KorAP: Find »[drukola/base=palid & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...132 133 134 ...261 >

6,523 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

fugi. Era de ajuns atât ca un sport să devină o mârșăvie? Dreaptă ar fi numai vânătoarea în care omul ar vâna cu mâinile, dar cine mai vânează așa? Deodată, am auzit un zgomot. M-am întors. Palid, înspăimântător de palid, Dinu voma. Am priceput într-o clipă că-și impusese să pară un vânător cu experiență și crezuse că va reuși. Se ținuse tare până atunci, dar cedase. — N-am dormit azi noapte din pricina astmului, s-a scuzat el, jenat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
prea târziu și să trec Rubiconul, făcând pe prostul. M-am ridicat în picioare și m-am plâns că aveam o migrenă îngrozitoare; vroiam să iau puțin aer, să mă răcoresc. Roșeața i-a dispărut imediat din obraji. A devenit palidă de furie, s-a sculat și ea din pat, și-a aranjat halatul și a ieșit după ce mi-a aruncat din mers: — Bine, domnule, du-te și te plimbă. Nici măcar nu-mi mai zisese, ca de obicei, „domnule sculptor”. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
milă de mine însumi, dar dacă în deșert și în junglă am fost în vis, în țara milei n-am ajuns niciodată. 33 (Din caietul de vise) Eram pe țărm. În jur, nici noapte, nici zi, ci o lumină specială, palidă, care nu emana de la nici un astru. Mă oprisem lângă un salcâm uriaș, cu coroană bogată, al cărui trunchi era înlănțuit de crengile unui smochin. Frunzele late și fructele smochinului se amestecau cu frunzele salcâmului și mă miram cum reușiseră să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
deloc la joc, așa că n-am dat atenție faptului că el bombănea nemulțumit, din ce în ce mai furios, plângându-se de ghinion. Jucam mecanic. Și am înmărmurit în clipa când am constatat că, fără voie, câștigasem. Mi-au căzut cărțile din mână. Eram palid ca un mort. El m-a privit cu o ură nestăpânită. Avea un zâmbet slut, lățit pe toată fața. Și a scrâșnit. — Ai câștigat, domnule sculptor. Ai câștigat. Dar aceste, vorbe sunau ca o condamnare la moarte. În clipa aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să vină nopți cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și asupra zidurilor azilului, se mai putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
au petrecut lucrurile, zicea indignat Mopsul. Și cu ce scop? Asta-i bună! Vrea să se așeze pe fotoliul Bătrânului, să bea din limonada lui, nelegiuitul”. — Înțelegi, Daniel, ești învinuit de crimă. Și eu alături de tine. Ce facem acum? Arăta palid. Pretinsese odată că el făcea o distincție între onoare și bunul simț și că în fața lui Dumnezeu onoarea nu înseamnă nimic. Acum mă convingeam că asta nu fusese o simplă butadă. Avea un tremur nervos în tot corpul și ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
sala cu oglinzi, m-am așezat pe fotoliul liber și i-am zis Bătrânului: — Aș vrea să mai facem un joc. Cu trișorii... râse el batjocoritor... — N-am trișat, l-am întrerupt, căci n-aveam timp de pierdut. A devenit palid și buzele i s-au strâns de furie. Câteva clipe a ezitat. — Bine, a zis cu o voce care în alte condiții m-ar fi îngrozit. Și a început să împartă cărțile. Mă stăpâneam să nu mă întorc spre ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436

Întotdeauna am spus-o.“ „Lasă-l pe Casaubon să continue, căci mi se pare că a lucrat excelent“. „Puține am de spus. După serbările londoneze, Încep festivitățile la Heidelberg, unde Salomon de Caus construise pentru elector grădinile suspendate, a căror palidă evocare am văzut-o noi În seara aceea În Piemont, vă amintiți. Iar În cursul acestor petreceri apare un car alegoric care-l slăvește pe mire În ipostaza lui Iason, și pe cele două catarge ale corăbiei reprezentate pe car

