3,423 matches
-
sud-est. Este Rusia parte din Europa sau din Asia? Face parte Turcia din Europa sau din Orientul Mijlociu? Să ne reamintim că Imperiul Otoman a controlat părți din Europa În diverse momente istorice. Așa că este sau nu Europa o parte a Orientului Mijlociu? Mulți pretind că Europa are o moștenire culturală comună, aducând drept argument rădăcinile ei greco-romane, creștinismul și Iluminismul secolului al XVIII-lea. Europa, spun ei, este un mod de a privi lucrurile, care rezultă dintr-un trecut și un
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
tratament opus. Prin structura bolii, deseori aceștia sunt negativiști, violenți, nesupuși, impulsivi. Căutându-i în lumea închisorilor timpului, îi vom găsi înlănțuiți și torturați. Reputația tratamentului umanitar al alienaților, recunoscută țărilor românești, ca, de altfel, întregii lumi ortodoxe și a Orientului Mijlociu în genere, necesită corectivul: blândețea se adresa bolnavilor recunoscuți ca atare. Ceilalți, a căror boală era ignorată, erau condamnați la temniță. Folosind aceeași sursă 77, ne vom edifica: "Grosurile, adică vechile închisori, cuprindeau, într-un spațiu mic, umed și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cantus firmus. Aproape 2000 de ani, coralul gregorian rămâne temelia stilistică a cântărilor liturgice (de rit catolic), dar și sursa pentru toată muzica europeană „cultă”, laicizată de-a lungul secolelor următoare [...] Există, desigur, și o altă tradiție muzicală sacră, a Orientului European, cea aparținând bisericii ortodoxe [...] Nu va da naștere, însă, unei direcții atât de celebre ca aceea provocată de muzica romano-catolică (mai târziu și de cea protestantă) - așa-numita muzică „cultă” sau „clasică” - și nici nu va genera ramuri secularizate
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Dunării și ar ajunge la Marea Baltică. „Atunci România rămâne, după dreptate, în marginea răsăriteană a continentului”. Dezbaterea depășea cadrul unei simple localizări; se viza, în fond, integrarea mai puternică în spiritul european de civilizație și cultură, detașarea de un anumit „orient”. Definind misiunea Universității din Iași în noul context național și într-un context mai larg, european, prof. univ. Traian Bratu, rectorul Universității, sublinia rădăcinile greco-latine ale culturii românești și legăturile ei strânse cu Europa apuseană. Detașarea de Răsărit era determinată
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
asemenea însuflețit de dorința de a consacra tot timpul său și toate forțele sale ridicării și organizării patriei sale, pentru a face din această țară, atât de frumoasă și de bogată, un factor important de civilizație și de progres în orientul Europei. El apreciază însă că în zilele noastre nici o țară n-ar putea trăi o viață normală fără să întrețină relații continue cu celelalte țări și cu atât mai mult relații strânse cordiale și de bună vecinătate cu țările de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
considerăm pe drept cuvânt pe deplin înmormântată. În ceea ce privește argumentul că în Basarabia există populație ucraineană și mixtă, care ar avea nevoie de protecția noii Republici slave, el nu este decât un pretext zadarnic. Nu există nici un stat, mai ales în orient, în care populația să fie omogenă. Ucraina este ea însăși un exemplu în acest sens, dar nicăieri o minoritate nu are dreptul să dea tonul. Interesele și drepturile diferitelor populații aflate în minoritate în Basarabia vor fi întotdeauna păzite de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
care profesorul Enrico Montanari. Aspectele care i-ar lega pe cei doi ar fi critica lumii moderne, pe de o parte, și expunerea metafizicii orientale într o interpretare accesibilă europeanului actual, pe de alta. trecuse spre Occidentul contemporan din doctrinele Orientului și ale islamului, André Scrima trecuse din depozitul creștinismului răsăritean. Unei lumi care ajunsese să nu mai ia seama la dimensiunea intelectuală a propriei tradiții, cei doi îi amintiseră tematica principiilor ultime, o tematică unică, perenă, pe care o tratează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de cunoaștere spirituală, la treapta conceptului riscă să producă idolatrie, spune abrupt Grigore de Nyssa 1, să pună un Absolut limitat de însăși formularea lui. De la Sfîntul Pavel la Grigore de Nyssa și la întreaga teologie negativă sau apofatică a Orientului și a Occidentului creștin, formularea divinului e solicitată pînă la limitele ei, e folosită pentru a trimite spre ceea ce este dincolo de formulare și concept. Un asemenea tip de formulare își pune atent în scenă propria depășire, mobilizează intelectul spre Tăcerea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
