3,633 matches
-
ființă nebună, lașă, geloasă, ridicolă, un pierde-vară pretențios și agasant, un dezechilibrat care se aruncă cu ochii închiși dintr-o extremitate într-alta; un leneș fără pereche, lipsit de orice fel de ordine în idei, de orice simțire cinstită, un neputincios la 24 de ani, nici om în toată firea, nici copil; un desfrânat dezgustat de desfrâu și un sfânt ipocrit și plictisit de virtute... Nimic nu Vă mai este pe plac! Toate lucrurile ce Vă cad în mână încep să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mi-ar fi o fericire... Îmi e o necesitate! Lopata În fața mea e muntele. În mâinile mele - o lopată: bucată de fier, grosolană și pătrată, cu ajutorul căreia vreau să pătrund în măruntaiele de piatră. știu: e o unealtă sărmană și neputincioasă care nu mă va duce nicăieri, chiar dacă îmi voi zdrobi mâinile și îmi voi sângera sufletul. Alta însă nu am la îndemână. Trebuie să sap muntele ori să renunț... Să renunț?! Peste putință! Pentru mine nu există o astfel de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
n’est pas du tout. Tandis que l’amour... 14 noiembrie 1954 În legătură cu criza de nervi de aseară: În viața aceasta, reglementată și planificată până în cele mai mici amănunte, se întâmplă la un moment dat să te cuprindă o furie neputincioasă împotriva acestui fel de a viețui din care lipsește însăși trăirea, din care lipsesc cele mai elementare emoții ale existenței. Totul devine judicios, totul plicticos, mort. Arunci cât colo cartea care, oricât de frumoasă, pare searbădă și cauți omul viu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
este Neantul! Categorie filozofică. și totuși, de ici, de colea veneau șoapte și amănunte răzlețe, care se ciocneau, se alăturau și se îmbinau într-un tot din ce în ce mai închegat, alcătuind până la urmă „legenda lui Mihai Rădulescu“. și din nou mă simt neputincios să le mai așez cronologic, așa cum se prezentau atunci, și nu le pot restitui decât sub forma unui întreg, al cărui adevăr însă socot că nu poate fi pus la îndoială, dat fiind că poartă pecetea supremă și sigură a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
li se zbârlea în sus. Creierul le ridicase părul în cap ca să-și poată părăsi lăcașul - am văzut bine, creierul li se ghemuise în căptușeala de mătase. Cei doi securiști aveau un aer disprețuitor, arogant, dar se dovedeau jalnic de neputincioși în fața căptușelii albe de mătase. Strălucirea ei albă mă făcea să mă simt invulnerabilă. Astfel mintea mea a scăpat de sub controlul lor, mi-au venit tot felul de idei agere, impertinente, iar cei doi nici măcar n-au băgat de seamă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ce-au greșit copiii mei?? Câtă nedreptate! Și plângea hohotind pentru suferințele îndurate de noi. "Bătrânul pelican se-ntoarce obosit A răscolit pământul, dar pește n-a găsit. Oceanul era gol și plajele deșarte Înflămânziți, copiii se îndreptau spre moarte. Neputincios, pescarul privi învins spre cer Lovind în pieptu-i moale cu ciocul lui de fier Smulgându-și inima cu ultimul efort Apoi, lipsit de viață, cade pe stâncă mort!... Iar puii adunați la un festin horor Mâncau nepăsători inima mamei lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
inevitabilă a suportat același regim de maximă austeritate ca noi. Avea o crăticioară unde mama îi punea zilnic rația de boabe, precum și un vas mai mic pentru apă. Se împuținase la trup. Jigărit și mititel, ajunsese un schelet care asista neputincios și înfricoșat la niște evenimente care-l depășeau și pe care nu le înțelegea. Ieșise și el odată cu noi pe hol, să se bucure, să vadă minunea care se întâmplase, privind lumina rece și leșioasă prin care se strecurau tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai lătra; că vă vine rândul și vouă cât de curând! Ai răbdare! Așa că ține-ți pliscul odată! Noi, copiii, stând în capul oaselor, priveam absolut încremeniți la ceea ce se întâmpla. Nu scoteam nicio vorbă, eram paralizați. Mama plângea privind neputincioasă la ticăloșii care veniseră să-i aresteze soțul. Între timp, tata se îmbrăcase. Întinde mâinile! ordonă securistul. Tata era galben la față și cu vocea gâtuită de emoție s-a adresat cu umilință securistului: Domnule, vă rog frumos, lăsați-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Le văd adesea cum urcă și coboară ezitant scările cu farfurii pline de ouă ochiuri și pâine coaptă la toaster. Atunci când știu să prepare un ou ochi am văzut și cazuri disperate, toți băieții prezenți în bucătărie uitându-ne la neputincioasă cu nedisimulată ranchiună sexuală. Lungi discuții amicale în bucătăria noastră comună cu studenții nemți, austrieci, francezi etc. Cea mai mare parte a lor sunt veniți en echange, schimb interuniversitar. Stau aici în Canada pe o durată maximă de un an
