3,617 matches
-
Scrisoarea 3 A doua zi a fost ultima zi. Îi spuneam printre lacrimi fetei mele: — Mamă, trebuie să-mi iau la revedere de la toți! Nu pot pleca acum! Și ea răspundea: — Nu trebuie să-ți pese! Nimănui nu i a păsat de tine! Pleacă! Nu te uita în urmă! Era mică, avea 19 ani, îmi salva viața. O scurtă plimbare prin oraș cu copiii, ca și cum totul ar fi fost cum trebuie; o ultimă prăjitură. Mă temeam de co piii mei, de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mai ai repere, nu știi ce se poate întâmpla cu tine dacă ți-e rău... Acasă ești un sărac printre alții... Aici nu exiști. Muncind la negru, așa cum fac majoritatea, nu exiști. Am stat în Roma trei săptămâni. Nu îmi păsa că sunt în Cetatea eternă. Voiam doar să muncesc. Locuiam cu o algeriancă într-un apartament mai mic decât se poate închipui. Asta pentru că românii au pus vorbă și ei i s-a făcut milă de mine. Toți spuneau cu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
faci prieteni sau să câștigi bani? Mă gândeam la vorbele alea și-mi dădeam seama că toată viața am pierdut pentru că am fost prea prietenoasă. De data asta era clar, eram în Italia să câștig bani. Nu trebuia să-mi pese prea mult, pentru că nimănui nu-i păsa de mine. Scrisoarea 44 Mi-aduc aminte ce a însemnat pentru mine intrarea în Uniunea Europeană. Am răsuflat ușurată. Eram liberi! În Roma am cunoscut teama de carabinieri. Prima dată în viață îmi fusese
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
gândeam la vorbele alea și-mi dădeam seama că toată viața am pierdut pentru că am fost prea prietenoasă. De data asta era clar, eram în Italia să câștig bani. Nu trebuia să-mi pese prea mult, pentru că nimănui nu-i păsa de mine. Scrisoarea 44 Mi-aduc aminte ce a însemnat pentru mine intrarea în Uniunea Europeană. Am răsuflat ușurată. Eram liberi! În Roma am cunoscut teama de carabinieri. Prima dată în viață îmi fusese teamă de poliție. Fără să am vreo
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Am răsuflat ușurată. Eram liberi! În Roma am cunoscut teama de carabinieri. Prima dată în viață îmi fusese teamă de poliție. Fără să am vreo vină. La început mergeam normal pe stradă, fără să privesc în jur, fără să-mi pese de nimeni. Cum spuneam la un moment dat, eram un zero în marele Babilon. Aproape de locuința Leilei erau două „depozite”, locuri de unde plecau emigranții la muncă dimineața. Mi s-a spus că trebuie să mă feresc să trec pe același
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
nu ajung ca acea ucraineancă fără un ban în buzunar după nouă ani în Italia. Scrisoarea 51 Crezi că puteam pleca din țară fără să-mi iau câteva cărți cu mine? A fost alegerea cea mai grea. Nu mi-a păsat nici o dată de bluzițe și accesorii, n am avut niciodată o brățară (de exemplu) și nu știu la ce mi-ar folosi mai multe haine. Sin gură, în ultima seară, am răsfoit și răscolit toate cărțile. Toate erau amintiri și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
noi nu vrem să trimitem mai mulți bani, nu înțeleg că un singur om nu poate astupa toate găurile financiare ale unei familii. Majoritatea suntem acuzați că i-am părăsit pe cei din țară, suntem suspectați că nu ne-ar păsa de ce se întâmplă acolo. Majoritatea avem discuții care ne afectează mai mult decât dacă am fi acasă. Acolo, după o discuție mai aprinsă, se revine, părțile se împacă. Aici nu mai poți reveni pentru că nu mai ai bani pe telefon
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
optau în chip necesar pentru cel dintâi; cel de al doilea, ființa cuprinsă în timp, mai exact în societate, revenea de drept moraliștilor, pe el îl au în vedere, pe el îl scrutează și îl de nunță, fără să le pese dacă are sau nu vreo dimensiune atem porală. Constantele pe care le descoperă în el sunt cele care decurg din decăderea lui, nu acelea care l-ar putea ajuta să o biruie. Acestui om, o suprafață fără adân cime, i-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
am încetat să spun niciodată, omul era mai presus de corupție. Marat nu avea decât o singură pasiune, aceea de a fi cel dintâi în cariera pe care o străbătea. Boala lui era setea de glorie, de bani nu-i păsa. Cu un temperament coleric, cu un caracter atrabiliar, era neclintit în sentimente și își vedea neabătut de drumul lui. Putem judeca încăpățânarea lui prin acest fapt: vorbind atât de greu cât vorbea, a urcat totuși pe toate tribunele. Vedea numai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
