8,628 matches
-
ce mai conta când doar nimicul era admis ca si cum ignoranța ar avea memorie timpurile erau ieșite din cadru și aveau sânii lăsați și supți de greutatea norilor ce precipitau peste lumea aceea mică că o ieșire din emisie înăuntru răceală pășea cu mândrie împărțind zâmbete știrbe afară protestele își împotriveau strigătele cu gurile larg închise curajul abdica în repulsie suferință era singura puritate care fură cinsit clipele dinaintea liniștii pentru că omenirea era că o gură de aer pură te-ar fi
DIFERIT AR PUTEA INSEMNA CEVA de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360187_a_361516]
-
rezistente și privind în ansamblu, intră cu o ușoară retinere.Pe holul lung și anost de cenușiu,se opri și așeza servietă pe un scaun, isi fixă pălăria pe cap,inspiră și intră în cameră alăturată de unde se auzeau voci. Pășind în camera observa un barbat cam pe la vreo cinzeci de ani,ce purta o salopeta de un albastru prea spălat, cu o pălărie de paie în mâinile care trădau o meserie deloc ușoară. -Bine ați venit,inspectore.Va așteptăm de
KARON,CAP 11 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360151_a_361480]
-
lua pe străduțe,până la docuri.Luna se uită la noi și ne făcea calea mai luminată ca să vedem pe unde mergem.Amandoi zâmbeam ca niște învingători pe câmpul de luptă,simtindu-ne inimile pulsând în gâtul uscat.Dar când să pășesc pe o tablă pe care o credeam sigură,am alunecat și l-am tras și pe Pablo după mine.Mi s-a oprit pentru o clipă inima și am crezut că totul se sfârșise pentru mine.Am aterizat greoi în
KARON ,CAP 13 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360153_a_361482]
-
exemplul de la mine, Și vă țineți de căruță! I I I Azi privesc, e lună plină, În zăvoi vreau să mă duc; Unde, unde-mi ești copilă? Vino să mă vezi...cum sunt. Mă-ndrept spre crâșma veche, Merg atent, pășesc discret; Mi se pare că-n ureche... Nenea Chirea cântă-ncet: La fântâna de la Dealul, Unde-mi adăpam eu calul, Nu cu apă, ci-i dam vin... Ș-mi luam merele din sân De la mândra bălăioară - Care m-a iubit
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
răsare, din alese flori vor crește ghirlande multicolore, din armonii Divine pe care le-ați creat vor vibra peste secole nealterate de nici un curent trecător, nu vor fi năpădite și infestate de florile răului, fiindcă în Grădina Raiului Folcloric ați pășit cu smerenie și ați altoit numai soiuri de calitate aleasă, motiv ce mă face să vă întreb : cine sunt discipolii Naiului Fermecat al Maestrului Gheorghe Zamfir ? Discipolii mei sunt cei care iubesc Adevărul și pe Dumnezeu, care iubesc biserica lui
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359800_a_361129]
-
cu gust ,construită pe două etaje și o verandă,completată de o grădină superbă în care se află un foișor ,menit să-i facă pe invitații să stea în grădina și să servească un ceai cât mai mult. Iar acum pășind în necunoscut ,Karon calcă pe aceeasi poteca șerpuita și neumblata de mult dar care putea fi prilejul unei aventuri de neuitat.Si cadrul era perfect, căci în fața fetei se desfășura natură în elementul ei.Razele aruncau praf de aur printre
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > ARIPI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului Viața este o suită nesfârșită de alegeri, gândi pășind pe podul de lemn suspendat în cablurile pe jumătate ruginite. Ochii o ardeau de la atâtea lacrimi și își simțea capul greu. Cu toate acestea, nu se opri. Balansul imprimat de pașii ei apăsați, stârnea o tânguire sacadată în legăturile metalice
ARIPI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359834_a_361163]
-
încheierea socotelilor cu lumea. Putea să-și dea drumul de pe oricare din cele trei poduri care traversau defileul, dacă alegerea ar fi fost să fie apa adâncă și verzuie care șerpuia bolborosind printre stânci, sau putea pur și simplu să pășească peste marginea tăiată drept în peretele stâncos, înalt de peste treizeci de picioare. Își adună părul în vârful capului, privindu-și umbra alungită care îi încurca pașii. Vocile care se apropiară o făcură să tresară. Lăsă să o depășească cei doi
ARIPI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359834_a_361163]
-
era amuzant să vezi aterizând unele nave, dintre cele terestre, și din ele coborând personaje pitorești. Câteodată coborau cuconițe simandicoase, de fapt ființe născute pe Terra dar plecate și rătăcind de multă vreme prin Cosmos. Era distractiv să le vezi pășind cu mare precauție pe caldarâm, cu pantofiorii lor delicați, cărora nu le pria deloc contactul cu suprafața Terrei, notorie pentru praful și glodul ei. Acestor ființe diafane nu le tihnea deloc sejurul pe Terra și se grăbeau să se îndrepte
