3,686 matches
-
justețe mai mult decât ale altora. Față de critici e inclement ori tranzacțional, cu prozatorii e reticent, poezia, pe care n-o profesează însuși, se bucură de o primire cordială, în marginile temperamentului criticului care preferă grațiosul, micul plastic și are oroare de lirica sublimă, de marele patos, de meditație, deopotrivă apoi de ceea ce i se pare plat ori simplist. Istoria civilizației române moderne e o replică mai voluminoasă la Spiritul critic al lui Ibrăileanu. E. Lovinescu admite și el intrarea în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pământ. Numeroși alți versificatori au apărut în ultimul deceniu, turburat de război, o clasificare a lor însă este acum prematură. Capitolul XXIX ALTE ORIENTĂRI PAUL ZARIFOPOL Paul Zarifopol e un critic sceptic, cu neîncredere în viabilitatea capodoperelor universale și cu oroare de clasicitate: "...cîți oameni cetesc, observîndu-se onest, dialogurile lui Platon, Iliada, pe Tit-Liviu, tragediile lui Racine, dramele istorice ale lui Shakespeare, tragediile lui Corneille?" Gustul îi lipsește și pașii săi sunt nesiguri nu numai în literatura română, de care dealtfel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de logică, n-a scris decât articole de jurnal. Apare deci acum specia filozofului mit. În N. Iorga se putea întrupa mitic (căci omul era cum nu se poate mai refractar ideilor generale) ideea unui stat arhaic cu instituții instinctuale, oroarea de înstrăinare, dacismul. V. Pîrvan (1882-1927), emerit istoric al antichității și arheolog, emulând cu Renan, e mai substanțial. Concepția lui istorică, spiritualistă, e justă, în ciuda unui bombasticism stilistic care l-a făcut pe P. Zarifopol să-l deteste ca pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai ales în sexualitate, continuând în privința aceasta, cu mai mult aparat teoretic, opera lui F. Aderca, cu care prezintă asemănări structurale. Pentru ca eroul săpoată avea cât mai multă competență sexuală, el trebuie să rămână liber. De aceea el are o oroare invincibilă pentru căsătorie. În Isabel și apele Diavolului, un tânăr orientalist, în timpul rămas liber între studiul gramaticii anamite și al templelor din Bangkok și din Mavalavaram, seduce o fată de pastor, profesează viții inavuabile cu un tânăr, pe care îl
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Sinistre, printr-un greșit dostoievskism, ele se inspiră din domeniul morbidului și prezintă demenți sifilitici, alcoolici, sinucigași, copii vițioși, mame perverse, preoți concupiscenți. Titlurile înseși sunt de genul fioros: Sângele, Monstrul, Omul și fiara. Autorul preferă pe adolescenți: "Brrr! am oroare de omul matur". M. Blecher, bolnav adevărat, a refăcut Der Zauberberg al lui Thomas Mann cu observație autentică din viața tuberculoșilor osoși, interesante ca reportaj superior, respingătoare în aspectele erotice. Petru Șerbănescu, în Viața frântă, rezumă aproape cartea mai sus
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o bună parte din budismul tibetan prin „prădarea mănăsti rilor; distrugerea bibliotecilor și a însemnelor religioase; executarea unora dintre călugări; torturarea și întemnițarea altora”. În anii ’80, china a cunoscut un reviriment de nuanță liberală și a încercat să repare ororile și crimele săvârșite în Tibet. A restaurat mănăstirile devastate de revoluție, călugării se întorc în mănăstiri unde reiau disputele tradiționale referitoare la dogmă și primesc un salariu oficial. Problema relațiilor cu Dalai lama este însă departe de a fi rezolvată
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
mustrarea îmi pecetluiește soarta de pe urmă". Eleanora and Juga / Eleanora și Juga (iunie, 1769; singurul poem de Rowley publicat antum, prin acceptul lui Alexander Hamilton, în Town and Country Magazine) - "turnuri ruinate"; "ziduri pustii"; "chilii prăbușindu-se"; Frica, uriaș spelb"; "Oroare țipînd"; "bezna groaznică a nopții"; "bufnițe de rău augur"; "corbi funerari croncăne"*; "dumbrăvi bîntuite"**; "calea cea mai singuratică"; "duhuri ce nu au odihnă, tovarăși ai caznei mele"; "luna cea palidă"; "noaptea mohorîtă"; "zîne fantastice"; "furtuna mugitoare"; "săgeata cea lipsită de
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