citând într-un fel inexact, fie făcându-i vreun reproș nemeritat. Mare mi-a fost însă mirarea când autorul iritat mi-a adus la cunoștință cu ce anume greșisem față de el! În ceea ce mă privea, Domnului de Pradt puțin îi păsa de lucrarea lui, de tot răul pe care îl spusesem despre ea, era furios din cauza tonului familiar al criticii mele și din cauza grosolăniei expresiilor mele, asta îl deranja. Cu aceste rezerve, cenzura mea avea binecuvântarea lui tot atât de mult cât a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
tandră. Miracolul "comunicării instantanee și universale" n-are nicio noimă pentru locuitorii mileniului patru. Platon vorbește de parcă s-ar afla în Grecia antică (dacă e să punem situația într-o ecuație cunoscută nouă), iar oamenii îl ascultă fără să le pese că vorbele mor, că propozițiile ar trebui consemnate, că ar putea înfrânge spațiul și timpul născocind moduri de comunicare rapidă. Ackroyd închipuie o lume a tihnei, în care somnul e activitatea principală. E oare vorba de o distopie? Putem lua
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
s-ar putea să se fi îndrăgostit de doctor. Are, în final, un scurt moment de entuziasm, spre deosebire de Tony, care e nefericit și descurajat de la cap la coadă: Simți că are o țintă a ei, era mulțumită și nu-i păsa de rest: era nemulțumită, dar nemulțumirea ei era viguroasă și constructivă; era sensibilă, dar într-un mod clar, bun, care îi arăta că e vie. Cum stătea acolo, calmă și detașată, privind la cerul inundat de un soare orbitor, știa
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prefera să nu știi, iar eu să nu-ți spun. Ca să-mi îmblânzesc acel " Da" îți vorbesc de maturitate și împlinire ("E așa de departe; ai să ai copii și nepoți până atunci") și indiferență ("Nici n-o să-ți mai pese"). Inutil: nu mă poți crede, sigur că dacă ai să mănânci întotdeauna legume multe și o să fii atent când treci strada, o să trăiești mereu. Limbajul acestor poeme e precis ca proza și plin de suspans ca ultimele vorbe ale unui
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îmblânzești pisica neagră a nimănui care s-a ivit săptămâna trecută în fundul grădinii. În fiecare dimineață vine un pic mai aproape. Ieși cu o farfurioară pe jumătate plină cu lapte și o lași pe jos ca și cum nici nu ți-ar păsa, dar o muți în fiecare zi o fărâmă mai aproape de ușă. Bărbatul și pisica cedează amândoi, învăluiți în tandrețe. Tandrețea și sentimentul pierderii se amestecă intens în My Rings (Inelele mele): De atunci la mâna dreaptă port mereu inelul pe
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în alte spații culturale) Asa cum subliniază autoarea iar aceasta mi se pare una dintre concluziile cele mai importante ale lucrării credința larg răspândită în țara noastră că liderii politici sunt corupți, că își apără interesele personale, fără să le pese de oamenii obișnuiți duce la o perimare a conflictelor politice, ceea ce le reduce potențialul mobilizator. Sintetizând, cartea de față are meritul că racordează cercetarea autohtonă la tendințele identificate în literatura de specialitate internațională. Chiar dacă este problematică delimitarea unui set de
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
cred în prealabil că instituțiile publice și politicienii sunt corupți, conflictele și scandalurile din știri nu fac decât să le confirme ce bănuiesc/știu deja. Credința că liderii politici sunt corupți și că își apără interesele personale, fără să le pese de oamenii obișnuiți duce la o banalizare a conflictelor politice, rezultând un fenomen pe care l-am putea numi scandal fatigue, o perimare a conflictelor, care le reduce puterea reformativă și potențialul mobilizator. Așa cum o indică foarte clar datele obținute
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
ține după vârful nuielei lui. Se uită și el la dânsa și parcă îi zicea inima ceva, dar nu pricepu nimic. Când se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfințit. Se sculă binișor, fără să- i pese de ceva, și se duse acasă. A doua zi, iarăși așa făcu, fără să-i plesnească prin cap ceva și fără să-și mai aducă aminte că plecase în pețit. A treia zi, cum se sculă, plecă iarăși la marginea
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
