4,130 matches
-
Atunci suna Maria; acum nu putea fi tot ea. Pe Maria o cunoscusem în Edgar Quinet, la un seminar; eu la catedră, ea întârziind, ca într-o poveste pe care o citisem de nu știu câte ori, ferindu-mă să n-o pățesc și eu. A intrat fără să-și ceară scuze și s-a tolănit imediat în prima bancă, răsfirându-și părul de arăboiacă bogată. Pe vremea aia, se îmbrăca doar în negru sau gri, din mândrie, tristețe sau doar ca să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
continua, un pas greșit și eram mort. Nu sufeream situațiile astea: nu făcusem nimic, dar mă simțeam cu musca pe căciulă. Reflex stupid, de infractor. „Zău dacă știu! Mi-a spus doar că Mihnea a făcut ceva rău sau a pățit ceva rău, n-am înțeles bine. O fi vreo dementă!...“ „Dementele astea ale tale sună cam devreme, dimineața! Ia vezi...“ Pericolul trecuse, dar gelozia încă mai vibra undeva în interior; dacă scotoceam puțin, găseam și-un pachet de nervi. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rezolve problema, voluntarii săreau pe capete); Gino se prăbușea din bancă și se plimba printre rânduri cu fața tumefiată; Andrei scrijelea AC/DC, Metallica și Megadeth la perete; Cezar stătea cu spatele la catedră, moțăind sub hainele din cuier. Singurul care-o pățea era Suciu, tocilarul clasei. Suciu lua vitamine pentru creștere: Cavit, glucoză și vitamina B Complex; credea că îi fac creierul mai mare (Mihnea îl convinsese că și sexul). Învârtea pe bancă o linie de plexiglas, cu care își măsura zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ajutor. Mai lucrează băieții tăi prin Urziceni?“ „Afirmativ. Sunt pe centură, la trafic greu, așteaptă niște TIR-uri de la Tulcea. Controlul mărfii, mă-nțelegi...“ „Poți să-i suni și să-i rogi să facă un mic ocol?“ „Da’ ce-ai pățit, ai pană sau ce?“ „Negativ.“, l-am imitat. „Se țin niște glumeți după mine. Poți să aranjezi ceva?“ „Cum să nu, moșule, aranjamentele sunt specialitatea mea! Pentru tine, întotdeauna! Vreau culoarea, marca și numărul mașinii. Și să-mi zici exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
avocatului de la a XI-a E. Inacesibili, prețioși, italienești. Îi învârtea în fel și chip sub bancă, încercând să mă amețească. Mă socoteam norocos doar cu-atât. Colegele mai tinere (printre care și fata inspectorului, care preda tot acolo) o pățeau mult mai rău. Nu exista zi în care să nu se trezească fluierate, stropite cu apă sau evaluate zgomotos pe holuri de grupurile golanilor de-a douășpea: „Da, mami. Arăți aproape splendid.“ Culmea e că derbedeii aveau dreptate, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ventilele cu vârful unui pix (alea cu mină cu bilă sunt foarte bune la așa ceva), scoteam aerul, apoi înșurubam capacele la loc. Când venea proprietarul, dădeam vina pe vecini, mă văitam că am niște țicniți în bloc. Povesteam cum o pățisem și eu, se mai arunca untdelemn de la etaj sau zburau semințe și coji de struguri pe parbriz. Șoferii mă compătimeau, înainte să plece. Unii (mai ales femeile) nici nu se prindeau, mergeau vreo trei sute de metri cu mașina lăsată, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îmbujorați, bătând din palme ca Pokemonii. Îmi venea să urlu, să rup scaunele și să dau cu ele de pământ, să se facă liniște. Jinduiam după vremurile de-altădată, când intrai cu roșii, ouă și fluiere; până și Caragiale o pățise, cu D-ale carnavalului (sau era O scrisoare pierdută?). Piesele mă călcau pe nervi, actorii erau triști și resemnați, pe mulți îi știam de pe vremea lui Ceaușescu, recitau poezii patriotice la televizor, cu mapa roșie în mâini. Stăteau smirnă, împachetați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
totuși cu creierul lui într-un borcan), Creangă fusese lăsat să se-odihnească (îi păstraseră stejarul la Borzești sau Humulești; cu bojdeuca fuseseră niște probleme, intrase un camionagiu cu TIR-ul în ea și-o făcuse praf, dar copacul nu pățise nimic). Până în ’89, dacă spuneai că ești scriitor, te primea lumea cu pâine și sare, plecai de la sate cu portbagajul plin de porumb și cartofi. Avea un respect meseria asta, o decență recunoscută. Doar milițienii și doctorii mai inspirau atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Doru alerga mai bine decât soțul lui tanti Leana. Mult mai bine. A doua zi, comparam urmele. Unii cu vânătăi, alții cu vergeturi, alții doar cu-o urmă de talpă pe cur, ca-n desene animate. Nu scăpa nimeni. O pățeam cu toții, prin rotație. Asta nu ne împiedica să venim aproape, de fiecare dată când ne-auzeam numele. Așa sunt copiii, cuminți și bucuroși, răi și plini de speranță. Cezar, mai ales, își închipuia că o să fie lăsat să pună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