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
și trăiește În umbra gloriei lui, numai dumneata și cu mine o să știm că e a dumitale, Kelley. Și iată-mă, de ani de zile stilizând la trame care pentru regină și pentru Întreaga Anglie trec sub numele acestui tânăr palid. If I have seen further it is by standing on ye sholders of a Dwarf. Aveam treizeci de ani și nu voi permite nimănui să spună că asta e cea mai frumoasă vârstă a vieții. — William, i-am spus, lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
a fi subestimat. Am spus: — Noaptea Sfântului Ioan pentru noi sau pentru ei? Dee și-a tras una peste frunte și a dat din el niște blesteme groaznice. Oh, a zis el, from what power hast thou this powerful might? Palidul William Își nota fraza, ca un plagiator mișel ce era. Dee consulta febril almanahurile și publicațiile. — Pe Sângele Domnului, pe Numele Domnului, cum am putut fi atât de prost? Îi insulta pe Nuñez și pe Spenser. — Așa-i că trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
trebuie să mă gândesc eu la toate? Cosmograf de cizmă, a urlat el livid către Nuñez. Și apoi: Amanasiel, Zorobabel, a strigat. Iar Nuñez a fost lovit ca de un berbece invizibil În stomac, s-a dat Înapoi câțiva pași, palid, și s-a lungit cu fața-n jos. — Imbecilule, i-a zis Dee. Spenser era palid. A rostit cu greutate: — Se poate lansa o momeală. Tocmai termin un poem, o alegorie despre zâna zânelor, În care eram tentat să introduc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Și apoi: Amanasiel, Zorobabel, a strigat. Iar Nuñez a fost lovit ca de un berbece invizibil În stomac, s-a dat Înapoi câțiva pași, palid, și s-a lungit cu fața-n jos. — Imbecilule, i-a zis Dee. Spenser era palid. A rostit cu greutate: — Se poate lansa o momeală. Tocmai termin un poem, o alegorie despre zâna zânelor, În care eram tentat să introduc un Cavaler cu Cruce Roșie... Lăsați-mă să-l scriu. Adevărații Templieri se vor recunoaște, vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-mi pun În aplicare proiectul. Dumneata vei fi acela care-l vei duce la bun sfârșit. Gilding pale streams with heavenly alchymy, amintește-ți. Aveam să-mi amintesc, și William Împreună cu mine, și Împotriva mea. Nu mai spuse nimic. Ceața palidă gudurându-se pe la geamuri, fumul galben gudurându-se pe la geamuri trecea ușor cu limba peste ungherele serii. Ne aflam acum pe o altă străduță, aburi albicioși exhalau din grătarele fixate În pavaj și prin ei se zăreau cocioabe cu pereții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
noastră. Kelley, o să scrii pentru William ceva... ceva diabolic de insinuant despre ei. Pe rânza diavolului, am făcut-o, și pe urmă William a infectat textul și a mutat totul de la Praga la Veneția. Dee era negru de furie. Dar palidul, năclăitul William se simțea protejat de regala lui concubină. Și nici asta nu-i ajungea. De cum eu Îi dădeam, rând pe rând, cele mai bune sonete ale lui, mă Întreba, printr-o privire sfruntată de Ea, de Tine, my Dark

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
William așteaptă de la mine material nou pentru șarlataniile lui de clovn de-acolo, de la Globus. Soapes scrie ceva. Privesc peste umerii lui. Tocmai așterne un mesaj incomprehensibil: Rivverrun, past Eve and Adam’s... Ascunde foaia, mă privește, mă vede mai palid ca un spectru, citește În ochii mei Moartea. Îmi șoptește: - Odihnește-te. Nu te teme. O să scriu eu pentru tine. Și chiar asta face acum, mască a unei măști. Eu mă sting Încet, iar el Îmi sustrage până și ultima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
de două ori. Le spuneam tuturor că era cazul să știe precis unde năștea Lia și toți Îmi spuneau să mă calmez, pentru că În locul acela toată lumea năștea. Până la urmă, nici eu nu știu cum, m-am trezit Într-o cameră. Lia era palidă, dar de o paloare de perlă, și surâdea. Cineva Îi ridicase bretonul, Închizându-l Într-o scufie albă. Pentru prima oară vedeam fruntea Liei În toată splendoarea ei. Avea alături de ea Ceva. „E Giulio“, a zis ea. Rebisul meu. Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
nelegiuite și sângeroase. — Sator Arepo, Întreb eu batjocoritor, știi tu care este răspunsul final ce se ascunde În spatele Sublimei Anagrame? — Nu, conte, răspunde imprudentul, și aștept să mi-o spui cu cuvintele tale. Un râs infernal izbucnește de pe buzele-mi palide și răsună pe sub vechile bolți. — Naivule! Numai adevăratul inițiat știe că nu știe asta! Da, stăpâne, răspunde prostit curierul cel ciung, cum doriți, eu sunt gata. Ne aflăm Într-o magherniță murdară din Clignancourt. Astă-seară trebuie să te pedepsesc pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
nici un ungher neviolat. — Privește-mă, Îi spun, și eu sunt un Tigru. Dintr-o singură mișcare te Împing pe tine În mijlocul Încăperii, și Îți smulg tricoul, rup cingătoarea acelei cuirase ce ascunde farmecele pântecului tău de ambră. Acum tu, În palida lumină a lunii ce pătrunde prin ușa Întredeschisă, te ridici, mai frumoasă decât șarpele care-l seduse pe Adam, trufașă și fără rușine, fecioară și prostituată, Îmbrăcată doar În puterea-ți carnală, căci femeia goală e femeia Înarmată. Klaft-ul egiptean

