3,538 matches
-
Știa ce soartă urma să aibă cel care ajuta un gladiator urmărit, cel care îl îngrijise, îi vindecase rănile, îl pusese din nou pe picioare ca să poată fugi, în loc să-l denunțe autorităților satului. Voia să plece cât mai repede - era nerăbdător să-și continue călătoria și să ajungă în satele lui Julius Civilis. Velunda avea să-l întâmpine râzând, cu vântul fâlfâindu-i părul și veșmântul alb tivit cu purpură. Dorul de ea îi strânse stomacul. — Voi rămâne aici cel târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sinucis, obiectă Vitellius cu glas scăzut. Corect? — Tatăl meu era la Roma atunci. Mi-a povestit că Nero a fost ucis în apropiere de Neapolis... sau la Neapolis - Listarius își muta greutatea de pe un picior pe altul, ca un elev nerăbdător să scape de maestru. A fost ucis de servitorul lui. Vitellius se sprijini în mâinile lui mari și, cu greu, reuși să-și ridice trupul în vârstă de cincizeci de ani, care din cauza mâncării excesive devenise foarte masiv. Îl domina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că puii sacri pe care Galba trebuie să-i sacrifice în cinstea zeilor își vor lua zborul înainte să fie uciși. Îți spun că zilele împăratului Galba sunt numărate. Înseamnă că Galba va fi omorât? Cine îl va omorî? întrebă nerăbdător Vitellius; apoi se întoarse spre hangiu: Dă-i un picior câinelui ăluia. Dă-l afară. Nu-mi place cum se uită la mine. Parcă-i lup. — Lurr! - hangiul turnă vin într-o cupă, umplând-o până la gură. Lurr, marș afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-mi place cum se uită la mine. Parcă-i lup. — Lurr! - hangiul turnă vin într-o cupă, umplând-o până la gură. Lurr, marș afară! Câinele se ridică și se îndreptă spre ușa întredeschisă, dispărând în noapte. — Deci? - Vitellius se întoarse nerăbdător spre Ausper. Galba va fi ucis? Voi ajunge imperator? Eu? — Tu... Tu ai pus să fie luate din temple ofrandele și podoabele de aur și argint ale statuilor zeilor, iar apoi le-ai înlocuit cu altele, din cositor și alamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de altul. Văzute de sus, legăturile formau o rețea asemănătoare cu o uriașă pânză de păianjen ce acoperea valul de pământ. Strigătele ascuțite ale quazilor fură acoperite de glasul puternic și sigur al lui Antonius, care trecea călare printre soldați, nerăbdător: Linia de genieri să se întindă pe șaptezeci de picioare, până la marginile celor două valuri de pământ... În spatele fiecărui vallum să fie un car răsturnat și zece soldați. Soldații, înarmați cu pila, gladius și scutum, se pregătiră de înfruntarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de balteus pe cei din fața lor, îi traseră înapoi și îi împinseră spre spatele centuriei. Prima linie a frontului fu astfel ocupată de cei care cu câteva clipe înainte se aflau în linia a doua - douăzeci de soldați odihniți și nerăbdători să lupte. În spatele lor, alți douăzeci erau gata să ia parte la bătălie. Și mai în spate, în linia a treia, cei ce luptaseră în prima linie își trăgeau răsuflarea. — Ia-mă de aici... Un soldat rănit, plin de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care o născocise. Mai așteptă o clipă, nesfârșită... Voia să fie sigur că erau ultimii din hoardă. Nu mai ieșea nimeni din pădure. Aceea era clipa pe care o aștepta. Se uită spre tubicen, care îi răspunse cu o privire nerăbdătoare și slobozi semnalul caedere, tăiați! Signum manipularis se ridică spre cer, și în clipa aceea cei optzeci de soldați din fundul pâlniei puseră mâna pe scuturi. La semnalul lui Errius, signum-ul se aplecă în față, iar mâna argintie arătă direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așeza în fața lui, în colibă - ultima colibă, ridicată lângă un stejar. Toată oboseala călătoriei avea să dispară și aveau să rămână doar privirea Velundei și felul în care ea îi trecea palma peste față, ca să-i dea energie. Valerius privi nerăbdător peisajul cunoscut; văzu cotul pe care-l făcea apa. Își desfăcu mantia la gât, căutând amuleta. O strânse în pumn. „Velunda“, gândi el. Chipul ei. Trupul ei, parfumul de verbină al pielii. Se gândi la riturile pe care Velunda le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și brațe puternice. Și o mulțime de cicatrice. Continuă să înainteze. Auzea frânturi de fraze și un singur nume, repetat de o sută, de o mie de ori: Salix. Nu luă în seamă protestele celor pe care îi dădea deoparte, nerăbdător