9,387 matches
-
în „România liberă”, „Scânteia”, „Gazeta literară”, „Iașul literar” ș.a. Prima carte a lui S., povestirea Luceferii de sub grindă, apărută în 1950, urmărește întocmai schema impusă de realismul socialist. De altfel, și celelalte proze, reduse ca dimensiuni, situate între istorisire și nuvelă, vor păstra aceeași amprentă ideologică și literară, ținta fiind cititorul provenit din mediul rural. Și Inima gospodăriei (1951), Învățătoarea (1951), Tinerețe (1953), Păpușoii (1955) fac parte din colecția „Albina”, dedicată literaturii de popularizare. Firul epic, simplist, din Tinerețe, de pildă
SIDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
atmosfera de epocă diminuează această latură. În privința primului său volum de proză, La curțile Hârlăului (1977), trebuie precizat că Ș. a scris mult înainte de a publica, iar ordinea tipăririi nu a fost neapărat și cea a scrierii. Cartea cuprinde patru nuvele cu istorii romantice despre Decebal, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Iancu de Hunedoara. Tema istorică va fi dezvoltată până la nivelul unei biografii romanțate în romanul Lunga veghe de la Cozia (1981), unde protagonist este Mircea cel Bătrân. La o intrigă
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
intrigă de o asemenea amploare, calitățile prozei rămân aceleași: echilibru, verosimilitate, atmosferă, încercare de a configura un portret interior. Parte din piesele de teatru, reunite în volumul Fulger în prag de veac (2002), au aceeași sursă de inspirație ca și nuvelele sau romanul. Drama Dacia Felix are în vedere ultimele zile dinaintea cuceririi Daciei, nelipsind nici aici elementul romantic, întruchipat de preafrumoasa soră a lui Decebal. Există însă și satire contemporane, cum este Lumina în culise sau Nu avem autori, în
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
M. Șerban. Cartea de debut a lui Ș. cuprinde schițe ce evocă existențe modeste, într-un ton sentimental, concordant cu o bună parte a literaturii minore din epocă. Același convenționalism și aceeași sferă de interes se întâlnesc în volumul de nuvele Prea târziu (1942). După război, înscris în eșalonul celor care sprijină noua putere, se aliniază tematicii realismului socialist și îi ilustrează schemele ideologice în prozele din Biruința (1953), Rătăcire (1955), Prețul tăcerii (1957) și în romanul O fată din cele
SERBANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
ia parte la alte acțiuni ale Rezistenței, experiența care îl va marca. Debutează editorial cu versurile din Commémorations (1937), urmate de Un Jour et une nuit (1938). În 1947, în ,,Revista literară”, condusă de Miron Radu Paraschivescu, îi apar o nuvelă tradusă de Șasa Până și însemnările omagiale Lui Benjamin Fondane, deportat. Cu un conținut și o atmosferă de acum constante, volumele vor ieși abundent: Mais une ile ou peut-être un rivage (1947), Enfin, ces neuf poèmes (1948), Poèmes dûs (1950
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
limba română Râsul. Eseu asupra semnificației comicului de Henri Bergson (1990), texte ale unor autori din diasporă (Emil Cioran, Petru Popescu) ș.a. În romanul Herbert, urmat în 1992 de un roman-pamflet, Tratat asupra cozii, iar în 1998 de volumul de nuvele Sâmbăta engleză și alte povestiri, S. este, după cum a remarcat critica, „un cronicar al valorilor burgheziei”, cu personaje ce amintesc de Anton Holban și Mihail Sebastian, dar și de Al.Vlahuță, I. Al. Brătescu-Voinești, Cezar Petrescu (eroii inadaptabili), Mateiu I.
SICOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
Mirona. În timpul perioadei virulent dogmatice scriitoarea ilustrează realismul socialist, compunând, pe teme date (munca în industrie, prefacerile din agricultură, rolul femeii, demascarea dușmanilor de clasă, educația patriotică în armată) și cu sloganurile epocii, romanele Cântecul uzinei (1950), Cantemiriștii (1954) și nuvelele S-a dumirit și Moș Ilie (1950), Surorile (1951). Diferit în bună măsură, dacă nu prin optică, cel puțin prin stil și relevanță picturală e romanul Fetele lui Barotă (1958), republicat, în 1974, sub titlul Iubiri paralele, unde sunt înfățișate
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
care l-a cunoscut, S. a cules și a publicat folclor - cântece lirice, balade, povești, colinde - în „Familia”, „Convorbiri literare”, „Telegraful român”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Revista Orăștiei” ș.a. La aceleași periodice și la mai multe calendare trimite și câteva schițe și nuvele. A redactat „Foișoara pentru răspândirea cunoștințelor folositoare și a iubirei de carte” (1886) și calendarul „Amicul poporului” (Sibiu, 1891-1899). Într-un apel adresat cărturarilor de la sate pentru culegerea literaturii populare, amenințată de uitare, el subliniază valoarea artistică a creațiilor orale
SIMA AL LUI ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289673_a_291002]
-
reunește anecdote cu o tematică variată. Prostia, îngâmfarea, infidelitatea conjugală sunt câteva defecte satirizate. Merită, de asemenea, amintite ghicitorile, întrebările și răspunsurile, „frământările de limbă” adunate în colecția Din bătrâni (1885), interesul pentru aceste specii fiind întâmplător până atunci. În nuvele (puține la număr și cele mai multe rămase în paginile revistelor) se resimte uneori influența lui Ion Creangă, alteori cea a lui Ioan Slavici. Semnificativ pentru idealul artistic al lui S. este personajul titular din nuvela Petre Butuc, modest dascăl de țară
SIMA AL LUI ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289673_a_291002]
-
specii fiind întâmplător până atunci. În nuvele (puține la număr și cele mai multe rămase în paginile revistelor) se resimte uneori influența lui Ion Creangă, alteori cea a lui Ioan Slavici. Semnificativ pentru idealul artistic al lui S. este personajul titular din nuvela Petre Butuc, modest dascăl de țară, lipsit de talent, dar aspirând spre gloria literară. SCRIERI: Tei legănat, Sibiu, 1885; Vlad și Catrina, Sibiu, 1885. Culegeri: Din bătrâni. Gâcituri, întrebări și răspunsuri, frământări de limbă, Sibiu, 1885; Ardeleanu glumeț sau 101
SIMA AL LUI ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289673_a_291002]
-
1995; ed. București, 1997; Inventarul obsesiilor circulare, postfață Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1999; Insomniacii, I-II, București, 2000; Ordine și dezordine, București, 2002. Traduceri: Henrik Ibsen, Rosmersholm, în Henrik Ibsen, Teatru, III, București, 1966 (în colaborare cu Florin Murgescu); Lidia Seifullina, Nuvele, pref. trad., București, 1966 (în colaborare cu Ludmila Vidrașcu); Johan Bojer, Fascinația minciunii. Foamea cea mare, București, 1969 (în colaborare cu Maria-Alice Botez); Jan Potocki, Manuscrisul de la Saragosa, pref. trad., București, 1971. Repere bibliografice: B. Elvin, „Boieri și țărani”, GL
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
începutul anilor ’50 muncește în construcții, iar din 1957 face parte din colegiul de redacție al revistei „Dnester”. Debutează în 1946 cu articole pe teme de actualitate și proză scurtă. Prima carte a lui Ș., Ziditorii (1950), o culegere de nuvele, are ca temă activitatea de pe șantierele postbelice, în vreme ce romanul Mahalaua de jos (1963) încearcă să transfigureze literar, cu toate poncifele realismului socialist, efectele în plan moral ale muncii de reconstrucție. În alte cărți, Tovarășul Vanea (1956), După război (1957), Hăul
SLEAHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289722_a_291051]
-