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
de Monferrato, de Aymar și Belmar, conte Soltikof, cavaler Schoening, conte de Tzarogy!“ Pe când ceilalți Își ocupau locul În spațiul de trecere, stând În fața pendulului și a adepților din naos, intra Agliè, În costum la două rânduri albastru cu dungulițe, palid și Încruntat la față, ducând-o de mână, ca și cum ar fi Însoțit un suflet pe cărările Hadesului, pe Lorenza Pellegrini, palidă și ea și parcă amețită de un drog, Îmbrăcată doar Într-o tunică albă și semitransparentă, cu părul lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
trecere, stând În fața pendulului și a adepților din naos, intra Agliè, În costum la două rânduri albastru cu dungulițe, palid și Încruntat la față, ducând-o de mână, ca și cum ar fi Însoțit un suflet pe cărările Hadesului, pe Lorenza Pellegrini, palidă și ea și parcă amețită de un drog, Îmbrăcată doar Într-o tunică albă și semitransparentă, cu părul lăsat pe spate. Am văzut-o din profil În timp ce trecea, pură și languroasă ca o adulteră prerafaelită. Prea diafană ca să nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
serviciul cui este. Să nu mă Încred. Trec prin intersecție. Acum aud numai zgomotul pașilor mei. Avantajul marilor orașe: te muți mai Încolo, la câțiva metri, și regăsești singurătatea. Dar, pe neașteptate, după câteva grupuri de case, la stânga mea, Conservatoire-ul, palid În noapte. Pe dinafară, perfect. Un monument care doarme somnul celor drepți. O iau către sud, spre Sena. Aveam o țintă În minte, dar nu-mi era clară. Voiam să Întreb pe cineva ce s-a Întâmplat. Belbo, mort? Ceru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
tot Parisul. Și restul lumii. Trebuia să mă Întorc la hotel. Aveam să găsesc oare alt taxi? Pe cât putusem să Înțeleg, mă aflam probabil la periferia pariziană cea mai Îndepărtată. Îmi fixasem un punct către direcția de unde venea o lumină palidă și difuză și se zărea cerul liber. Era Sena? Și, ajuns la colț, l-am văzut. La stânga mea. Ar fi trebuit să bănuiesc că era acolo, la pândă, În Împrejurimi, În acel oraș numele străzilor trasau un mesaj fără echivoc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
pe-acolo, printre lume. În răstimp de jumătate de oră, piața era pestriță de partizani, iar mulțimea Îl striga cu voce tare pe Terzi și cerea un discurs. De la un balcon al palatului comunal apăruse Terzi, sprijinit În cârja lui, palid, și cu mâna Încercase să liniștească mulțimea. Jacopo aștepta discursul, pentru că toată copilăria lui, ca și a altora de aceeași vârstă fusese marcată de discursuri mari și istorice ale Ducelui, din care se Învățau pe dinafară, la școală, citatele cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

către o realitate care va arunca În derizoriu cîrcotelile lui de acum. Viitorul, apropiat, cum e Întotdeauna, nu poate fi cunoscut, dar Wakefield, ascultînd cu urechea ciulită În așteptarea de start al Diavolului, Îi poate auzi șoapta. Luminile pistei clipeau palid În preeria vastă, Întunecată. Avionul ateriză lîngă un lac Înghețat. Wakefield ajunsese În Typical, la sediul Companiei, cel mai mare furnizor de software de pe planetă. Este Întîmpinat În aeroport de Maggie, o reprezentantă a Companiei, care va fi Însoțitoarea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Viitorului. O, Doamne! Făcătorul de brînză este din nou pe ecrane. De data asta se plînge de Mickey Mouse. Numărul de refugiați din holul hotelului scade treptat. După ceva timp, rămîn doar un medic de la Crucea Roșie și cinci-șase copilandri palizi și bandajați care se uită la știri. Se Înviorează de fiecare dată cînd pe ecran apar ei sau prietenii lor. Gazele lacrimogene se disipează, iar televizorul spune că situația este sub control. Patru sute de protestatari au fost arestați. Delegații participă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]