3,808 matches
-
nimeni nu-i împrumută o găleată de apă ca să-și spele cearșaful. Oglinda din lift îi arăta fața carbonizată pe care ar avea-o în acest moment dacă s-ar fi aflat în incinta stației când a explodat bomba, Oroare, oroare, murmură el. Deschise ușa cu mâinile tremurânde și se duse la baie. Scoase din dulap trusa de prim ajutor, pachetul de vată, apa oxigenată, un dezinfectant lichid pe bază de iod, pansamente adezive din cele mari. Se gândi, Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
or să urce dealul cu două mașini, să-mi aducă Oldsmobilul în seara aceea. Dacă nu, să-i aștept mâine dimineață. Nu mă obosesc să-l întreb cât costă reparația. Am rămas cu gândul la Iugoslavia și mă gândesc la ororile din Sarajevo și Kosovo, la miile de nevinovați măcelăriți, care au murit fără alt motiv decât acela că erau văzuți ca fiind altfel decât oamenii care i-au ucis. Gândurile întunecate mă bântuie până pe la prânz și mă plimb prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Trebuia să-l lase să iasă. Altfel nu putea opri sângerarea. Făceam eforturi să o văd cât mai des pe Aurora, mai ales în acele prime luni dificile, când încă se mai lupta să-și găsească un drum în viață. Ororile din Carolina de Nord o marcaseră pe viață și amândoi știam că nu avea să-și revină niciodată complet de pe urma lor, că, oricât de bine se va descurca în viitor, trecutul avea să rămână cu ea. M-am oferit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
român” s-ar părea însă că o astfel de poziție epistemologică este vina însăși a antropologilor și a altor „relativiști postmoderni”. Există, desigur, o reținere întemeiată față de un asemenea demers într-o asemenea problemă : banalizarea răului, riscul de dizolvare a ororilor într-un mozaic de fapte mărunte și trivial-neutre. Desigur, acest risc există, dar el ține tot de o „manipulare” morală, inversă de data aceasta, a unui instrument cognitiv : folosirea contextului pentru a demonstra ceva, și nu pentru a înțelege ceva
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
l-a scos în stradă ? Să renunțăm la această metaforă masivă și greoaie și să aruncăm o privire mai „umană”. Din punct de vedere sociologic, boala se cheamă, de fapt, anomie. Știu, este un concept, iar discursul public românesc are oroare de concepte. Dar pot fi absolvit de ocara de elitism apelînd la un simplu search pe Google. Iată ce poate afla oricine printr-un simplu click : Termenul a fost introdus de sociologul francez Emile Durkheim în studiul său despre suicid
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mine, Gertrude. Dar de unde a apărut Gertrude în grădina mea din centrul Bucureștiului, într-o seară senină de august ? în dreapta o bancă, în stînga o vilă, în față vile, numai „lume bună” de jur împrejur, lume care ar privi cu oroare chiar și ideea unor orătănii în vecinătatea ei selectă. Și atunci ? în timp ce eu stăteam împietrit și încercam să găsesc o explicație, Gertrude a mai făcut cîțiva pași legănați, a deschis larg ciocul și a dat să se rățoiască la mine
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
umane. Memoria istoriei îi reține pe cei care ucid popoare, nu indivizi. Istoria se repetă obsedant. Deși are destulă imaginație. Cotiturile istorice atrag și multe stârpituri. Firul călăuzitor al istoriei a fost aproape întotdeauna irațional. Istoria pendulează între eroare și oroare. Și în istorie amneziile se răzbună. Documentele ajung pe masa istoricilor numai după ce se frăgezesc îndelung prin arhive. Nimic nu e zadarnic pe lume, chiar dacă urmele chinuite ale părinților sunt șterse, aproape întotdeauna, de indiferența urmașilor. Omul învață întotdeauna foarte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
clătita. După ce duce la superlativ harababura, democrația împinge pe tron dictatorii. PROSTIE Blândețea nu poate salva oaia de prostie. Prostia beneficiază de cel mai rapid aluat. I s-a dat un scaun moale. Pentru că este tare de cap. Prostia are oroare de anonimat. Lipsit de aroganță, imbecilul ajunge un ratat. În cazul pseudointelectualilor, deficitul de inteligență este suplinit de excesul impertinenței. Prostul se simte genial când vorbește, nu când ascultă. Biblioteca nu poate să facă dintr-un prost decât un ignorant
