KorAP: Find »[drukola/base=odaie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...132 133 134 ...219 >

5,469 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

mare lucru nu trebuie să fie, dar, cum nu cunoștea decât serviciul actelor de liberă desfacere a băuturilor spirtoase, merse mai greu puțin. Omul de serviciu îl trimise de la Ana la Caiafa, și el ameți de atâta gălăgie, numărând treptele. Odăile în care intra erau pline de dosare și aerul cenușiu și stătut mirosea a tutun prost și a hârtie veche. Deasupra birourilor scrijelate, nevopsite, ardea un bec galben. Lumina de afară părea și mai ștearsă. Așteptă în câteva locuri la

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
scumpe, împletite, cu pietre roșii ca para focului. Căutaseră în maldărul de acte și scoseseră desenele pline pe margini de linii și cifre. Unul le spunea, ei, lui Stere și dogarului, care era de față: - Aici o să fie prăvălia, aici odăile, magaziile, privata, gardu!... Îi plăcuseră hârtiile foșnitoare. Bărbatul o întrebase: - Iți place? Asta o să fie casa noastră. Ce credeai? Ea își aruncase privirea peste liniile încîlcite și vorbele lui Stere o făcuseră să roșească de mulțumire. Antreprenorii socoteau cu voce

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Îmi este dragă fata dumitale și vreau să trăim mai bine. Ne-ai dat bani de zestre, vezi ce fac cu ei! Plec undeva? -Nu. - Sânt cununat cu Lina? - Ești. - Atunci? Vezi doar că trag la gospodărie: circiumă de zid, odăi, tablă de zinc pe casă, magazii, gard, am mai mărit locul și Dumnezeu să ne ajute să apucăm binele pe care-l vreau eu la amândoi. Dacă fac casele, parcă cine le stăpînește? Eu cu ea! -Să fiți sănătoși! - Și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
vesel. Cocoșată sucea dosul, răcnea o dată, pocnea degetele lăutărește. Ieșiseră și negustorii afară din dughenele lor să se uite. Oltenii suflau în palme de frig, bătând opincile. Au trecut podul de fier după plocon. Locuința brutarului se vedea de departe, odăi lângă odăi, cu acoperișul înțigluit și geamuri verzi la cercevele, deasupra, de 99 Îndulceau lumina soarelui. Câinii au început să latre, Aglaia a strigat la lăutari și vioristul a zdrăngănit la ăilalți arcușul, făcând un Mulți ani trăiască pentru cei

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
sucea dosul, răcnea o dată, pocnea degetele lăutărește. Ieșiseră și negustorii afară din dughenele lor să se uite. Oltenii suflau în palme de frig, bătând opincile. Au trecut podul de fier după plocon. Locuința brutarului se vedea de departe, odăi lângă odăi, cu acoperișul înțigluit și geamuri verzi la cercevele, deasupra, de 99 Îndulceau lumina soarelui. Câinii au început să latre, Aglaia a strigat la lăutari și vioristul a zdrăngănit la ăilalți arcușul, făcând un Mulți ani trăiască pentru cei din casă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
u era mai mare dragul de belșugul altuia. Lina, înzdrăvenită, golise circiuma, trăsese obloanele la ferestre și acolo potrivise ospățul. Brutarul o pupase la venire, o privise - frumoasă fină își luase, n-avea ce zice! 100 Stere le-a arătat odăile spoite atunci, albe, cu perdele și preșuri, din zestrea nevestei. Meșterii lăudau: - Bună treabă, la mai mult! Să vă dea Dumnezeu noroc! Sosi și preotul, adus de Grigore, tot în trăsură, cu dascălul, cărând cazanul sfințit, de aramă, al bisericii

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
îl lega cu sârmă în ostrețele gardului și pleca. După trei zile se întorcea, îl desfăcea, fl punea pe spinare și-l cară înapoi. Asta însemna că acarul rămăsese cu un copil mai puțin. Casa lui era plină de rude. Odăile miroseau rânced a moarte și a lumîriări scurse. Chema un preot, care citea, și-și ducea mortul la cimitir într-o căruță goală. Copiii ceilalți plângeau lângă el. Chirică punea o mână pe coșciugul nevopsit și nu scotea un cuvânt

