KorAP: Find »[drukola/base=papă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...132 133 134 ...552 >

13,778 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

politic definit.27 Corespondența diplomatică dintre "imperator"-ul Ioniță și papa Inocențiu III, în care descendența sa romană fusese invocată de papă, pentru a se alătura cu statul său bisericii apusene, a dus la recunoașterea statului Asăneștilor de papalitate. Astfel, papa Inocențiu a trimis coroana imperială solicitată de Ioniță și a acceptat formula Asăneștilor menită să legitimeze constituirea noului stat, fiind de acord cu pretenția lor ce le dădea dreptul la conducere, că s-ar fi înrudit cu vechea dinastie a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
dreptul la conducere, că s-ar fi înrudit cu vechea dinastie a țarilor bulgari dinainte de 1018. Acest act de "legitimare" era o poziție câștigată de noul stat, iar Ioniță a știut să se folosească de el pentru a lega recunoașterea papei de tradiția militară și politică a primului țarat bulgar, pentru a-și justifica acțiunile întreprinse dar și planurile viitoare. Însă după constituirea Imperiului Latin de Răsărit, în 1204, prin cucerirea Constantinopolului, interesul papalității pentru statul Asăneștilor s-a micșorat. Dar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Marea Adriatică, la Durazzo, și de la Dunăre până la Adrianopol și Ohrida. În primii ani, Ioan Asan a întreținut relații bune cu regatul Ungariei, mai ales în urma căsătoriei sale cu Maria, fiica regelui Andrei II, de asemeni a avut raporturi bune cu papa și cu Imperiul de Constantinopol, noul împărat Robert de Courtenay era cumnat al regelui Ungariei. Însă după abdicarea lui, în 1228, relațiile cu statul latin au fost încordate și s-a ajuns la o ruptură, inclusiv cu papa și cu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
bune cu papa și cu Imperiul de Constantinopol, noul împărat Robert de Courtenay era cumnat al regelui Ungariei. Însă după abdicarea lui, în 1228, relațiile cu statul latin au fost încordate și s-a ajuns la o ruptură, inclusiv cu papa și cu regatul ungar. În noile condiții, după 1230, Ioan Asan s-a apropiat de împăratul bizantin de Niceea, Ioan Vatatzes, alianță întărită, în 1235, prin căsătoria fiicei sale Elena cu Theodor II Lascaris, fiul împăratului bizantin. Alianța era îndreptată

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Ungariei, în 1236, să intervină în favoarea Imperiului latin. În noua situație, Ioan Asan și-a schimbat brusc orientarea politică, s-a alăturat statului latin și, în dorința de a ocupa pentru el tronul bizantin, a încercat să-l atragă pe papă, propunându-i o nouă unire a celor două biserici. Dar bucuria papei a durat puțin deoarece Ioan Asan și-a schimbat din nou planul de alianțe politice și s-a apropiat, încă o dată, de împăratul ortodox de la Niceea. Indignat, papa

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Asan și-a schimbat brusc orientarea politică, s-a alăturat statului latin și, în dorința de a ocupa pentru el tronul bizantin, a încercat să-l atragă pe papă, propunându-i o nouă unire a celor două biserici. Dar bucuria papei a durat puțin deoarece Ioan Asan și-a schimbat din nou planul de alianțe politice și s-a apropiat, încă o dată, de împăratul ortodox de la Niceea. Indignat, papa a propus organizarea unei cruciade împotriva lui și, la îndemnul său, regele