aspră între suflet și carne, între voință și instinct și, în genere, pe dualitățile de tip antagonist produse de cădere, adică pe o criză ce trebuia înfruntată adecvat, prin luciditatea rațională și activă, aproape militară, a luptei între contrarii. în Orientul creștin, la Părinții pustiei și la teologii mistici, lupta aceasta e, desigur, prezentă. Dar ea e subsumată unei atitudini contemplative în care intelectul urmărește să ia cu sine cît mai departe corpul în aventura spirituală, să-l apropie asimptotic de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
aproapelui. Istoria, pentru el, nu advine. Or, ea e necesară pentru împlinirea apocalipsului. Toată trecerea de la natură la persoană e împlinită de el pe plan mistic, nu istoric, social, moral etc Unirea Bisericilor ar fi singura cale de a restitui Orientul prezenței istorice fără ca el să se renege pe sine. A parcurge fiecare moment al istoriei cu conștiința verticalei, a deschide fiecare moment al istoriei spre zenit, a-i extrage seva de transcendență : iată înțelesul în care părintele Scrima vorbea despre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
seducția modernității nu atenuează amărăciunea ,,conștiinței nefericite” a omului, care se vede trădat de propriile creații și de istorie, înstrăinat de originile sale și de aspirația către un ,,firesc” devenit imposibil: ,,copilul Iisus vinde cărți/ poștale ilustrate cu vederi din/ Orient...” (Prospect). Tehnologia și mondenitatea, viteza și luxul nu elimina singurătatea, exilul, durerea, moartea, ci, în economia unei lumi ,,grăbite”, ,,ocupate”, le fac încă mai insuportabile, prin diminuarea umanului. Poemele capătă alura unor „scrisori deschise”, înregistrând neutru banalități: ,,la starea civilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
care am putea-o defini profană. Ideea că religia privește doar sfera divinului, adică în special convingerile despre Dumnezeu, separată de restul experienței umane, este rezultatul categoriilor conceptuale moderne occidentale; această idee este absentă în antichitate. Cu alte cuvinte, în Orientul Apropiat antic nu exista o „dimensiune” religioasă separabilă de cea profană sau cotidiană, deoarece simțământul religios al acestor popoare pătrundea toate laturile ființei umane, nu numai pe cea a credinței în Dumnezeu. În consecință, studiul „religiei” din Israelul antic nu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cât și în valența sa istorică. Din punct de vedere teologic, centralizarea cultului în Ierusalim răspunde conceptului religios care considera că zeul suprem „locuiește în mijlocul” poporului pe care și l-a ales. În teologia regală, atestată de diferite inscripții din Orientul Apropiat, se afirmă că regele - conform poruncii divine primite - se va angaja să construiască templul ca „locuință veșnică” a divinității. Teologia a templului închipuit ca locuință a zeului în mijlocul poporului său este confirmată nu doar în Biblia ebraică (Dt 12
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a lui „idol”). E necesar să specificăm ce anume indică termenii ebraici traduși prin „idol” și „imagine”. Din punct de vedere religios trebuie să distingem dacă e vorba de o imagine de cult sau de o imagine în general. În Orientul Apropiat cultul reprezentărilor divinității este un fapt foarte cunoscut. Trebuie să distingem reprezentările cultuale ale divinității de simplele imagini, pentru că numai primele beneficiază de un adevărat cult prin acte de venerație: din punct de vedere ritual ele erau spălate, îmbrăcate
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
interpretate ca devastare a statuilor divine din templul din Samaria (cf. Is 10,9-11; pentru textele asiriene cf. Becking, 1997, și diferit Na’aman, 1999). Concluzionând, ansamblul datelor biblice și arheologice inserate în contextul mai larg al monarhiilor antice din Orientul Apropiat pare să încline spre existența unei iconografii religioase în Israel și Iuda în timpul epocii monarhice, iconografie documentată cel puțin în cazul altor divinități decât Yhwh. Practica iconică nu exclude existența atitudinilor mai mult sau mai puțin relevante ale unui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de cult, dar nu avem suficiente mărturii scrise pentru a putea delinea profilul. Între aceste ocazii private, pot fi amintite aici dezlegarea unui vot, dobândirea sănătății sau sacrificiile pentru îndepărtarea impurității. Capitolul 5 Cunoașterea voinței divine În culturile antice din Orientul Apropiat, lumea cerească și cea pământească nu erau concepute ca două universuri separate, ci erau corelate vital una cu cealaltă, astfel încât realitățile lumii pământești depindeau deseori de arhetipul lor ceresc, așa cum și acțiunea umană era, uneori, cauzată de voința divină
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Weippert, 1988, pp. 289-290). Această definiție a profetului face distincție netă între inspirația profetică și activitatea divinatorie (tehnica deductivă); trebuie remarcat însă că avem aici o distincție modernă ce nu este prezentă nici în textele biblice, nici în cele din Orientul Antic în general, pentru că în aceste culturi antice, comunicarea voinței divine putea fi făcută de mulți specialiști în religie, în foarte multe moduri, toate la fel de admise, după cum rezultă clar din 1Sam 28,6 unde se afirmă că, după moartea profetului