abia așteptând să fie detonat. Acum zăcea după ușă, mort, plastifiat, învelit într-o pungă. Domnul Dinu oricum îl ceruse înapoi, cu severitatea proprietarului grijuliu, peste care a dat nenorocirea: „De treizeci de ani l-am avut, și n-a pățit nimic. Vi-l las vouă și, după o folosire, se strică!“ Cât despre aparatul de gimnastică, el trona lângă fereastră. Fusese împrumutat de la o prietenă, arăta cum nu trebuie și n-aș putea spune la ce folosea exact. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rămânea o problemă de rezolvat. „Ai întrebat, se-aruncă cu chestii?“ Maria a început să râdă. Îi ghiceam gura arcuită, cu V-ul micuț și sexos de pe buza superioară sărutând difuzorul telefonului. „Nu, prostuțule. E totul în regulă.“ „Prostuțul“ era pățit: în timpul Nopții furtunoase de la „Național“, Monica Davidescu scăpase o săgeată de darts la picioarele lui (imprudent, luasem locuri în față), iar Mihai Călin se răsturnase cu tot cu valize peste genunchii vecinului din stânga. La Oblomov, eroul zbura cu patul rulant spre public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adevărat. Se presupunea că ar fi scăpat pe piață câteva exemplare care, dintr-o greșeală tipografică sau din neglijența mentorului „Junimii“, conțineau una din scrisorile lipsă; nimeni nu recunoștea dacă era a VI-a sau a VII-a. O mai pățise și Creangă, cu Povestea poveștilor în ediția Kirileanu; se feriseră Editorii de ea ca de foc (sau poate-o puseseră intenționat la index, să-i crească valoarea pe-ascuns). Doar Iorga și norocoșii obținuseră volumul complet, cu toate măgăriile. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știu de ce. L-aș fi sărutat și pe gură, dacă n-ar fi fost atât de bărbos. „Cezar, cu combinațiile lui...“, am zis, în loc de-orice altceva. „Nu-i prima oară.“, a mârâit Mihnea. Știa el ce știa. O mai pățise o dată, prin ’88, în Drumul Taberei. Cezar îi înjurase pe unii într-o scară de bloc: doi elevi de liceu, mici și pirpirii. După vreo trei străzi, pirpiriii au ieșit în față pe-o scurtătură. Nu mai erau nici doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întinsă între gât și călcâie; dacă ridicai prelata, dădeai de tibiile directoarei Pamfil. Isprava s-a lăsat cu sancțiuni, Cezar a scăpat pentru că maică-sa preda stenodactilografie la noi, eu pentru că ajunsesem „olimpic“ pe țară la engleză. Doar Mihnea a pățit-o, i-au trântit un 9 la purtare și l-au pus să repare scaunul. După câteva zeci de secunde, ne-am oprit amândoi. Ne aflam undeva între Slavici și Creangă, volumele groase, biblice, se pregăteau să ne cadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și jandarmeriei. Jurai că e un sfert din Gara de Nord, acum zece ani. Unde întorceai privirea, zăreai papornițe turcești și uniforme negre sau kaki scotocind prin ele. Am traversat peronul, apoi holul principal, privind în pământ. Cunoșteam regulile. În Paris, o pățisem din cauză că, în mijlocul unei razii, mă uitasem fix la o pereche de grăniceri. Împânziseră peronul de Germania, veneam de la Köln cu Thalys-ul, de la ai mei. Linia semăna cu un filtru de metrou, când îți controlează biletele și n-ai pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ruși, care infiltraseră agenți în sumane și-opinci peste graniță: mujici fioroși, deprinși cu româna la Harkov și Petrograd. A fost nevoie să băgăm armata peste ei, altfel Moldova era ocupată-n cinci ore. În cele două războaie mondiale, am pățit-o, situația a scăpat complet de sub control. Pe urmă, au venit comuniștii și Regatul a dispărut. A trebuit să-l refacem, bucată cu bucată, memorie după memorie, jucând cu ei. De-aia i-am introdus pe scenă pe Anticari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
