar cu explicația unor asemenea acte de trădare, care au pricinuit nenorociri peste nenorociri teritoriilor românești de-a lungul secolelor. El încearcă să facă lumină de ce o etnie atât de numeroasă, comparabilă, după Herodot, cu "inzii", traco-dacii, din care se trag românii, au stat în istorie sub Zodia Racului (vezi Doină) și n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și independența. Eminescu a fost uimit că o minte atât de strălucită ca a lui Dimitrie Cantemir a putut fi atât de mioapă în plan politic, încălcând până și ultima poruncă a lui Ștefan cel Mare că, în caz de nenorocire, e de preferat ca țara să fie închinată turcilor, mai cinstiți decât rușii, polonezii, austriecii sau ungurii. Și iată consecințele, culminânde cu cele două rapturi din trupul Moldovei: "Sub domnii fanarioți, care erau trimiși pe un timp anumit și care
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pentru îmbogățirea personală și armata nu mai exista de fel. Moldova pierde două provincii. Pierde vatra așezării ei, stupul de unde au pornit roiurile care au împoporat Țara de Jos, mormintele domnilor, vechea sa capitală, Mitropolia sa veche. Moldovenii au avut nenorocirea de a vedea înstrăinat pământul lor cel mai scump, și nu prin război prin vânzare. Într-adevăr, se împărțise Polonia, și o țară care trăise în atâtea asemănări cu ea trebuia să aibă și soarta ei. Totuși trebuie să constatăm
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
poate opune în zonă expansiunii rusești. Eminescu respinge și această utopie, în articolul Elenismul, cunoscând bine ce pot grecii care au dominat în Principate în secolul fanariot: În faptă, predominarea intrigantului și răutăciosului element grecesc în Orient ar fi o nenorocire și mai mare decât supremația turcească. Demosul grecesc din antichitate și până astăzi s-a arătat incapabil de-a construi un stat ca oamenii. În lumea antică, caractere nobile și mari erau răsplătite de acest demos desculț și palavragiu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
imperiul țarist înseamnă o imposibilitate și că soarta Basarabiei este, în context, pecetluită. Tocmai de aceea el consideră că problema basarabeană devine piatra de încercare pentru existența poporului român. Rostirea lui, în atare privință, se arată esențială pentru istoria noastră: "Nenorocirea cea mare ce ni se poate întâmpla nu este că vom pierde și rămășița unei prețioase provincii pierdute; putem să pierdem chiar mai mult de atâta, încrederea în trăinicia poporului român."90 De aceea, pentru el, e de o importanță
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
culmi de civilizație și cultură, la nivel european. Ba chiar, conform clarviziunii lui Dimitrie Cantemir, manifestată în Istoria ieroglifică, se ivea posibilitatea unirii lor sub un singur sceptru, dar vechea maladie a discordiei mioritice a împins cele două Principate la nenorocirea domniilor fanariote, după ce Cantemir a trebuit să devină captiv în Rusia, iar Brâncoveanu să provoace martiriul familiei, stingându-se dinastia Basarabilor. Am văzut cum Dimitrie Cantemir, orbit de propria doctrină cu privire la monarhii, a încheiat cu Petru I, la 13/24
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
era unul "lucrativ", ci o grea ispășire. La numai doi ani de la campania ziaristică de la 1877-1878, în februarie 1880, îi scria Veronicăi Micle: "eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociți din lume". De ce? "Și tu știi care este acea nenorocire. Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr, mulți mă urăsc și nimeni nu mă iubește afară de tine. Și poate nici tu nu m-ai fi iubit câtuși de puțin, dacă nu [era] acest lucru extraordinar în ființa mea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
mea grăitor de adevăr, mulți mă urăsc și nimeni nu mă iubește afară de tine. Și poate nici tu nu m-ai fi iubit câtuși de puțin, dacă nu [era] acest lucru extraordinar în ființa mea care e totodată o extraordinară nenorocire. Căci e bine ca omul să fie tratabil, maniabil, să se adapteze cu împrejurările și să prinză din zbor puținul noroc care îl dă o viață scurtă și chinuită, și eu nu am făcut nimic din toate acestea, ci te-
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
aceștia pare a fi căzut jertfă și generalul Metzentzow."149 Dar profeții nu sunt niciodată ascultați. Iar întreaga lui strădanie de a deschide ochii măcar contemporanilor săi a eșuat. O spune el însuși, la 9 august 1878: "E o adevărată nenorocire de-a prevedea tot și de-a nu putea împiedica nimic. Tot ce s-a întâmplat în urmă am prevăzut și, încărcați cu hulă și cu ocară din partea presei liberale, ne duceam păsul liniștiți, știind că vremea ne va da