să ajungă la care. Acum erau chiar în fața lui. Era cu neputință să ajungi la ele; oamenii se îmbulzeau să nu piardă spectacolul campionilor închiși în cuști asemenea fiarelor. În cele din urmă, reuși să se apropie de un car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de un fazan pe care el însuși îl vânase și îl gătise. În cortul lui Antonius Primus erau aprinse câteva lămpi, dintre care una pâlpâia în fața altarului zeilor Lari. Din când în când, Valerius se ridica și ieșea din cort, nerăbdător. De ce nu mai vine? Poate că nu l-au lăsat să intre în Ludi... Ar trebui totuși să-l lase, pentru că e tribun... — Tribun? zâmbi Errius. Așa deci, Antonius nu ți-a spus că a fost numit legat. El este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e faimos în toată armata. După cum vezi, sunt bine informată. Mai știu că Vespasianus are sub comanda lui trei legiuni, dar încă nu a reușit să cucerească Hierosolyma. Mucianus comandă patru legiuni în Syria, dar îi place luxul. Amândoi sunt nerăbdători să se întoarcă în Italia și pot conta pe ajutorul trupelor auxiliare de cavalerie și infanterie, al flotei din Pontus și al regilor cu care s-au aliat. Tu, din Pannonia, poți ridica împotriva lui Vitellius toată Illiria, cu acordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
puternic, osos. — Am nevoie de tine... Se îndepărtă puțin, privindu-l grav pe maestru. Proculus ridică sacul, pe care îl lăsase jos când intrase, și îl puse pe genunchii lui Valerius. Ți l-a dat Antonius! — Cine altcineva? Valerius deschise nerăbdător sacul. Inima înepu să-i bată cu putere când văzu panglica albă a Velundei. Închise sacul și îl așeză cu grijă alături, ca pe o pernă. — Aici n-am cum să fiu medic. — Lasă-mă să-ți privesc chipul. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
găsească cuvintele, apoi continuă cu glas scăzut: — Dacă ucid, distrug o parte din mine. Ea, asta e... Dacă ucid, odată cu moartea dușmanului meu sacrific cea mai prețioasă parte din mine, cea care îmi îngăduie să... — Să, ce? îl întrerupse Marcus nerăbdător. — Să văd, înțelegi? zise Valerius coborând și mai mult glasul. Să văd cu o privire care nu e aceea a ochilor... E o privire dinăuntrul meu, pe care trebuie să o păstrez și care îmi îngăduie să văd lumea nevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
slab. Nu uita însă că rănile pe care le face sunt groaznice... Evită-le, pe cât poți. — L-a ucis pe Salix, zise Valerius. Amintirea trupului lui Salix prins în cârlige și târât spre porta libitinaria îl umplu de mânie. Înjură, nerăbdător să înceapă înfruntarea. Venise clipa. Cortegiul ce anunța luptele de gladiatori intrase în arenă. Cortegiul defilă prin fața pulvinar-ului unde Vitellius stătea la o masă încărcată, înconjurat de curtea sa. Cei dintâi veneau cântăreții, îmbrăcați în veșminte colorate, care își duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru lupta împotriva focului... Noi vom fi mai mulți. Poruncește trupelor mele să atace Capitolium-ul. — De la întemeierea Romei, nici măcar dușmanii n-au îndrăznit să atace Capitolium-ul. Acolo și-au făcut lăcaș însuși zeul Saturnus și Romulus... — Du-te, zise Vitellius nerăbdător. — Capitolium-ul e un loc sacru, simbolul Imperiului nostru, simbolul eternității... Oracolul spune că, dacă arde Capitolium-ul, Roma și întregul Imperiu se vor prăbuși în neant! - Allius Cerpicus clătina din cap, disperat. Nu pot să fac așa ceva, zise și-și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spre zei, conștient că își îndeplinise misiunea. Se retrase repede, nebăgat în seamă de mulțimea ce se îngrămădea în jurul lui Vitellius, peste care zeița Dreptății își întindea lințoliul. Înfipse sabia în pământul înierbat, ca s-o curețe de sânge. Căută nerăbdător amuleta. Abia acum își dădea seama că nu auzise glasul care, în acel an teribil, îi șoptise de atâtea ori: „Nu-l ucide“. Nici un glas nu rostise cuvintele acelea în timp ce înfigea sabia în gâtul lui Vitellius. Ridică amuleta. Inima îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
va fi săpat în veșnicie: G, că pe aripile acestui pui de gloabă vom urca necontenit și permanent în stima și recunoașterea contemporană. În sfârșit, am ajuns și noi, românii, în aer. Deși ar fi trebuit să ajungă în mâinile nerăbdătoare ale publicului consumator de informație la orele 4 a.m. fix, odată cu așezarea ceva mai organizată a cozilor, Expresul avu șansa sau neșansa apariției cu 15 minute mai târziu din cauza portarului care, străin de eveniment, puricea câinele iubit împreună cu o doamnă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