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu poluarea și nici terorismul. S-ar putea ca Apocalipsa să nu însemne decât degradarea accentuată a speciei. Un descreierat cu priză teribilă la mase i-ar mai trebui acestui sărman început de mileniu. Tehnica actuală poate transforma erorile în orori. Tehnica noastră a intrat cu mitraliera în Olimp. Epoca vitezei nu se dezice. În clasa întâi scriam pe tăblițe de ardezie. La maturitate, n-am dedulcit la calculator. S-ar putea ca în curând pietonii să circule pe străzi numai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ales, ne lăsăm lingușiți. Mentalitatea de slugă este mai umilitoare decât sărăcia. Lumea dezvoltată știe să fie indiferentă la necazurile celorlalți. Unii nu pot fără să citească. Sunt mai numeroși însă cei care nu pot fără să scrie. Opulența are oroare de înțelepciune. Speranța haosului rămâne hazardul. Oportuniștii au mirosul foarte dezvoltat. Simt de la distanță aburii fripturii. Există și clasici ai calomniei. Iago a ajuns secretarul general al lumii moderne. Se plictisesc și analfabeții. Dar și aristocrații spiritului. Bărbații respinși de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Am dreptate? Să fie într-un ceas bun!... Urmă o scurtă pauză. Bidaru era numai ochi și urechi. Încă din copilărie îi plăcea să-i asculte pe cei mai în vârstă, în special pe cei care au dus în spate ororile războiului, de la un cap la celălalt, ca și în cazul de față. Știa că de la aceștia ai întotdeauna ceva bun de învățat. Apoi directorul continuă în același ritm: Tu vrei să înoți contra valului. Nu ajungi nicăieri! Te vei îneca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
grav de sub control, nu mai era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
insistent nevoia reîmpăcării cu sine și cu situația în care ajunsese, prin reîntregirea orgoliului său atât de sălbatic dărâmat. El, însă, nuși dorea să ajungă un criminal de rând, unul banal, ca atâția alții înaintea lui pe lume, pentru că avea oroare față de banalitate; banalitatea îi repugna. Așa încât, se gândi să facă o crimă aparte, una pe cât de teribilă, pe atât de transparentă. Silvestru punea la cale - pot spune - crima perfectă! Și, în felul acesta, ajunsese săși ocupe întreaga lui vreme, căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nevăzute, zău așa! Și sunt mulți draci, sunt din ce în ce mai mulți draci, legiuni întregi de draci, și toți niște hidoși împuțiți și foarte cumpliți! Noaptea peste care tocmai am trecut, cel puțin, a fost înfiorătoare parcă prea din cale-afară; toată jalea, oroarea și păcatele de pe lume le-am resimțit adunate în ființa mea (una, până la urmă, firavă). Totul 170 Rareș Tiron era atât de sinistru și de neguros, iar eu simțeam că nu mai rezist și că mă sufoc de tot; m
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mele, de iubirea mea. Să nu uităm că, după atâtea înfrângeri (dacă o fi adevărat ce spune) , ea va sufla și în iaurt. În acest caz n-ar fi fost sinceră. Dar dacă a fost cu adevărat sinceră și are oroare de dragoste la comandă? Nu puteam explica totuși comportamentul ei adolescentin. Ea uitase, de fapt, vârsta la care ne aflam amândoi. Nu-i putea fi cumva, teamă că gestul ei risca să fie mai mult fals și depășit? Înaintam cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cartierul european în ziua când porniseră în sfârșit lupta pe față, convinși că libertatea era aproape. Era frumoasă viața aceea, incitantă și plină de satisfacții, atât de deosebită de monotonia cazărmii ce sosise odată cu independența și atât de diferită de oroarea deșertului din Adoras și de inutila și eterna lor luptă împotriva invaziei nisipurilor. „Vreau să-l prind pe împuțitul ăsta de targuí, își zise. Și să-l prind viu, ca să-i smulg vălul, să-i văd chipul și el, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dat de înțeles gazdelor că va rezolva problema după vizită, acasă. Își freca mâinile; abia aștepta... Cum să arunci caietul? izbucnește profundul. Cum să?... Tata își toarnă cenușă pe cap, contrazice opinia stilaților amabili cu privire la deșteptăciunea mea: Știți, are o oroare de cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă iarba, să plimbe gunoiul... Avem pe cineva acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că tatăl tău era specialist în sfinți. Tatăl tău, da, tatăl tău, care înjura, invocând sfinți, de credeai că toată istoria omenirii aparține doar sfinților. Da, tatăl tău, iubitul care le spunea, angelic de drăgălaș, securiștilor: Știți, copilul ăsta are oroare de cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă iarba, să plimbe gunoiul... Avem pe cineva acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