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pentru înarmări nemărginite, nimănui necesare (acum distruse pe apucate), făcându-ne de rușine, prezentându-ne întregii planete ca pe niște cotropitori cruzi și lacomi când în realitate genunchii noștri tremură și iacă-iacă ne prăbușim vlăguiți"151. Soljenițân credea că toate nenorocirile Rusiei au început în 1917, odată cu abolirea monarhiei. Dar el nu s-a arătat simpatizant nici al imperialismului țarist și avea speranțe în înțelepciunea creștină a țarului Nicolae al II-lea, care ar fi putut stopa expansionismul rusesc pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și vorbe late și slabă în argumente." (16 aprilie 1878)153. Este adevărat, spune ziaristul, pe 26 aprilie, că Timpul, ca organ al opoziției, a combătut guvernul, dar a făcut-o "chiar cu multă amărăciune", neuitând că "acest guvern din nenorocire reprezintă statul român"154. Eminescu reproșează guvernului că a trecut dintr-o extremă în alta în atitudinea față de Rusia, cu pagubă de fiecare dată: "noi însă am rămas consecuenți, adică rezervați, plini de respect, dar demni și hotărâți." (30 aprilie
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă și publică de isprăvile bandelor ucigașe de sectanți sanguinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri și orașe și sate. Frații noștri își părăseau copii bolnavi, părinți bătrâni, averi agonisite cu trudă... În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o fărâmă de milă. Sprijin cald și un cuvânt înțelegător, fie numai sentimental, ar fi fost primit cu recunoștință. Li s-au servit numai gloanțe, au fost sfârtecați cu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
să fie supuși tratamentului hain și vandalic. Românimea aceasta, de o bunătate prostească față de musafiri și jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lăuda până ieri că are sentimente calde și frățești față de neamul nostru în nenorocire." Întrebarea lui Nicolae Iorga devine laitmotiv în masiva carte a lui Paul Goma, Săptămâna Roșie: "Care să fi fost motivul, pretextul, temeiul sau/și cauza pentru care, din prima zi (22 iunie 1941) a campaniei antisovietice a celui de al
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
S-a înecat ca țiganul la mal. Cam acesta a fost destinul de politician, de jumătate de politician, al lui Nicolae Ceaușescu. Dar important era destinul României, nu al său. E ceea ce înțelege doar un om politic de geniu. Din nenorocire, "geniul Carpaților" n-a putut să distingă în oglinda destinului decât propriul chip trecător, doar mâna de pământ despre care vorbea Eminescu, sub steaua căruia am împărtășit aceste reflecții, pornind de la conceptul ontologic Basarabia eminesciană. Culmea e că, în orbecăiala
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
românul nu se mai recunoaște pe sine, nu mai știe cine este, crezându-se "maldavan", adică un hibrid etnic slavo-român a cărui misiune istorică este să-și nimicească rădăcinile prin românofobie. Și astfel ajungem din nou la Basarabia lui Eminescu: "Nenorocirea cea mare ce ni se poate întâmpla nu este că vom pierde și rămășița unei prețioase provincii pierdute; putem să pierdem chiar mai mult de atâta, încrederea în trăinicia poporului român."317 Prevăzând nimicirea României, în pragul morții, Ceaușescu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ceilalți pe deplin clare, să spună ceea ce gândește, mai ales atunci când acest lucru este neplăcut și chiar dureros pentru el și pentru cei care îi sunt apropiați.140 Respectul necondiționat al adevărului și, în egală măsură, înfruntarea cu curaj a nenorocirii sunt imperative pe care trebuie să le urmeze cel pentru care demnitatea omenească este cu adevărat o valoare. Wittgenstein a luptat aproape zi de zi cu sine pentru a trăi în acord cu aceste aspre porunci. Și-a privit în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ONG-uri fantomă, dintre care cel al iubitorilor de animale de companie a devenit cel mai cunoscut. Nici când în presa oficioasă s-au publicat o mulțime de materiale privind o presupusă primejdie a turbării pisicilor, sau cazuri concrete de nenorociri provocate de câini agresivi scăpați de sub control, ori când s-au instituit impozite mari pentru "cei ce țineau în gospodăriile lor câini, pisici, hamsteri și alte animale nefolositoare", acel ONG n-a putut fi închis: pe străzile din Republica Umanistă
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