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de undeva, de sub supraveghere. Își exprimă dorințele printr-un geamăt-urlet animalic. Cele două fete încep să urce aparent indiferente scările de la universitate. Paraliticul își ia avânt cu scaunul, se blochează în scări apoi începe să urle și să se zbată neputincios. În cazul său, bestia sexuală care zace ascunsă în fiecare dintre noi se poate manifesta liber. Aș dori să remarc și privirile celor din jur, așezați tacticos pe iarbă. Priviri vinovate și atitudini paralizate de "corectitudine politică", dacă pot spune
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lagăre și așa mai departe. Și exact atunci face tata o infecție teribilă, care dă în septicemie. La spital nu putea fi internat, din cauza legilor rasiale. Medicii buni din oraș erau cu toții pe front. Acasă rămăseseră doar câțiva medici bătrâni, neputincioși. Îl vedeam pe tata cum se pierdea și eram disperați. Și într-o dimineață vine ofițerul hitlerist, SS sau nu, îi dă mamei niște pastiluțe albe și-o învață cum trebuie luate. Mi a fost frică: dacă hitleristul arian se
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mult de o sută de iepe, Dhaulagiri e tatăl a abia 25 de mânji. Prea puțini. Se vorbește urât de Dhaulagiri, veterinarii apreciază că fecunditatea lui tinde spre zero, proprietarii îl disprețuiesc, toată lumea înțelege că armăsarul e un ratat, un neputincios. Atunci, importatorii lui hotărăsc - cu majoritate simplă de voturi - să-l omoare, pentru că parazitismul nu poate fi acceptat într-o herghelie. Pac - Dhaulagiri e împușcat în septembrie 1967. Câteva luni mai târziu - lovitură de teatru: Dhaudeviri, un fiu din al
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nimeni nu mai știe cui aparține, când a fost spusă prima oară, care e poanta și, mai ales, dacă e o glumă sau o crimă. 31: „Dacă ți-e frică, renunț”, îi zice Crowhurst soției, dimineața. Femeia clatină din cap, neputincioasă. Nava se leagănă, liniștită, în mica radă a portului Teignmouth - Cornwall. Nu este încă gata, multe șuruburi urmează să fie strânse și multe puncte mai trebuie sudate, dar suntem în 31 octombrie, ultimul termen pentru a intra în întrecere. Crowhurst
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de invidiat. Când vecinii comentau că Anca era prea grasă, știam cu toții că de fapt li se făcea gura apă, încercând numai să-și închipuie forma și gustul mâncărurilor cu care își hrănea greutatea. Efectul ei asupra mea sporea fascinația neputincioasă cu care îi miroseam deodorantele golite. Când trecea pe stradă, îmi strecuram nasul prin zăbrelele gardului, ca să pot adulmeca mai bine parfumul dulce-amărui - un soi de combinație între coaja de portocală rasă, pe care o țineam în frigider de la Crăciun
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de plante cu flori și încă multe specii din cele fără flori, precum și bogatul fond faunistic despre care atât de mult ar fi de vorbit. În prezent Rezervația naturală Bâlea se află în administrarea primăriei Cârțișoara care privește din păcate neputincioasă la procesul de degradare tot mai accentuat de la un an la altul, proces ce a început în anii ’70 odată cu inițierea construcției șoselei Transfăgărășene, ridicându-se de atunci încoace numeroase edificii pe chiar terenul rezervației care se întinde pe nu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
truditorilor pământului existau și pe vremea copilăriei lui. Sunt și acum. Boierii și arendașii care storceau fără milă vlaga țăranilor, cârciumarii și comercianții hulpavi ce veneau la sate ca să se îmbogățească își recapătă încet încet privilegiile pierdute. Populația îmbătrânită și neputincioasă a satelor trăiește la limita subzistenței (așa este exprimată într-o formulare elegantă sărăcia extremă - gândește Dumitru Dascălu), ca și altădată. Drumurile desfundate, impracticabile în anotimpurile ploioase continuă să existe. Iluminatul public nu este folosit din lipsă de fonduri. E
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mai de preț avere a lui, pentru care era gata să-și dea și viața? Ori cei 45 de ani de silnicie comunistă sunt cauza acestei stări de lucruri? Ce folos că după ’90 pământul a fost redat unor bătrâni neputincioși, sau moștenitorilor lor, care nu au nici uneltele, nici banii necesari să-l lucreze? Din presă, de la radio și televizor Dumitru Dascălu a aflat că în unele localități rurale au apărut ferme particulare pentru creșterea ani malelor, că în altele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