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
vadă ce avea de spus Mihăiță al lui. De fapt, nici nu mai avea tihnă să rămână la serviciu, își tot frământa capul vrând să afle mai repede despre ce descoperire ar fi putut să facă fiul său. Nici nu păși bine pragul casei că Mihăiță îl și întâmpină din ușă: - Tată, vino să vezi ce am descoperit!... Nu-ți vine să crezi ... Să vezi ce pasăre ciudată!... Puștiul îl duse într-o cămară, unde-i arătă ceva misterios, un fel
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
pentru altă lume. Iar tu, ce m-ai iubit de-atâtea ori, Cu trupul cald amirosind a flori, Cu jurământul tău să îmi ții partea Când mă voi judeca cu moartea. Să-mi fie drumul luminat și sferic Când voi păși cu tine-n întuneric, Să-mi spui că mă iubești, în șoapte, Și-am să te-aștept și dincolo de moarte. FLOARE ALBĂ DE BAGRIN Floare albă de bagrin Floare albă de bagrin, De ce te aperi cu un spin, Când toți
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
voie,căutând alți ochi nebuni în care să se verse. urăsc cum striga-n noapte tot sperând într-un final idilic,de poveste! doar vântul mă împinge să trăiesc. îmi sfasaie fără de minte dorul... ma-ndeamna inc-o treaptă să pășesc și l-am zărit pe înger luându-și zborul. cu geamul prea rece și palmă fierbinte, mi-e greu să ating crâmpeiul de stea. ma-nchin unui zeu ce iubește și minte, s-aprinda iar viața în inima mea. când
SPRE UITARE de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359869_a_361198]
-
Brașov și liceul de "Științe ale naturii- C.D.Nenitescu"-profil mate-fizica (promoția 1994).Aici,la liceu,am întâlnit un dascăl în adevăratul sens al cuvântului,Domnul Florin Sindrilaru,care mi-a întredeschis ușa spre o lume nouă,în care am pășit apoi cu sete de cunoaștere și curiozitate, din care lipseau cu desăvârșire cifrele și schemele logice,dar în care am aflat ca"există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde aceasta se întâlnește cu poezia. Că și
CLARISSA EMANUELA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359871_a_361200]
-
23 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Alegeți-vă bine prietenii - prietenii adevărați sunt rari! (Proverb creștin) Aș veni la tine, dar ai consultații Și, mă tem că drumul îmi dă palpitații. Vino tu la mine, ca de-atâtea ori Să pășim în taină sub cer fără nori. Eu am făcut dreptul, iar tu medicină. Te vedeam adesea într-o limuzină. Te-aș iubi sălbatic, ți-aș spune-o și-n public. Dar, eu sunt mai mare, tu ești foarte pudic... Vreau
AŞ VENI LA TINE... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359880_a_361209]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > S-A DAT DRUMUL LA VERDE Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului gândurile mele încolțite au străpuns iarna, să pășim alături e doar primăvară iubito s-a dat drumul la verde, clorofila iși cere dreptul sângelui din vine simțurile mi le-nțeapă, iarba crudă pământul răscolit strigătul uitat al cocoșilor și tu și eu știm chemarea, să ne alăturăm iubito
S-A DAT DRUMUL LA VERDE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359895_a_361224]
-
vorbească ei de iubirea pătimașă. Era sau o considera ca fiind cea mai importantă zi trăită din viața lui. În rest, doar nu erau copii, știau ce doreau fiecare. Și-a adus aminte de lumânărelele parfumate, Din clipa când vor păși pe drumul împlinirilor, sărutările și îmbrățișările vor fi suficiente, la a ajunge împreună, pe cele mai înalte culmi. Sigur, va fi atent și la emoțiile ei. Cu atât mai mult că se știa atât de dorită. Ea gândea la fel
MPREVIZIBIL (2) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359784_a_361113]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > CHEMAREA TA Autor: Borchin Ovidiu Publicat în: Ediția nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Cum să te chem în curte Când TU curtea-mi ești Hai pășește în casa mea Dacă îi cunoști adresa Că eu am uitat de ea Și îi tot caut mireasma Cum să te pot chema Când nici nu știu cin-te chema Dar, hai pășește în casa TA Covorul e doar al
CHEMAREA TA de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359923_a_361252]
-