de-al meu, unul de care îmi pasă. Astfel, soluția lui Rorty este un individ care postulează separarea dintre public și privat, care-și asigură libertatea individuală prin crearea unei istorii individuale și care, în același timp, alege să-i pese de ceilalți, solidaritatea comunității pornind tocmai de la o decizie individuală și de la acceptarea autonomiei unui spațiu individual. Solidaritatea acestei comunități poate fi considerată fragilă în măsura în care ține de contingență sau poate fi considerată puternică, în măsura în care este determinată de cea mai puternică
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de dragostea față de frumos, ci de dragostea de bani. Dar noi dorim o schimbare, dorim să spunem stop indiferenței, să dăm prioritate naturii să se desfășoare liber, să reparăm răul făcut de vechile generații și cel mai important, să ne pese! Viața ne face mereu să prețuim un lucru doar după ce îl pierdem, dar noi dorim să arătăm că vrem să invățăm din greșelile altora, pentru că așa cum spunea chiar Freud, ”nu vom avea timp destul cât să le facem pe toate
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Grămadă Adelina, Șeșureac Andreea () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93171]
-
pasiune, încep să curgă cu un debit egal și banii către Michel Summo, ceea ce seacă oarecum direct proporțional disponibilitatea Ilanei de a mai rămâne în căminul lui Michel. Boaz devine expert în descifrarea psihologiei umane, tocmai el căruia nu-i păsa de nimeni, cu atât mai puțin de Ilana și se oferă să intervină: „Ascultă Michel. După părerea mea Ilana are probleme. Sa văzut pe ea când a venit aici în vizită. Sută la sută normală na fost niciodată dar acum
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
personaj din Gârleanu, din Brătescu-Voinești, inhibat, neînțeles, retractil, izolat. Se regăsește în Don Quijote fiindcă acesta este un grandios iluzionist, invulnerabil la ridicol, cu nebunia gesturilor sublime în sânge. Ar dori, ca și modelul său, să sfideze teroarea, să nu-i pese de bășcălia stupidă, să urce una după alta toate treptele nesupunerii, inconformismului și revoltei. Și, în final, să triumfe. Dar să stăm strâmb și să judecăm drept (mă las contaminat de stilul paremiologic al scriitorului): Don Quijote este un caz rarisim
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să înțeleg că tu nu crezi într-o ierarhie a rațiunilor? − Eu nu cred în locul care mi se acordă în această ierarhie. Ce, pedepsirea lui Paris a compensat lipsa aheilor de lângă femeile lor vreme de zece ani? Războinicilor le-a păsat de pactul lor masculin într-atât încât în numele lui a înflorit hâd nepăsarea față de cele ce le susțineau economia libidinală printr-un pact deloc mai prejos. Îți zic, Elena din Troia ar fi venit singură înapoi la Menelaus dacă, în loc de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
tirajul lui îl mâna și pe purtătorul făcliei înspre inima vorace a combustiei. Atunci abandona figura-i obișnuită de tip detașat și se aventura în posturi riscante, ca și cum, până la urmă, lucrul cel mai cool ar fi fost să nu-ți pese nici măcar de cât de cool ești. Ian avu impresia că tocmai asta era pe cale să se petreacă și ieși bucuros în întâmpinarea evenimentului anticipat: − Acțiune eficace, responsabilități formative... Vorbe mari, dar fără acoperire, omule. Când e vorba de acțiune, modelul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
desprinde șovăitor de labirintul acțiunii. Povestea cu nomazii își găsi și ea, desigur, locul printre materialele de umplutură verbală mobilizate în pripă de interlocutori și îndesate robace în calea pericolului silențios de respirările lor aritmice. "Înțeleg. E normal să-ți pese", își dădu cu părerea Ondine după ce fu pusă în temă. "Tu nu ești omul nepăsării", mai adaugă ea după câțiva pași, privind înspre larg. Cum el nu răspunse, ecoul propriilor cuvinte continuă să cutreiere o vreme mintea femeii. Abia rotocoalele
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
autorizație de construcție. Singura posibilitate e să "restaurezi ruinele". Cunoaște el un dentist căruia i se dăduse de curând aprobare de construcție pe un gorgan de dimensiuni mici. Ne sfătuiește să construim o clădire complet nouă și să nu ne pese de rămășițele de ziduri. Totuși M. ar vrea să păstreze o parte din elementele vechi. Nu ne împiedică nimic să folosim piatră de la vechea fermă. Am vorbit și la poliția din Vamlingbo pentru mutarea unor căsuțe de lemn pe temeliile
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]