cărții funciare. 24 Adică 52, 69%, conform cărții funciare. Cele 0,03% "lipsă" constituie un litigiu ce tocmai se judecă la cea de a treia instanță. 25 Monarhie parlamentară, bineînțeles. 26 "Istoria omenirii nu este decât o succesiune neîntreruptă de nenorociri, iar scurtele etape liniștite trebuiesc folosite pentru a jeli în liniște nenorocirile trecute, precum și pe cele viitoare." (Joseph von Purtzelbaum). 27 DEX (Dicționarul Explicativ al Limbii Române) 28 În Republica Democratică Vandana, elevii învață în clasa întâi primară disciplina Democrație
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
lipsă" constituie un litigiu ce tocmai se judecă la cea de a treia instanță. 25 Monarhie parlamentară, bineînțeles. 26 "Istoria omenirii nu este decât o succesiune neîntreruptă de nenorociri, iar scurtele etape liniștite trebuiesc folosite pentru a jeli în liniște nenorocirile trecute, precum și pe cele viitoare." (Joseph von Purtzelbaum). 27 DEX (Dicționarul Explicativ al Limbii Române) 28 În Republica Democratică Vandana, elevii învață în clasa întâi primară disciplina Democrație, iar în clasa a doua primară disciplina Democrație avansată. 29 Respectiv vündünii
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
guvernanților; Când tranziția tinde să se permanentizeze în beneficiul îmbogățiților peste noapte; Când criza economică este acompaniată de criza morală, ca expresie a unei societăți grav bolnave; Când tineretul debusolat este tot mai expus și agresat de cele două mari nenorociri ale lumii contemporane: SIDA și drogurile; Când nemunca, hoția și cerșetoria s-au instalat confortabil în locul muncii și al cinstei; Când cei mai buni tineri absolvenți ai învățământului superior iau drumul străinătății pentru a-i îmbogăți și mai mult pe
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
sentiment de dragoste prin săruturi prelungite în mijlocul trotuarului sau în mijloacele de transport ori în parcurile publice. Încerc un sentiment de nemulțumire, de durere chiar, când văd ce se petrece cu actualul tineret, pe care îl pândesc cele două mari nenorociri ale prezentului: virusul HIV și drogurile, cărora le cad victime din ce în ce mai mulți copii și tineri. Generației adulte, celor care și-au asumat guvernarea țării, îi revine răspunderea pentru creșterea și educarea unui tineret sănătos din punct de vedere fizic, intelectual
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
cînd cineva menit să ajungă șef peste o anumită structură refuză, sau este împiedicat, și ajunge altul cu voință, relații și atît. În scurtă vreme, el va face pustiu în jur, apoi, pe cercuri concentrice, va propaga distrugerea sau pervertirea, nenorocirea în tot cazul, a structurii respective. Căci un șef care iubește puterea, sau averea, sau plăcerea, sau toate trei la un loc, este greu de schimbat și, de obicei are tendința să se perpetueze într-un altul ales de el
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ritualizare / 19 Câteva motive pioase de a suferi / 19 Despre buna folosință a morții voluntare / 36 Suferința îmblânzită / 44 Note / 52 CAPITOLUL 2. Fabricarea istoriei de suferință / 55 Viața la umbra martiriului / 60 Este istoria evreilor doar o istorie de nenorociri? / 77 Eroism sau mesianism, alegerea răului mai mic / 89 Istoria în slujba memoriei / 107 Misticismul ca antidot al suferinței / 118 Identitatea evreiască se scrie cu lacrimi... / 122 Note / 149 CAPITOLUL 3. O suferință fără speranță? / 159 A muri la Auschwitz
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
răspuns uman și liniștitor la suferință. Rut, eroina cărții care-i poartă numele, este arhetipul celei care-l întărește pe suferind. Povestea evocă sentimente umane, ajutorul și sprijinul pe care o ființă umană le poate oferi alteia în vreme de nenorocire. Noemina părăsește Betleemul, lovit de foamete, împreună cu soțul și cei doi fii ai ei și se instalează pe câmpia Moabului. Unul dintre fiii ei se căsătorește cu moabita Rut. După moartea soțului și a celor doi fii, ea își abandonează
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
esențiale ale relației cu Dumnezeut. Cel drept duce lupta lui Dumnezeu împotriva răului, iar voința lui Dumnezeu va învinge. Psalmii sunt bogați în implorări și rugăciuni ca Dumnezeu să intervină și să instaureze calea adevărului. Virtuosul se detașează de propria nenorocire pentru a purta o luptă divină împotriva răului, având ca orizont speranța biruinței în viitor. În rugăciunea sa, el îl simte pe Dumnezeu alături, iubirea acestuia îl atinge și este sigur de mântuireu. Iar în încrederea aceasta în Dumnezeu, care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]