trase de marginile vestei și făcu să tremure cruciulița de argint. — Nu mă deranjează să vă spun. Suntem În aceeași oală, nu? Își suci puțin gâtul, Într-un acces de modestie. — Am ucis un om la Viena. Coral spuse cu oroare: — Vreți să spuneți că sunteți un ucigaș? Josef Grünlich se gândi: Mi-ar plăcea să le-o spun. E ceva prea grozav ca să nu afle nimeni despre el. Iute de mână? Păi cum? „Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber!“, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
unor greutăți - consideră el - obișnuite ale vietii de zi cu zi. Îl surprindea mai ales teamă care se putea citi pe fețele lor, care nu părea să se datoreze faptului că n-ar fi reușit încă să-și revină după ororile naufragiului, ci mai degrabă unei convingeri intime că nu vor mai reuși niciodată să se întoarcă în țara lor îndepărtată, aflată în cealaltă extremitate a planetei. Oamenii de pe Sân Juan Nepomuceno, majoritatea europeni, deși în rândurile lorse aflau o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
violență să fie executat pe loc, astfel că, odată cu venirea serii, pacea păru să pună din nou stăpânire pe greu încercată insula. Tapú Tetuanúi petrecu o noapte groaznică. Simțea o nevoie irezistibila de a vomitade fiecare dată când își amintea oroarea pe care o simțise când își înfipsese sabia în pieptul unui adolescent și încă îi mai răsunau în urechi horcăielile victimei aflate în agonie, cu ochii ieșiți din orbite, demonstrând uimirea în fața morții sosite prin intermediulacelei arme necunoscute și strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu sos picant asezonat cu foi de dafin, boabe de piper și nucșoară se chema Lungenbraten - nu știu dacă Omama pronunța corect, dar În traducere românească acest cuvînt Însemna friptură de plămîni; din nou m-a cuprins aceeași senzație de oroare că am În farfurie plămîni de copil. Este ciudat că nici În primul caz, nici În al doilea, nu mi-a trecut nici o clipă prin minte ca ar fi vorba de măruntaiele unor animale. Nu aveam În fața ochilor decît viscerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vrut, numai că totu-i dat peste cap și prietenul tău, doctorul, mă urăște, așa c-o să trebuiască să-mi dai o mână de ajutor. Pe când le frunzăream, cărțile ridicau în aer nori de praf. Învățăturile maestrului Lin-Chi, puf. Casa ororii, puf. Departe de Africa: Povestea evoluției umane, puf. Instinctul intuitiv, puf. Catch-22, puf. Visele și timpul; Jurrasic Park; Introducere în mecanica cuantică, puf, puf, puf. Chemarea lui Cthulhu; Cum vă funcționează creierul; Nefericiții; Scurtă istorie a timpului; Mitraliera cuantică; Escher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sendvișul din farfurioara de lîngă telefon. În sufletul lui se ciocneau sentimente contradictorii: mila Îl Îmboldea, dar candoarea lui nu se lăsa Învinsă; spiritul de aventură se bătea, În numele fericirii, cu bunul-simț, pe care-l asocia cu toate calamitățile și ororile posibile... Lipsa lui de maturitate Îl făcuse să nu dezvăluie cifrele numărului de telefon format de Cost Înainte de a muri. Știa că, mai Întîi, erau literele centralei telefonice B.A.T., apoi primele trei cifre: 2-7-1. Numai ultima Îi scăpase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de luptă, privind miile de trupuri mutilate și spintecate, arunca În treacăt: „Bah... Parisul are nevoie de-o singură noapte ca să plodească alții.” Cu fiecare lună, David și câțiva acoliți s-au cufundat tot mai mult În cruzime și În oroare. Uneori Își puneau măști și filmau scenele de tortură; unul dintre participanți era producător În industria video și dispunea de aparatură de multiplicare. Un snuff movie bun se putea vinde extrem de scump, În jur de douăzeci de mii de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]