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
obrajii roșii de trai bun. Dar cei mai mulți erau săraci. De unde să le iei banii, dacă nu ți-i mai dă? Cumpăraseră locurile cu economii. Aici scăpau de impozite și de datorii, trăiau ca vai de ei, câte patru într-o odaie, dar erau mulțumiți că nu mai plătesc chirii și că aveau casele lor de pământ, de bălegar, cum erau. Țineau fete de măritat. De unde să le dai zestre, să le trimiți după un bărbat? Unele dintre ele se mai căpătuiau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
luminat de flacăra luminărilor. I-au pupat mâna țeapănă. - Te duseși, tată-socrule! a rostit negustorul trist. Se adunaseră iar rudele: finul Tache, cuscrul Vasile, Ghiță Bîlcu, fina Smaranda, Cristea, tot neamul. Aduseseră coroane de flori, se închinau și plângeau. În odăile dogarului plutea un miros de tămue și de busuioc stătut. Văduva a chemat un preot, acesta a citit slujba, femeile puseseră gura în batiste, zguduite de mfluiire. - Tătucă, tătucă! Ne lăsași, tată! se căina Lina peste cosciugul lui. Cârciumarului îi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
a mai adăugat Gheorghe. Țiganca a râs scurt, și cel tânăr i-a văzut dinții albi, puternici, de iapă. Cu o mână și-a așezat o șuviță de păr, și sânii ascuțiți s-au ridicat sub mătasea capotului. Ucenicul privi odăile scunde de pământ. Pereții erau acoperiți cu preșuri, toate furate de mâna Stăpânului. Pe patul lat, ibovnica așternuse velințe scumpe și moi. În fiecare colț ardea câte o lampă albastră de porțelan, tivită cu nichel pe margini. Lăutarii își scoseseră

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
uitat mult după caii care alergau pe drumul de județ. - Ți s-a urât cu binele, coinac! i-a spus Gheorghe. Paraschiv a scos o țigară și-a aprins-o. Rămăseseră singuri până a doua zi în casa țigăncii. În odăi mai stăruia duhul femeii duse, un miros muieresc, ațâțător, de parfum șters și de lucruri încălzite. Pe scaun, atârna o rochie verde, și pungașul simți în clipa aceea că dorește și femeia, și puterea stăpânului ei... i. Ghetele Se ridicaseră

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
acilea! Numai la ăi bogați nimerește! Ce să caute la noi? Și-ar pierde cizmele prin noroaie! - Copiii spun că dacă lași ghetele la ușă, dimineața le găsești pline cu jucării... Femeia oftă. Obrazul îi era supt și rece. În odăi se simțea frigul de afară. Era ostenită. Ar fi vrut să se culce lângă bărbatul care sforăia în pat. Se răsti la băiat: - Pune-le și tu și du-te la culcare. Beghe se descălță. Scormoni zăpada lângă burlan și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mitropolitul cu mitra și cârja lui. Era o frumusețe! La isprăvire, au scos schelele, tot lăcașul mirosea a ulei și-a vopsea proaspătă. A venit și preotul de slujise la temelii. Adusese lucrurile în două camioane mari, se uitase la odăile spălate și dichisite, clătinase mulțumit din cap. Antreprenorul îi dăduse cheile, putea să se așeze cu preoteasa lui, cu copilul, că avea și o fată ce se uita uimită împrejur. Oamenii au sărit să-l ajute la descărcat. Veni Spiridon

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se potrivea, ce-i drept! 133 Până când a citit prima liturghie, popa a bătut mahalaua, s-o înzestreze cu odoare, icoane și candelabru, că era parohie săracă, de oameni neavuți. A luat-o de la pricopsiți întii. Cârciumarul -la primit în odăile lui, i-a dat un scaun. La u§ă îi pupase mâna. Avea o sutană lungă și neagră și niște ghete pline de praf. Obosit, ca după drum, își mângâia barba. Lina se învîrtea primprejur. Era cinste mare pentru casa

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
vitele-n cosor! - Da, dar acolo-i servicii le răspundea. / - Servici-neservici, se numește că ești adventist, parcă nu știm noi? 142 Dar Marin Pisică nu era adventist. Avea inima ca o fereastră deschisă. Vorbea singur, aduna flori și-ntre pereții odăii lui zburau scatii și brabeți bătrâni, care n-aveau unde să mai plece. Și domnul Isus îl ținea sub priviri. - Grăiește, Marine! ^ - Păi să fie așa o înfrățire, Doamne, să trăiască oameni și animale laolaltă, să nu mai curgă sânge

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
blană, și-o căciulă de miel, neagră, lustruită și înaltă, pe care și-o așeza pe-o ureche. În picioare, șoșoni călduroși. Starostele ședea în casa veche a țigăncii. O reparase cu ani în urmă și acolo trăgea. Erau trei odăi de lut, văruite proaspăt. Le păzea mama ibovnicei, o bătrână surdă și bețivă. N-avea pământ, n-avea nimic, trăia din ce-i trimitea fii-sa de la București. Didina încărcase casa cu lucruri furate și încingea niște focuri mari, boierești

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mieji dulci. Ofta Gheorghe de plăcere: - Bine-i, Paraschive! Să-ți bați copiii... Văduva se ducea să le aștearnă. - Tu să te faci c-"adormi, îi șoptea ăl bătrân lui Paraschiv. Și se strecura după femeie. Ea așternea cearșafurile în odaia musafirilor. Scotea din lăzile de zestre plapuma grea de lână, pernele brodate și două cămăși ale răposatului, albe și țepene. Pica Gheorghe. Înăuntru era răcoare și se auzea greierul casei. Se uita la fotografiile de pe pereți. Întreba: - Asta cine e