la atitudinea retrogradă și ucigașe, și renunțați la războiul de exterminare a legionarilor. Întorceți-vă la demnitatea de altădată a părinților noștri creștini sărmani. Oare nu mai dispuneți de niciun dram de rațiune? Reglați-vă mecanismul celebral, și nu mai repetați ororile și crimele din trecut, căci totul se va nărui iarăși și veți îngropa viitorul neamului și al copiilor noștri sub dărâmături de foc și blestem, și nu veți putea stinge niciodată dragostea noastră de neam, devotamentul, fulgerul credinței noastre în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Manuscrisul pe care îl publicăm aparține învățătorului Ion Ionescu, (1910 - 1982), căsătorit cu Janeta Ionescu (19051999), pe care o amintește. Au cunoscut ororile războiului, Ion Ionescu „a trăit cu un picior nevindecat până la sfârșitul vieții”, cei doi soți nu s-au numărat printre cei „aliniați” P.C.R.-ului. (Lina Codreanu, “Învățătorii din cercul amintirii (Dodești)” în Ecouri Literare, Vaslui, An II, nr. IV, 2009
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93470]
-
literară (dorită sau nu), altele plictisesc. Louis Aragon își prevenea în acest sens cititorii, în al său Traité du style (1928): „Si vous écrivez, suivant une méthode surréaliste, de tristes imbécilités, se sont de tristes imbécilités. Sans excuses...”. Cât privește oroarea de literatură, s-a dovedit a fi o simplă poză. Aproape toți suprarealiștii au devenit, mai devreme sau mai târziu, „literatori”, ba chiar militanți. Aragon a publicat nu doar poeme explicit angajate politic, ci și romane. La noi, aproape toți
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
și vehemențe trecătoare. De ce ni se spune să nu arătăm ce a construit Ceaușescu? Nu putem micșora criminalitatea anilor de dictatură arătând că s-au construit blocuri și metrouri - ca și când românii ar fi trebuit să trăiască În barăci. Dar câte orori s-au produs? Câte abuzuri? Câte crime? Fiecare confesiune, fiecare istorie face parte din istoria națională, din istoria tragediei trăite de poporul român În cinci decenii de comunism. Niște savanți occidentali au descoperit că, la naștere, funcțiile ochilor cârtiței sunt
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pentru că volumul de față se Încadrează În acest domeniu, blamat de unii și susținut de alții. Dacă, imediat după revoluție, câțiva istorici au Început, cu pași timizi, să realizeze interviuri cu foștii luptători din munți, cu cei care au cunoscut ororile sistemului penitenciar sau cu alte categorii de victime ale regimului comunist, odată cu trecerea anilor interesul spre acest tip de surse a crescut considerabil și, pe lângă cei care au continuat aceste demersuri pe cont propriu, au apărut chiar și preocupări instituționalizate
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Vezuviu, că am tăcut În mine parcă. În ’90, când ne-a scos decretul lui Roman la pensie, la 56 de ani, am zis: „Doamne!”. Și de 17 ani mereu mă gândesc... și aș vrea să vorbesc cu cineva despre ororile ăstea ale comunismului, să nu le mai aibă nici nepoții nepoților noștri. Omul se naște liber și un stat totalitar nu poate să fie niciodată benefic pentru popor. Comunismul ăsta e o ciumă și toate lumea trebuie să audă. Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pentru colectiv, ești pentru acte de teroare!” Fii atent ce Îți spun... și acte de teroare e scris și aici... Când Îl lua pe ălălalt la bătaie, de frică, nu știa să mai zică „acte de teroare”, zicea „acte de oroare”! Și atuncea am știut și eu, și chiar și ceilalți, pentru ce suntem arestați... Bun. Ca să spun ce nu mă privește pe mine, nu știu dacă e permis... Da’ mai bine nu trebuie să spun... Ce-a pățit Istrate ăsta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
în urmă cu cinci ani, una din temerile mamei a fost ca nu cumva el să moară la spital. „Doamne ferește, - îi spunea adesea -, dacă mori acolo, te taie și fac cu tine tot felul de experiențe”. De unde îi venea această oroare? Probabil din cele auzite la oamenii din sat. Pentru că se duceau întotdeauna prea tîrziu, mulți din cei care ajungeau la spital mureau acolo. Spitalul devenise, în mintea lor, „locul unde se moare” și nu locul ameliorărilor și vindecărilor. Mai era
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
formulări memorabile. Una dintre acestea, citită recent, e Faillité de l’Université? (Gallimard, collection „Idées”, 1972), un eseu sociologic de Jean Fourastié. Autorul se îndoiește că dincolo de realizările tehnice putem vorbi de „progres”. Nu există - susține el - decît „erori, cruzimi, orori, eșecuri, reușite, sacrificii, devotamente, eroisme, sfințenii, care au constituit dintotdeauna condiția umană”. Mărturisesc faptul că, obișnuit cu teoria despre „progresul adevărului” și cu cea despre „progresul conștiinței”, afirmația sa m-a frapat. Nu spun că omul de azi e mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ian mai spune o dată «răsturnica» aia cu nevasta milițianului...”