roman captivant, scris de un autor „care nu putea lipsi din istoria noastră literară” (Șerban Cioculescu). În manuscris au rămas alte culegeri - Joagărul Marghitei, Din vina motanului, Întâmplări din război -, proiectate să includă o nuvelistică de un larg evantai tematic: „nuvele comice, tragice, fantastice, unele cu caracter etnografic, altele mistice sau de moravuri”, cum le caracterizează S. într-o notă. SCRIERI: Sub semnul paloșului, pref. Șerban Cioculescu, București, 1989; Ma-ho, fiul bufniței, îngr. Constantin Măciucă și Getta Săvescu-Slătineanu, București, 1993
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
profesează, după absolvire, în județele Bacău, Suceava, la Iași și, din 1961, la București. În perioada 1966-1972 învață limba japoneză la Universitatea Populară din București. Debutează cu proză în 1970, la „România literară”, iar editorial cu volumul de povestiri și nuvele Balanța cu umbre, apărut în 1971, urmat de mai multe romane și de o culegere de versuri, Crângul semnelor (2001). Mai colaborează la „Luceafărul”, „Cronica”, „Orizont”, „Vatra” ș.a. Este membru fondator al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști (1990), președinte al
SIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289691_a_291020]
-
seamă” analitice, una ridiculizând maniera critică impresionistă practicată de E. Lovinescu în Pași pe nisip. Tot în 1913 publică la București, iar peste un an la Berlin „episodul dramatic în trei acte” Andrei Braniște. În 1930 îi apare volumul de nuvele Martirolog profan, care încheie activitatea sa propriu-zis literară. A mai colaborat la „Ramuri”, „Sămănătorul”, „Flacăra”, „Rampa”, „Noua revistă română”, „Sburătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Ideea europeană”, „Propilee literare”, „Milcovia”, „Cuvântul liber”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a., semnând și Dumitru Simina
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
Petrescu. Metamorfoza interioară a personajelor este însă prea rapidă, aproape subită, inconsistentă dramaturgic, de unde un aer construit, demonstrativ al piesei și un gust al absurdului prea căutat. Aceleași excese, vizibile cu deosebire în finalurile dramatic-spectaculoase, sunt de găsit și în nuvelele din volumul Martirolog profan. În vremea războiului, părintele Prigor duce un trai liniștit și resemnat, în umbra ocrotitoare a credinței, veghind căldura căminului, în care tocmai i s-a născut un fiu. Niște soldați dintr-un regiment în trecere îi
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
În încleștarea cu această fantomă răzbunătoare preotul se înjunghie, spre a lua asupră-și lanțul nenorocirilor, pe care îl vedea fără capăt, răsfrânt asupra familiei. Chinul interior al părintelui Prigor are o intensitate la limita absurdului, întrucâtva neverosimilă. Iulia, din nuvela omonimă, este un „caz” de piromanie, joaca ei cu focul mergând până la o extatică, stranie confuzie, dar ciudățenia fetei e artificială, exterioară. De aceeași factură cu prima nuvelă, Cornel Merei este povestea unui soț care trimite în secret flori consoartei
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
părintelui Prigor are o intensitate la limita absurdului, întrucâtva neverosimilă. Iulia, din nuvela omonimă, este un „caz” de piromanie, joaca ei cu focul mergând până la o extatică, stranie confuzie, dar ciudățenia fetei e artificială, exterioară. De aceeași factură cu prima nuvelă, Cornel Merei este povestea unui soț care trimite în secret flori consoartei, spre a-i pune la încercare fidelitatea. Reușind să o tulbure, e cuprins de remușcări și, spre a reînnoda firul rupt al încrederii, vrea să simuleze un accident
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
e cuprins de remușcări și, spre a reînnoda firul rupt al încrederii, vrea să simuleze un accident de mașină, menit să readucă afecțiunea femeii, dar este ucis. Aici cazuistica geloziei frizează, în același timp, absurdul și ridicolul. Șeful Preda, ultima nuvelă, exploatează gelozia paternă, care ia o turnură demențială, patologică și duce la întâmplări tragice. În general, sub aparențe inofensive, aproape banale, personajele lui S.-R. ascund un uriaș potențial de neliniște, de instabilitate interioară, transformându-se, subit, în indivizi descumpăniți