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ce bine ne e! Păi să iei unu de pe stradă și să-l întrebi o dată, da știi, așa, la fix: "Ia spune, nenică, cu ce te-ai ales? Ce-ai făcut la viața (a? Ai strâns bani, ți-ai ridicat odăi, ți-ai adus muiere la așternut, ai copii, să fie la dumneata, da altceva?" - Adică ce? întrebă Nicu-Piele din colțul lui. - Așa, vreo nebunie, s-arunci într-o noapte cu banii pe fereastră, să nu-ți pese ce-o să fie

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ardea un foc neostenit. Jupânul cobora pe la trei, când încă nu se lumina de ziuă, îmbrăcat numai într-o cămașă de noapte, încerca maiaua cu degetul, striga la slugi să se grăbească și urca iar scările întunecoase până la el în odaie. Locuia într-o cameră mare, murdară, plină de turtii și hârțoage, nemăturată cu lunile. Aprig proprietar! Se putea spune că scosese aur din mâinile lui. Lumea îl știa cum începuse: cu două sute de metri pătrați în buza gropii lui Ouatu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cartiere? - Domn' Bică, domn' Bică! s-a repezit spre el. - Nimic! a răcnit acesta. Cum am spus! N-am nevoie de bețivi la ușa mea! Sluga privea la ceilalți. Și ei tăceau. - Nu se poate, domn' Bică! Stăpânul plecase în odăile lui. Nu-l mai prinse. La vreo lună, unul din lucrători 3 întîlnise în fața cârciumii lui Stere. Mielu ajunsese rău. Avea o privire de capiu și nu știa ce mai spune. De când îl aruncase domnul Bică-Jumate afară, în stradă, trăia

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
asemenea marfă. Veneau oamenii săraci să se 180 Înțolească și luau mai ieftin costumul. Întrebau, puneau banii pe masă, plecau. Gheorghe ajunsese mai înainte. Îl așteptase pe Nicu la stația de tramvai. Merseră apoi la domnul Goldenberg. Intrară în niște odăi mici și întunecoase. Mirosea urât, a resturi rîncezitexle mâncare. În fundul prăvăliei era atelierul, o cameră înaltă, fără geamuri, luminată de becuri galbene, murdărite de muște. La vreo cinci mașini de cusut lucrau ucenici palizi, prefăcând croiala hainelor. Schimbau nasturii și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
un pervaz a zărit fața Sineftei. Fata își despletise cozile și cânta ceva îngînat. Pe sticla umedă se așternuse o brumă subțire de răceală. Hoțul s-a apropiat pisicește. Zăpada se așeza liniștit, straturi-straturi. S-a dat lângă fereastră. În odaie ardea numai o candelă, și când Sinefta i-a văzut chipul în geam, alb ca țuica, a țipat cu mâna la gură. - Deschide! a spus de afară pungașul. Copila era speriată, dar parcă-l cunoscuse. A deschis. - Cine e? De

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
al doilea a fost tocmai înăuntru. - Să nu se deștepte bătrîna! se văita ea pe întuneric. -Ți-e frică? - N-ai de unde să știi cât e de-a dracului! - Las-o pe mine, îi sticlește norocul dacă se deșteaptă! Caramangiul înconjură odaia cu privirile. - Da frumos mai e la tine! Ai și gramofon! Și cum miroase a gutuie, parcă-i în grădină la Mitropolie! 184 Era înalt de atingea candela. Avea jambiere și bocanci. Mirosea a bărbat și a vin. Ninsoarea i

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cojocul scurt și călduros. Se auzea trosnetul lemnelor în godinul pântecos și torsul pisicilor adormite pe o sofa scundă. Așa a început dragostea lui cu Sinefta. Copila 1-a frecat ce 1-a frecat, îl aducea noaptea, îl ținea în odaia ei, la căldură, dar nu-i credea vorbele mincinoase, că vorbea Piele, vorbea, dar nici codana nu era vreo proastă. I-a povestit viața ei, roman, nu altceva. Crescuse greu, -din sărăcie, n-avea nici de mâncare. S-a făcut

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
lehamite de tot, mi-e greu... Pe la miezul nopții, când punea Stere obloanele la ferestre, nea Fane pleca pe trei cărări. Avea de mers până la Tarapana, trebuia să treacă maidanul. Îi era urât să se ducă acasă. Ședea într-o odaie plină de oase și de borcane, care-i aduceau aminte de meseria lui. N-avea timp să se mai uite în dreapta și-n stânga, cum trecea vremea cu 192 podoabele ei, cu înflorirea și stingerea pomilor, cu sărbătoarea zăpezilor, iarna

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]