49,192 matches
-
se poate înmulți; te crezi în Rai? Fute, doctore! Citești: Și de reviste mi-am făcut rost; pagini cu fragmente din Stațiunea: concluziile mele se confirmă. Dogmatil, intramuscular. ............................................................................................... Un vecin, altul decât fotograful, i-a ținut, o vreme, jurnalul în păstrare. Mi-a spus, în ziua internării lui E. - căruia am fost nevoiți să-i punem cămașa - că era tot mai surprins de viața paralelă pe care acesta o ducea în ultimul timp. Xeroxase caietul înainte să i-l înapoieze. Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
făcuse nevăzut. Atunci se apropie cu grijă de marginea gropii, Încercând să aprecieze cât era de adâncă. Probabil că În locul acela fusese o criptă. Ori biserica fusese clădită peste o construcție precedentă, o mare vilă romană, cu bazinele ei pentru păstrarea apei. Își ridică din nou privirea peste gol, spre absidă. Lângă el, simți răsuflarea gâfâitoare a lui Bargello, care Îl ajunsese din urmă. — Messer Durante... din fericire te-ai oprit la vreme. Lui Dante i se păru că surprinde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl lovise În naosul superior era o ființă corporală, iar faptul că fugise imediat constituia dovada acestui lucru. Prima dată, atunci când riscase să cadă În prăpastie, se gândise că acea criptă ar fi putut fi o străveche cisternă romană, pentru păstrarea apei. Dar, mai apoi, probabil că creștinii o transformaseră Într-o catacombă aflată În afara zidurilor, departe de privirile păgânilor. După ce, pe fundațiile construcției, fusese clădită biserica San Giuda, aceste morminte fuseseră uitate până la prăbușirea bolții, care deschisese din nou acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Glasul lui Veniero parcă venea de la mari depărtări. Dar, chiar și așa, Dante Îi deslușea curiozitatea. — Unde? repetă. — Printre planurile meșterului Ambrogio, răspunse priorul. Încercă să caute În buzunarul interior al veșmântului. Însă mai apoi Își aminti că pusese la păstrare hârtia la San Piero. — O extravaganță. Ambrogio era un mare artist și constructor, dar știa prea puține despre marinărie. Sau o fi vrut să Închipuie cine știe ce alegorie nemaivăzută. Ai spus că era printre planurile lui? O lumină pâlpâia confuz În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Bérenger Saunière adresează Vaticanului o scrisoare În care - se presupune - amenință cu dezvăluirea cutremurătorului secret aflat În posesia sa, iar șantajul dă roade, Întărind astfel supoziția că secretul există și că marii capi ai Bisericii Catolice sunt vital interesați În păstrarea lui. Cert este că abatele Saunière rămâne la post, Își vede liniștit de treburi și moare În patul lui, la o vârstă venerabilă, ducând (și nu prea) În mormânt cumplitul secret al celui mai misterios ordin religios-militar din istorie, Templierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rândul concetățenilor săi amintirile și nostalgiile văduvei neoficiale a lui Bérenger Saunière. Se pare că tactica de Învăluire a străinului dă roade frumușele, el dobândind, zice-se, acces și la un oareșicare fond de documente rămase, după moartea preotului, În păstrarea enigmaticei Marie Dénarnaud. Cert este că, după câțiva ani de la plecarea ei pe lumea cealaltă, hotelierul Începe să dea pe goarnă În dreapta și-n stânga tot felul de povești aiuritoare despre viața secretă a abatelui, despre comoara pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
populația ahemenidă. Faptul este evident Încă din 334, când, ajuns la porțile orașului Saedes, este Întâmpinat de șefii comunității locale, Între care și comandantul persan al cetății, care Îi predau fără luptă orașul și tezaurul. În schimb, Alexandru le asigură păstrarea vechilor legi lydiene și le dăruiește libertatea, iar lui Mithrenes, comandantul cetății, Îi conservă Întreg prestigiul cuvenit rangului deținut anterior, alăturându-și-l În, ca să spun așa, staff-ul său, chiar dacă mai mult onorific. Peste trei ani, În octombrie 331
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care făceau din deținătorul lor stăpânul tainei Cavalerilor Templieri și al tezaurului lor. Sau, poate, al tainei comorii regentei Blanche de Castilia, nepoata lui Ludovic cel Sfânt. Pe acestea din urmă (despre documente vorbesc), Noel Corbu le-a Înmânat spre păstrare lui Sebastian. „Eu nu am nevoie de ele, le am În cap, le-am Învățat pe dinafară până la virgulă, iar În mâinile altcuiva nu trebuie să ajungă. Venirea ta În Franța mi se pare un semn al providenței. Aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