. Numai opinia bună ce-o au despre ei și, poate, minima decență îi oprește să-și etaleze propriile lor isprăvi în materie. Mi-a promis fără să-i cer: „Cu toată oroarea de spital, am să te vizitez”. Știindu-l bine, nu i-am spus nici să vină nici să nu vină. Pur și simplu, m-am făcut că nu-l aud. Bineînțeles, „oroarea (sa) de spital” a fost mai puternică decît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a promis fără să-i cer: „Cu toată oroarea de spital, am să te vizitez”. Știindu-l bine, nu i-am spus nici să vină nici să nu vină. Pur și simplu, m-am făcut că nu-l aud. Bineînțeles, „oroarea (sa) de spital” a fost mai puternică decît dorința de a mă vedea. Ieri, înainte de ieșire, i-am telefonat ca să-l anunț: „Am terminat. Mîine plec.” „Cum, gata?”, s-a mirat și a continuat, mințind neconvingător: „Am așteptat să-mi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-l anunț: „Am terminat. Mîine plec.” „Cum, gata?”, s-a mirat și a continuat, mințind neconvingător: „Am așteptat să-mi spui cînd te pot vizita...” „Lasă, l-am oprit. Vorba ceea: intenția contează!” Din cîte am observat, intelectualii cam au „oroare de spital”. În zilele de vizită, parcul din incintă se umple, mai mult, de „oameni simpli”, unii veniți de departe, familii întregi, inclusiv copiii. Mănîncă împreună, frugal, dar cu plăcere, vorbesc îndelung despre „ce mai e pe acasă”, iar la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Reprezintă, dacă pot zice așa, un material verificat în timp, o „antologie”. Adesea sînt începute odată cu aperitivele. S-ar părea că toți le au uitat și abia așteaptă să și le reamintească. Ce anume declanșează rememorarea lor? Principalul motiv e oroarea de tăcere. Fripturile „merg” cu puțină vorbă, dar vinul nu. Cel mai interesat de aceste povești e cel mai interesat de prelungirea petrecerii. Știind repertoriul, n-are altceva de făcut decît să indice una, două, trei. Reacția e apoi de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
chitic, fapt care, ulterior, a fost interpretat ca un semn nu tocmai bun, dînd ocazia pentru avertismente de genul: „Vezi, fii atent ca nu cumva să te atragă băutura!” Mi-au fost inculcate astfel spaima de a deveni bețiv și oroarea de astfel de inși. Însă, ca student și în primul lustru de după terminarea facultății, „literator” în devenire, am plătit un oarecare tribut „boemei”, stînd în localuri populare și discutînd interminabil, „prin fumul de țigări, ca-n nouri”. *În 1962, cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adultșres par nature, qui se tiennent dans les régions incertaines et douloureuses”. *Carol din Ciocîrlia de Jean Anouilh: „(...) Dar, mai ales, nu pot să sufăr să se sacrifice cineva pentru mine. Detest să fiu iubit. Asta creează obligații. Și am oroare de obligații” (v. Teatrul francez contemporan, 1964, p. 117). Îl înțeleg. Poate fi acuzat de comoditate sufletească, dar nu asta e starea lui. Se cunoaște prea bine pe sine, știe cît poate primi și cît poate da. Dacă m-aș
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
obiect: i-au pilit dinții! Nemaiputînd să mănînce, amețit de durere, într-o zi ăsta a leșinat.” „«Brigada știe tot!»”, a ricanat Petru Cimpoeșu, „dar tace mîlc”. Savin privea derutat, cu gura întredeschisă. Povestea m-a umplut într atît de oroare, încît n-am reținut nimic din tot ce a mai relatat gazda noastră despre „dificultățile muncii educative într-o asemenea unitate”. Mă gîndeam: sînt cruzimi care-l arată pe om inferior animalelor! *Viorel Savin mi-a dat să-i citesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
singur exemplu grăitor cred: la examenul de admitere la Facultatea de Medicină, de anul trecut, au reușit cam toți candidații care proveneau de la Liceul C.D. Loga, unde, se știe, învață fiii sus-pușilor. Stimați tovarăși (continui fomula de adresare, știind câtă oroare aveți de cuvântul domn), țin să vă aduc la cunoștință un lucru care n-o să vă bucure: oamenii de rând vă judecă aspru. Pentru că le vorbiți de sus, pentru că nu le apărați interesele (decât rareori), pentru că v-ați izolat în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
absența marilor idei” sau „neglijența” cu care trăiesc personajele... se referă la opoziția Cehov - Brecht! Întrebările cehoviene, fracționate, evazive În confruntare cu glacialul tipar brechtian, tăiat ferm, În răspunsuri drastice, lineare, poruncitoare. Un „tratament brutal”, scrie Sorin Titel, care avea oroare de brutalitate, somație, cruzime, infatuare, ar bloca „sensurile mai adânci” ale operei. Generoasă În sugestii asupra prozei (dar și asupra existenței) sale se dovedește distincția Între tirania timpului, cu temerile și apăsătoarea sa captivitate, comparativ cu „reveria” spațiului, ca șansă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]