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care au avut loc în timpul monarhiei. În plus, nu trebuie să uităm că în epoca preexilică, Israel și Iuda au fost două monarhii cu structuri politice și organizatorice asemănătoare popoarelor vecine, astfel că unele date comparative cu celelalte regate din Orientul Antic apropiat (Nissinen, 2003) ne-ar putea ajuta să înțelegem mai clar fenomenul profetic din această epocă (cf. Merlo, 2009). Restrângând analiza la profeții care nu au fost antrenați ca purtători de idei de modelele literare și teologice deuteronomiste, cum
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
negativ. Tot după aceste teorii, răspândirea magiei era destinată să decadă în momentul în care în istoria umanității s-ar fi afirmat o religie superioară. Această interpretare în cheie evoluționistă a magiei nu are însă corespondență în concepțiile religioase ale Orientului Apropiat antic. De fapt, în aceste culturi magia era considerată o componentă importantă și legitimă a religiei, deoarece - deși făcea apel la tehnici și formule care par să acționeze independent de religie - ea era inserată într-o viziune religioasă precisă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ca o creatură a lui Dumnezeu (Gen 1-2). Deși primele capitole din Cartea Genezei au fost redactate în forma finală în epoca (post)exilică (cf. F. Giuntoli, în Merlo, 2008, pp. 113-116), învățătura lor despre natura omului reelaborează concepții specifice Orientului Apropiat antic prezente deja în vechile povestiri ale creației (de exemplu, miturile babiloniene Enuma Eliș sau Atrahasis), astfel că este foarte posibil ca ideea că omul este creatura lui Dumnezeu să fi existat în Israel cu mult timp înainte de redactarea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
unirii dintre bărbat și femeie, dar ea era considerată și o lucrare divină și, în cazul în care nu avea loc, trebuia cerută prin rugăciune (1Sam 1,11). Multe personaje din povestirile biblice și mulți eroi din textele epice din Orientul Apropiat au reușit să rezolve lipsa descendenței numai datorită intervenției divine directe. Concret, se considera că embrionul provine din sămânța bărbatului în timp ce femeia, comparată ca rol „mamei pământ”, ducea la îndeplinire dezvoltarea seminței primite. Capacitatea de a procrea, în afară de faptul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
timp, substanțele naturale utilizate în riturile magice primeau puterea lor direct de la Dumnezeu. Contactul dintre puterile naturale și puterea divină se justifică prin rațiuni de tip mitologic, după cum o arată textele de exorcizare împotriva bolilor și nenorocirilor descoperite în culturile Orientului Apropiat antic. Suprapunerea dintre cauzalitatea naturală și cea religioasă cu privire la boală și vindecare este, așadar, o caracteristică atestată nu numai în Biblie, ci și în toată lumea Orientului Apropiat antic. Un exemplu preluat din vasta corespondență epistolară a regilor asirieni cu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sângele, purtător de viață și, din acest motiv, rezervat lui Dumnezeu. Această stare de inabilitate și necurăție religioasă nu este documentată doar în legislația târzie sacerdotală biblică (Lev 15,19-27), ci este confirmată și de materiale și mai vechi din Orientul Apropiat, ca de exemplu, un text pre-babilonian care afirmă: „Dacă un bărbat atinge numai puțin o femeie în perioada de menstruație (musukkatu), pentru șase zile nu va fi [pur]” (citat de CAD, vol. M/2, p. 239). Binecuvântarea și blestemul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
še’ôl, etimologie nesigură, tradus prin „lumea de dincolo”, ’ereș, „țară”, „pământ al întunericului”, „pământ al uitării”, „adâncul pământului”, ‘ôlăm, „veșnicie”, qeber, „mormânt, groapă”, bôr, „deschizătură, cavitate (ce duce către lumea de dincolo)” și altele. La fel ca în gândirea Orientului Apropiat antic, își imaginau lumea locuinței morților ca loc subteran, un fel de oraș întunecat, trist, tăcut, plin de praf și noroi (Iob 10,21; 17,16; Ps 49,20; 94,17). Nu avem izvoare literare care să documenteze o
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cuvinte, în afară de faptul că este o realitate în întregime concretă și tangibilă, cosmosul are în sine și o semnificație religioasă care concordă cu ceea ce creatorul divin a decis și prestabilit la origini. Trebuie să mai ținem seama că în mentalitatea Orientului Apropiat antic, Dumnezeu nu era considerat un „spirit” opus materiei, ci mai degrabă „domn” al materiei și al lumii, cel care stabilește principiile ce ordonează întreaga existență și, drept consecință, reglementează desfășurarea tuturor lucrurilor. În Biblie și în culturile asemănătoare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]