străin. Metale. Da, și acest Dumnezeu. Se pricepe, nu-l simți decât la despărțire. — E deja destul de mare, dar încă fără sex, ca un înger - îmi spune ca să știu totuși ceva despre el. Aș dori să vi-l cer spre păstrare. Dau din cap că sunt de acord. — Vă mulțumesc în numele laborantului. Aveți un suflet bun, doamnă. În schimb, baticul e al meu. Mă bucur pentru el. Mi-l scot singură în timp ce mă spală și el se desface ca un drapel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
neputinței și bolii de care suferă acest secol XX: vulgaritatea. Semnificativ, vânzarea de Suflet a lui Vadim Maslennikov pe cincizeci de copeici de argint se răscumpără în finalul romanului prin moarte, luminată nu numai de prezența Jurnalului, dar și de păstrarea alături de acest jurnal a argintului cu care adolescentul a atentat la Sufletul propriu și la Sufletul altui om. Pe acest jurnal găsit asupra sinucigașului se structurează Romanul cocainei în întregul lui, cu excepția ultimelor pagini narate de un martor-medic, procedeu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
documentelor istorice, așezările mai vechi: Filipeni și Fruntești. în ultimii 40 de ani, satul Lunca a început a se chema Filipeni, o substituire de nume care nu are nicio bază reală, este mai mult o măsur administrativă. Lucrarea pledează pentru păstrarea denumirii de Lunca - Filipeni a boierilor Rosetti și Sterian. M-am ferit de afirmații gratuite care nu au acoperire în documente, dup cum m-am ferit de interpretări forțate sau false, de accentuarea unor cauze care sau dovedit ulterior că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
coada calului, spanacul sălbatic, piciorul cocoșului, mana apei, floarea paștelui, fumărița, ciumăfaiul, măsălarița, baraboi, roșcuța, iarba fiarelor, dalacul, săpunarița, holera, rugina, inul sălbatic, pelinul, vinarița, laptele câinelui, loboda, bozul etc. în condițiile în care se vorbește tot mai mult despre păstrarea mediului, despre ecologie și produse ecologice, se impune, ținând seama de importanța economică și de funcția socială a vegetației (recreere, agrement, preocupări tiințifice) refacerea echilibrului natural distrus din neglijență și ignoranță. De altfel, după evenimentele din 1989, după o agresiune
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
înceată și medie.39 în general, în așezările culturii Dridu, s-au descoperit unelte și obiecte care atestă existența unei populații care se ocupă cu agricultura și creșterea vitelor: brăzdare, săpăligi, securi, oticuri de fier, râșnițe de piatră, gropi de păstrare a cerealelor, semințe carbonizate etc. Analiza paleobotanică a boabelor carbonizate au evidențiat mai multe specii de grâu, orz, secară, ovăz, mei și mazăre. în legătură cu creșterea animalelor, se practica păstoritul pendulator, fără s fie părăsit hotarul obștii. Sunt indicii și despre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și unt, ci cereale - grâu și orz, ovăz pentru cai la care, eventual, adăugăm piei de animale - animale cu blană, țesături din in, cânepă și lână și, fără îndoială, bani, metale prețioase. Gropile de provizii de lângă locuințe erau mijloc de păstrare, dar și de dosire a cerealelor în fața tuturor celor care jefuiau populația locală. Zdrobirea boabelor și transformarea în făină s-a făcut cu râșnița, dar trebuie să fi existat și mori, deși pentru teritoriul de la est de Carpați nu avem
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și carul, la fel. Tot inventarul din lemn nu s-a păstrat, fiind permanent înnoit, meșteșugul confecționării din lemn transmițându-se până astăzi. O societate sedentară, producătoare de bunuri, avea nevoie de vase atât pentru uzul curent, cât și pentru păstrarea alimentelor. O bună parte din ceramica descoperită în fostele așezări din mileniul I d.Hr. este de factură romano-bizantină, dar nu lipsește nici ceramica locală, lucrată la roată de turație medie, din past calitativ superioară și arsă în cuptoare perfecționate. O
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
diverse forme și mărimi, în funcție de utilitate, ci și la arderea vaselor în cuptoare special amenajate. Dacă lutul nu este arsă suficient, vasul pierde din rezistență, în interior rămâne maroniu, iar la exterior negricios, rămâne porosă și pierde lichidul pusă la păstrare. Olarii au trebuit să stăpânăească toate etapele confecționării vaselor, arderea în cuptor la care au adăugat, pentru mai mare și mai bună rezistență și folosire, smalțul și unele elemente decorative. Fiecare gospodărie și fiecare comunitate producea în interior tot ce
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dintr-o perioadă ancestrală. Era o sărbătoare specifică satului, cu larg participare, de strângere a legăturilor, de cunoaștere reciprocă, producând stări emoționale deosebite, contribuind la strângerea legăturilor de familie de rude. Atunci când nu existau instituții specializate, cu rol social-cultural, de păstrare și transmitere a folclorului muzical-coregrafic, acest rol era îndeplinit în lumea satelor de șezători, cărora li s-a mai spusă și clacă. Claca are la origine spiritul de întrajutorare între oamenii de aceeași condiție socială și cuprindea o serie largă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