simtă bine. Era chiar amuzant. „Habar n-aveți cum stau lucrurile! Nici nu vă imaginați ce urmează!“ „De ce nu ne spui tu?“ „Dați-mi drumul imediat!“ „Vezi?“, a observat Mihnea, „Ți-am zis că o să-nceapă să se milogească.“ „O pățiți, credeți-mă pe cuvânt! Nu mai apucați să ieșiți de-aici!“ „Nu, zău? Poate ne spui și de ce?“ „Apocalipsa!“, a bâiguit scriitorul. Parcă intrase în transă. „Ăsta a luat-o pe-arătură...“, s-a mirat Mihnea. „Îi patinează biscuiții...“ „Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nevoile personale. Copii trebuie îndrumați, ajutați, sfătuiți în lupta cu acești monștri ai morții. Dependența de droguri este o latură întunecată a consumului de droguri. De cele mai multe ori, copiii cred că, dacă vor încerca o dată să consume droguri, nu vor păți nimic, deoarece vor ține totul sub control Dar, aceștia se înșeală amarnic. Organismul se va obișnui rapid și va cere și a doua oară. Și astfel dependența este creată. Nu ne putem încrede în vorba : „Nu voi consuma decât o
Drogurile îți opresc zborul!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Grigorescu Andreea, Adina Brânzea () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1983]
-
cel distins, de vârstă mijlocie, apucase să se retragă de tot, iar domnul cu chef stătea deoparte și se prăpădea de râs. Desigur, peste un minut și-ar fi făcut apariția poliția, dar în acest minut Nastasia Filippovna ar fi pățit-o rău, dacă cineva nu i-ar fi sărit la timp în ajutor: prințul, care se oprise și el la doi pași, reuși să-l prindă pe ofițer de mâini pe la spate. Smulgându-și brațul, ofițerul îl lovi puternic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lumii“. Lizaveta Prokofievna a înțeles foarte bine că bătrâna era puțin supărată pentru insuccesul lui Evgheni Pavlovici, pe care chiar ea îl recomandase. S-a întors la Pavlovsk încă și mai iritată decât la plecare și de îndată toți au pățit-o cu ea pentru că „au înnebunit“, pentru că la nimeni, la absolut nimeni treburile nu mai sunt puse la cale ca la ei; „La ce bun v-a apucat graba? Ce-a ieșit? Oricât m-aș uita, nu pot nicidecum trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai veche decât statele române de dincoace de Dunăre, dacă ne întemeiem pe ce ne zice Miklosich în Wanderungen der Rumunen. Dar nu de istoria unui cuvânt străvechi e vorba aci, ba nici măcar de grupul liberalilor moderați, cari n-au pățit decât ceea ce le-am prezis noi de la întîiul moment de șovăire politică. Cunoscând lumea, le-am prezis că într-o zi, dezabuzați și dezgustați, se vor aduna împrejurul stindardului lor, pur odinioară, pătat și zdrențuit azi prin o involuntară complicitate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aceeași jucărie cu abstracții străine pe cari și-au permis-o predecesorii d-nilor Nădejde: C. A. Rosetti, Serurie, Pătărlăgeanu ș. a. Frații Nădejde nu l-au înțeles pe confratele lor, d. Conta. Au luat-o la serios cu socialismul și au pățit-o. Trebuiau să-l propage modest și mai mult de catedră, pentru a fi aleși deputați; apoi ar fi ajuns miniștri, apoi membri la Curtea de Casație și... cestiunea socială înceta de-a exista și pentru d-lor și pentru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ocazie mi se păru curios că căpitanul comanda în limba nemțească. Întrebând despre motivul acestui lucru, mi s-a răspuns că principele Tudor, care a trădat pe predecesorul lui în calitate de secretar domnesc, punând mâna pe tron, de frică să nu pață și dânsul tot așa a angajat un regiment nemțesc, făcând dintr-însul garda lui personală". Cronicarul, care după cum se vede ochea totul bine, descrie până la cele mai mici amănunte moravurile și obiceiurile moldovenilor, traiul lor, ba până și aranjamentul lor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
rusești adulatori, în timpul de vreo 14 zile. Puțin după aceasta marea și pestrița beșică de săpun a rebeliunii sârbești se sparse cu desăvârșire prin biruința care o repurtase la Djunis îndemînatecia comandantului și vitejia ostașilor otomani, și regele, cu regalitatea pățită la naștere, fu silit să ceară smerit mijlocirea Europei pentru a scăpa de soarta cu care-l amenința dreapta mânie a suzeraniului său. Când victorioasele trupe turcești se îndreptară spre capitală, gonind înainte-le ca lupul o turmă de oi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cuprins cu spaimă și zise cătră domnii săi: "Minunată vedere este ceea ce văzum astăzi". Și când zise preotul: "Pentru cei ce umblă pe mare și călătoresc", într-acel ceas văzu împăratul marea învăluită cu valuri mari și groase și corăbiile pățind mult rău și cu cuvintele preotului se alină marea, mulțumind corăbierii lui Dumnezeu. Iată o proză scrisă de mai bine de o sută de ani pe care desigur oricine o va înțelege. Cam acesta e tonul limbei prozaice și poetice
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]