instituțiile școlare și universitare a unui climat de ordine și disciplină fără de care nu se poate vorbi de educație în sensul propriu al termenului. Influențele mediului social tot mai nefavorabil și ale grupurilor de prieteni fac din familie un spectator neputincios la modul cum se realizează educația copiilor ei. Educația familială, școlară și socială nu se poate înfăptui în mod normal fără respectarea unor principii și reguli, fără ordine în toate, fără disciplină. Toate acestea presupun însă și un anumit grad
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
restrângeți, treptat, manifestările agasante de iubire față de copil și adăugați-le din ce în ce mai multe picături de exigență. Nu aruncați întreaga vină asupra ambianței sociale în care învață și își petrece timpul liber copilul dvs., și nu vă mai ipostaziați în victime neputincioase ale influențelor nefavorabile care acționează în societatea românească actuală. Tendința unor părinți de a cumpăra dragostea copilului cu prețul pierderii autorității asupra lui este extrem de păguboasă. Respectul copilului față de părinți și autoritatea neștirbită a acestora sunt pilonii solizi pe care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sau autobuzelor. Când i se întâmplă acest lucru, îl încearcă trăiri sufletești contradictorii: pe de o parte apreciază gestul binevoitor, uman, al persoanelor care îi oferă ajutorul, iar, pe de altă parte, își dă seama că înfățișarea lui de bătrân neputincios le îndeamnă să săvârșească un asemenea gest, fapt ce îi adâncește suferința. Din fericire, Dumitru Dascălu este încă în stare să urce și să coboare fără mari dificultăți din autobuze și tramvaie. Părul alb, trupul împuținat, spatele gârbovit al renumitului
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ca urmare a unor catastrofe naturale sau incendii, salvarea unor culturi amenințate să fie sufocate de buruieni, aparținând unei persoane aflate în suferință; strângerea în scurt timp a unor recolte pe cale să fie compromise; desfăcatul știuleților de pe coceni la persoane neputincioase; plantarea puieților pe povârnișuri supuse erodării; curățirea și întreținerea imașurilor ș.a. La unele clăci, încheiate cu un modest ospăț, cu bucate sărace, stropite cu un pahar de rachiu puturos și cu unul-două pahare de vin pe jumătate oțetit, își făcea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
face plăcere pentru că ne vedem pe noi înșine în oglindă, dar suntem conștienți că ceea ce vedem nu suntem noi, ci niște caricaturi ale noastre. Ființe care fac eforturi disperate să ne semene și nu reușesc decât să fie amuzante și neputincioase. Iar lucrul acesta ne gâdilă orgoliul și ne face să ne simțim superiori. Nimeni nu se mai gândește la tratamentul pe care lau îndurat animalele până să ajungă la performanța de-a face gesturi care nu le aparțin, pe nimeni
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fost dată pe post, noi nu vom ști asta niciodată. (2003) Piedone Prin anii ’80 era un personaj care, în comedioare italienești ieftine ca I se spunea Buldozerul sau Piedone în Egipt bătea ca la fasole la mafioți tembeli și neputincioși din cale-afară. Tipul nu avea deloc tehnică, dar nici nu era nevoie de așa ceva pentru astfel de filme. Mișca prin aer o mână și culca la pământ treipatru mafioți. Vezi bine, era un om foarte puternic, iar asta scutea personajul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
va afla în dezolarea care va veni după aceea, adunând puteri pentru atunci. 324. A unsprezecea. Cine este consolat să se străduiască să se umilească și să se înjosească atât cât îi stă în putință, gândindu-se cât e de neputincios în dezolare fără acest har sau consolare. Dimpotrivă, să se gândească cel care se află în dezolare că poate multe cu ajutorul harului îndestulător, ca să țină piept tuturor dușmanilor săi, adunând puteri în Creatorul și Domnul său. 325. A douăsprezecea. Dușmanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
stăpânit de o putere superioară care cu siguranță avea ca rezultat moartea. Medicamentele nu-și mai făceau efectul. Se simțea rău încă de la începutul verii. Fără ajutorul unei puteri divine, nu putea avea loc nici o îmbunătățire și astfel omul devine neputincios. Pe o măsuță, lângă medicamente era pusă o lumânare cu un chibrit. Când o văzuse își aminti că aceasta se punea lângă un bolnav atunci când se aprecia că va muri. Întinse mâna să o ridice, dar o trase imediat când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]