bine...singur. Întrerup pentru o clipă micuțul interviu pentru că mi-a intrat ceva în ochi: silueta plină de farmec a asistentei Maestrului, domnișoara madam Paloma. Merci pentru înțelegere. Dragă Maestre, observ că acrobatul prinzător Maestrul Gutză Simplon, este tot mai nerăbdător. Vă face semne disperate să vă aruncați ! Să vă prindă !! Nu vă e teamă că o să vă scape ?!? Imposibil ! îi datorez 500.000 de lei ! Oho ! Văd că ați renunțat la plasa de siguranță ! Văd că vedeți bine. Da, că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
atunci. Harold mă privea surprins, amuzat, stânjenit. Nu avea ce să-mi răspundă, pentru că nu pricepuse mai nimic din acea "moarte a continentului alb", care mă obseda pe mine de atâția ani, și apoi, nici nu avea chef de vorbă, nerăbdător fiind să plece și să soarbă un pahar de whisky, din care nu mai gustase cam de mult. Mă întrebă într-o doară: ― Dar religia ta? ― Pentru mine, creștinismul nu s-a născut încă. N-au fost decât biserici creștine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
receptorul de buze. Avea întîlnire la 4,30. Dar nu era sigur că... Bine. Perfect. Îl trimit. Atârnă receptorul și ridică triumfător privirile. - Eram sigur, șopti, parcă mai mult pentru sine. Vă așteaptă, continuă cu o voce fermă. E chiar nerăbdător. Vă așteaptă de un sfert de ceas. Domnul Orlando, etajul 11, camera 1029. Luați primul ascensor pe dreapta. Întinse brațul, dar inutil, căci în acea clipă un grup întreg se îndreptă compact în direcția ascensorului. Adrian mulțumi și grăbi pasul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spuneam și venerabilului domn de la recepție, am probabil un lapsus. Pentru că, vedeți, deși nu era Constantin, nici Theodor, și nici William, Williams, bătrânul dumneavoastră tot l-a identificat. A vorbit cu el la telefon și am înțeles că mă așteaptă nerăbdător, că începuse chiar să-și piardă răbdarea... Dar de ce nu mai spuneți ceva? întrebă. Femeia zâmbi din nou, de data aceasta cu un efort, parcă ar fi obosit deodată. - V-a spus că e la etajul nostru? La 21? - Sîntem
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acum, vino la subiect, îl trezi Orlando. De unde știai de întîlnirea de la 4,30? - De la 4,30? întrebă Adrian privindu-l turburat. Nu. Eu vorbeam de poetul pe care-l așteptam și de misiunea lui politică. - Lasă astea, îl întrerupse nerăbdător Orlando. Mi-ai spus în hall că ai venit aici pentru că aveai o întîlnire cu un necunoscut. O întîlnire fixată pentru 4,30. Adrian îl ascultase concentrat, cu mâna dreaptă la tâmplă. - Evident! evident! exclamă. Acum îmi aduc foarte bine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ceva schimbat în el. - Schimbat? se miră Lorinț. În ce sens? - Simțea, poate, că ce se întîmplase cu o noapte mai înainte ar fi putut avea o anumită semnificație. Ți-am spus: citise viața lui Buddha. - Bine, bine, îl întrerupse nerăbdător Lorinț. Dar nu văd legătura cu ce facem noi... Eleazar începu să se plimbe cu pași mari prin odaie, ca și cum ar fi încercat să-și potolească exasperarea. Se opri brusc în fața lui Lorinț. - Nu e vorba acolo de un Boddhisattva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu reușesc să-mi amintesc cu ce. În orice caz, dacă ar fi fost o nouă epifanie a Dumnezeului necunoscut, nu putea fi agnostos theos din Atena Sfântului Pavel. Nu seamănă deloc cu un Dumnezeu imaginat de greci... Darie clătină nerăbdător din cap. - Evident, evident, dar sunt fel de fel de zei și dumnezei necunoscuți... - Să lăsăm asta, îl întrerupse Laura. Eu regret un singur lucru: că n-ai apucat să-i explici lui Ivan ce înțelegeai prin acea expresie misterioasă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fost altfel. I-ar fi interesat, pentru că, foarte probabil, asta era și povestea lor... - O luăm din loc, domnule elev, șopti Zamfira. Se ridică anevoie, ajutat de Iliescu, dar deși se simțea mai obosit ca de obicei, porni hotărât, aproape nerăbdător. La un pas înaintea lui, Zamfira îi înlesnea trecerea printre porumbi. Pentru întîia oară cerul nu mai era acoperit de stele, și totuși nu se ghiceau norii, ci numai o boare fumurie plutind foarte sus. Și pentru întîia oară nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]