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
interbelică, insistând pe elemente de dezagregare morală, până la explicații subliminale ținând de etnopsihologie. Povestirile din O plimbare la Băneasa (1962) se refugiază în atmosfera Bucureștiului de la mijlocul secolului trecut, cu aceeași înclinație către mica patologie a caracterelor și a moravurilor. Nuvelele din Vârsta de bronz (1969) și Duminică frumoasă de primăvară (1971) certifică interesul pentru psihologia singuraticilor, pentru micile drame ale neinserării sociale sau familiale. O tânără handicapată își terorizează familia cu neputințele sale (Duminică frumoasă de primăvară), un bătrân profesor
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
de Copenhaga sosește la 19,22), un fiu își duce tatăl bolnav incurabil la o cabană, să se odihnească, iar bătrânul moare de singurătate (Sus la cabană) etc. Fratele meu Hans, din volumul Vârsta de bronz, este cea mai solidă nuvelă scrisă de S., în fapt un roman de mici proporții despre deriva morală a unei familii, silită să adăpostească un fiu de ofițer SS, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Compromisul, cinismul atitudinilor de fațadă e sancționat apăsat
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
A colaborat la „Revista Societății «Tinerimea Română»”, „Convorbiri literare”, „Fântâna Blanduziei”, „Revista literară”, „Generația viitoare”, „Revista poporului”, „Românul”, „Tribuna, „Universul”, „Școala română” ș.a., semnând Smara, dar și Smaranda Gârbea, Smaranda Garbiniu, Frusinica, Baba Vișa ș.a. Publică numeroase volume, cuprinzând proză (nuvelă, roman, jurnal de călătorie, povești pentru copii), versuri și teatru. S. și-a transpus pledoariile feministe în romane „educative”, burdușite de situații dilatate și teziste - Fata tatii (1912), Băiatul mamei (1917), Domnul Bădină (1931). În proza scurtă - Novele (1890), Dumitrițe
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
pref. trad., București, 1986; Valeriu Anania, Leș Cieux de l’Olt, Râmnicu Vâlcea, 1990; Michel Folco, Doar Dumnezeu și noi..., București, 1992; Ambroise Vollard, Ascultându-i pe Cézanne, Degas, Renoir, pref. trad., București, 1992; Rudyard Kipling, Three Short Stories - Trei nuvele, ed. bilingva, îngr. și pref. Liana Petrescu, București, 1993 (în colaborare cu N. Steinhardt); Philippe Séguin, Ludovic Napoleon cel Mare, București, 1994; Sanda Stolojan, Nori peste balcoane (Jurnal din exilul parizian), București, 1996; Maurice Cogagnac, Simbolurile biblice, București, 1997; Barbu
SLAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289718_a_291047]
-
arendașul grec Iani Livaridi, care ajunge să îl ruineze pe primul. G. Ibrăileanu a remarcat cu justețe că autorul „păcătuiește împotriva adevărului; d-sa nu zugrăvește oameni reali; d-sa procedează în mod simplist”. Spre deosebire de romanul Două neamuri, schițele și nuvelele lui S.-A. nu mai sunt tributare decât în mică măsură tezelor de acest tip. Ele impun o perspectivă diametral opusă idilismului sămănătorist. Satul nu mai este văzut doar ca o oază de seninătate și puritate morală, ca un leagăn
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
de acest tip. Ele impun o perspectivă diametral opusă idilismului sămănătorist. Satul nu mai este văzut doar ca o oază de seninătate și puritate morală, ca un leagăn al celor mai frumoase tradiții și comportamente umane. În cele mai izbutite nuvele personajele principale sunt oameni stăpâniți de patimi răvășitoare, de porniri tulburi, primare, telurice. Protagoniștii, naturi impulsive, firi aprige, ajung, puși în situații-limită, să comită nelegiuiri și crime. Conflictele se desfășoară tensionat, bine dozate în scene de intens dramatism, inducând emoții
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]