explică multe din psihologia românului. Transformările din viața satului în anii numiți ai dictaturii comuniste, când foarte mulți tineri și-au găsit un rost în alte activități, în special în industrie, dar și social-culturale, au impusă un alt fel de păstrare a legăturilor cu satul, prin acțiunile numite „întâlnire cu fiii satului”, desfășurate cu anumite prilejuri, la anumite date importante din viața și istoria satului. Un asemenea moment important pentru satul Lunca, sediul comunei Filipeni, a fost împlinirea unui secol de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu arme noi, cu instrumente de supraveghere, de descurajare și de atac, utilizând potențialurile electronicii, ale geneticii și ale nanotehnologiilor. în plus, instaurarea hiperimperiului va face din fiecare dușmanul tuturor. Oamenii se vor bate pentru petrol și pentru apă, pentru păstrarea unui teritoriu sau pentru părăsirea lui, pentru a impune o credință și pentru a combate altele, pentru distrugerea Occidentului sau pentru instituirea domniei valorilor sale. Dictaturi militare, ce vor recurge de-a valma la armate și servicii de ordine, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
numite „indo-europene” și „turcice”, pun bazele unor civilizații în India de Nord și în Mesopotamia; altele, numite „turcice” și „mongole”, creează orașe-cetăți în Mesopotamia îUr, Sumer, Ninive și Babilon). O nouă invenție revoluționară, scrierea cuneiformă, apărută puțin mai înainte, permite păstrarea urmelor uneia dintre primele cosmogonii, Epopeea lui Ghilgameș, o reflecție asupra dorinței ca motor al Istoriei, matrice a majorității textelor cu caracter sacru din această regiune. în aceeași perioadă, în India sunt redactate Upanișadele, reprezentare literară majoră ce exprimă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pe un postament cu piedestal, se sprijinea un relicvariu din bronz, Înalt de aproape trei picioare. Imaginea, fin cizelată și Împodobită cu un număr mare de pietre multicolore, reproducea bustul unei femei. Poetul mai văzuse așa ceva, opere de artă pentru păstrarea rămășițelor pământești ale sfinților. Învelișuri pentru gambe, pentru mâini, uneori pentru capete. Dar acesta era atât de mare Încât putea găzdui un Întreg bust omenesc. Ciudățenia chipului reprezentat Îl nedumerea. Artistul Îi conferise trăsăturile perversiunii și ale perfidiei celei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
veștile de la tine. Cu multă afecțiune, THAYER DARCY La o săptămână de la primirea acestei misive, micul lor cămin s-a destrămat precipitat. Cauza imediată a fost boala gravă - și, probabil, cronică - a mamei lui Tom. Așa că au pus mobila la păstrare, au dat instrucțiuni pentru subînchiriere și și-au strâns posomorâți mâinile la Pennsylvania Station. S-ar fi zis că Amory și Tom nu mai isprăveau să-și ia rămas-bun. Stăpânit de un imens sentiment de singurătate, Amory a cedat impulsului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
câțiva bețivi dornici, încă, să-și petreacă noaptea acolo, și care erau îndepărtați de un polițist. Înăuntru, am traversat holul central de bilete către bariera pe care poliția o ridicase în fața zonei de obiecte pierdute și de bagaje lăsate în păstrare. Mi-am arătat insigna celor doi bărbați care păzeau bariera și mi-am continuat drumul. După colț, Deubel m-a întâmpinat la jumătatea drumului. — Ce avem? am zis. — Cadavrul unei fete într-un cufăr, domnule. După cum arată și miroase, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
continuat drumul. După colț, Deubel m-a întâmpinat la jumătatea drumului. — Ce avem? am zis. — Cadavrul unei fete într-un cufăr, domnule. După cum arată și miroase, se află acolo de ceva vreme. Cufărul era la biroul de obiecte lăsate în păstrare. — Profesorul a ajuns? — El și fotograful. N-au făcut prea mare lucru, doar s-au uitat la ea. Am vrut să vă așteptăm pe dumneavoastră. Sunt mișcat de considerația voastră. Cine a găsit cadavrul? — Eu, domnule, cu unul dintre sergenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
grijă să nu iasă nici el din schimb, cel puțin nu înainte de a-și fi făcut raportul. Cum ați intrat aici? — Supraveghetorul de noapte al stației, domnule. El păstrează cheile în biroul său atunci când se închide la bagaje lăsate în păstrare. Deubel arătă spre un bărbat gras, cu înfățișare soioasă, care stătea la câțiva metri mai încolo, rozându-și podul palmei: — Ăla e. — Se pare că îl reținem de la cină. Spune-i că vreau numele și adresele tuturor celor care lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]