curte Când TU curtea-mi ești Hai pășește în casa mea Dacă îi cunoști adresa Că eu am uitat de ea Și îi tot caut mireasma Cum să te pot chema Când nici nu știu cin-te chema Dar, hai pășește în casa TA Covorul e doar al tau Doar praful e de la mine Restul sunt închipuri de duzină Cum să fac să te fac intrat În cele ce deja TU esti Nu mă bagă în seamă Doar intra și simte
CHEMAREA TA de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359923_a_361252]
-
al muzicii clasice. Cel al vocii sopranei Angela Gheorghiu este numai angelic! Frumoasă, suavă ca o hermelină, oricând cântă pe scenă Angela Gheorghiu, scena e în pragul primăverii, e un vast farmec sonor îngemănat cu solemnul și voioșia.. Angela Gheorghiu pășește pe scenă ca pe o dușumea așternută cu macaturi înflorite aduse din chivotul cu zestre de acasă, de la Adjud ; Angela Gheorghiu se înmlădiază cântând, ca o salcie; Angela Gheorghiu unduiește cântând, brațele-i subțiri, firave, albe, într-o gestică de
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
o frumoasă dimineață de aprilie pe străzile unui oraș din România înaintau doi tineri. Tânăra avea în jur de optsprezece ani, era frumoasă, însă pe chipul ei se citea o umbră adâncă de tristețe, ea se numea Monica. Alături de ea pășea un tânăr de douăzeci de ani, înalt, cu o față foarte serioasă, el se numea Marian. În ciuda tinereții lor cei doi păreau foarte preocupați. Străbătură mai multe străzi unde erau doar case. Apoi începură să urce la deal pe o
ÎN LUMINA UNEI DIMINEȚI DE APRILIE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359963_a_361292]
-
norilor zgribuliți peste pământul zecilor de popoare, un eveniment literar a pus în mișcare zeci de oameni. Mișcările rectilinii și unifome au ghidat pașii către Bibliotecă Metropolitană București unde ... poeticul și muzicalul și-au dat întâlnire în sufletele celor ce pășeau pe trepetele abrupte ale discursului poetico-muzical al laureaților premiilor concursului Cetatea lui Bucur. Asemenea cetățenilor Atenei, acesta întâlnire a fost prevăzută să se ghideze după spiritul Minervei care a poposit preț de trei ore în cadrul unui grup dornic să evadeze
DECERNAREA PREMIILOR CONCURSULUI NAŢIONAL LITERAR “CETATEA LUI BUCUR” de MARIAN DRAGOMIR, CĂLIN DENGEL în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359618_a_360947]
-
în vreme, va rămâne în timp, în stâncă, bătut de ploile și de gerurile Topliței, dar, mai ales, va rămâne și în inima și în conștiința multor români din această parte de țară, care l-au cunoscut, cărora le-a pășit pragul și cu care a vorbit ca un părinte coborât dintr-o adâncă sihăstrie”. Nicolae Băciuț își intitulează pledoaria pentru poetul dispărut, „Fenomenul Grigore Vieru” în care subliniază faptul că poetul „rămâne scriitorul viu, a cărui operă e într-o
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
de glasul maestrului Benone Sinunescu, anume ivit în crenelurile folclorului românesc, unde noi îl știm străjer apărând frumusețea cântului. În istoria de peste o jumătate de veac, toate cântecele interpretului Benone Sinulescu sunt ca niște punți între om, pământul pe care pășește, cerul pe care-l contemplă, văzdul la care aspiră, durerea ce-l doare, iubirea ce-l frământă, dorul ce-l mână, bucuria ce-l înaripează, visul ce-l răpește, lacrima ce-l ustură, surâsul ce-l înseninează... Toate acestea sunt
GHEORGHE C. DIHORU, CONSTANTIN M. POPESCU. CINE-A MAI SCRIS O CARTE CA CÂNTĂ?! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359699_a_361028]
-
Exista o trecere de pietoni bine marcată, la câțiva zeci de metri de la ieșirea din spital. Cum era destul de riscant să încerc traversarea celor patru benzi la întâmplare, am mers la zebră. Am așteptat să se rarefieze traficul și am pășit pe zebră. În acest timp am văzut cum dinspre Călimănești venea spre noi cu mare viteză un autoturism Dacia, albă, cu indicativul 1 VL 276. Mi-am făcut socoteala repede că acea Dacie nu va opri și am făcut pasul
PASUL ÎNAPOI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359712_a_361041]
-
Din câte am văzut puțin voi spune, Multe nu am reușit să cânt. Să mai trăiesc vreo zece vieți, Răspândite-n multe veacuri, Cu mii și mii de dimineți, Nu voi descoperi alte meleaguri. Nu am fost de nimeni răsfățat, Pășesc spre inevitabilul final, Însoțit de un cântec murmurat, Ce mă-nsoțea ca imnul ideal. Nu m-am lăsat prins de avalanșă, Am continuat să merg spre înălțimi, Acordându-i vieții încă o șansă, Când voia să mă scoată din mulțimi. Referință
ŞANSA VIEŢII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 463 din 07 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359142_a_360471]