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
papă, propunându-i o nouă unire a celor două biserici. Dar bucuria papei a durat puțin deoarece Ioan Asan și-a schimbat din nou planul de alianțe politice și s-a apropiat, încă o dată, de împăratul ortodox de la Niceea. Indignat, papa a propus organizarea unei cruciade împotriva lui și, la îndemnul său, regele Ungariei Bela IV se pregătea să organizeze o expediție împotriva lui Ioan Asan, în 1238, dar năvălirea tătarilor a pus capăt ostilităților. Țarul bulgar a înțeles că pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
II al Ungariei reprezenta un scut față de pericolul cuman, autoritatea regatului în sudul Transilvaniei încă nu era consolidată. În acești ani de la începutul secolului al XIII-lea, politica papală miza pe creștinarea cumanilor și atragerea lor la catolicism. În 1227, papa Grigore IX aprecia că "autoritatea apostolică s-a bucurat întotdeauna de mare prețuire în Cumania". În 1228, el constata dorința de sedentarizare a cumanilor. Politica papală își arăta roadele: călugării dominicani din regatul Ungariei au contribuit la înființarea unui "episcopat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
iar după constituirea statului Asăneștilor (1185), teritoriul era râvnit de regele Ungariei, Andrei II, dar și de țarul Bulgariei, Ioan Asan II. În aceste condiții, după o luptă în zona Vidinului între cele două părți, regele Andrei II, cu sprijinul papei Grigore IX, a organizat o marcă (ținut de graniță), Banatul de Severin, condus de un dregător al regelui, banul Luca, în 1233. Astfel, pe teritoriul de la sud de Carpați, a apărut un adevărat cap de pod, prin care regele ungar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sparg", în sfârșit, după o mie de ani de tăcere, "crusta" istoriei și, în felul acesta, în secolul al XIII-lea, fenomenul românesc iese la lumină în toată amploarea sa. Să reamintim momentul din prima jumătate a acestui secol, când papa și regele au conlucrat în speranța că această "Cumanie" extracarpatică (situată, deopotrivă, la sud și est de munți) va intra în stăpânirea efectivă a coroanei ungare. Unul din cele mai importante documente din perioada menționată este scrisoarea papei Grigore IX

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
secol, când papa și regele au conlucrat în speranța că această "Cumanie" extracarpatică (situată, deopotrivă, la sud și est de munți) va intra în stăpânirea efectivă a coroanei ungare. Unul din cele mai importante documente din perioada menționată este scrisoarea papei Grigore IX către viitorul rege Bela, din 14 noiembrie 1234, în care spune textual: "...în episcopatul Cumaniei, sunt niște oameni care se numesc români (Walathi) care, deși după nume se socot creștini, îmbrățișează diferite rituri și obiceiuri într-o singură

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
țin de ritul grecilor (ortodox), iar unii, atât unguri cât și germani, împreună cu alți credincioși din regatul Ungariei, trec la dânșii ca să locuiască acolo și, astfel, alcătuiesc un singur popor cu acești români". Având în vedere cele de mai sus, papa îl împuternicește pe episcopul cumanilor să orânduiască un păstor catolic pentru români. Din această scrisoare, datată 1234, document major al istoriei noastre medievale, răzbate o lume românească vie, autentică, organizată politic și bisericesc, în jurul arcului carpatic, dar nu numai acolo

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
îl împuternicește pe episcopul cumanilor să orânduiască un păstor catolic pentru români. Din această scrisoare, datată 1234, document major al istoriei noastre medievale, răzbate o lume românească vie, autentică, organizată politic și bisericesc, în jurul arcului carpatic, dar nu numai acolo. Papa se arată îngrijorat de fragilitatea episcopatului catolic cuman, împlântat pe teritoriul extracarpatic, ce părea un pământ al nimănui. De mare însemnătate se dovedește faptul că această societate românească era organizată sub aspect politic și ecleziastic. Indirect, acei "pseudo-episcopi" (ortodocși) îi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
unitățile administrative existente (județele) cu vechile formațiuni politice, voievodatele.32 Situația social-politică la sud de Carpați Diploma Ioaniților După încercarea regalității de a organiza banatul de Severin, în 1233, se face deja simțită acolo propaganda catolică, după cum rezultă din scrisoarea papei adresate dominicanilor și celor convertiți, în 1237 (Doc. Hurmuzaki, I, p. 153-154). În 1238, noul rege al Ungariei, Bela IV, la îndemnul papei Grigore IX, a pornit cruciada împotriva rudei sale "schismatice", țarul Ioan Asan II al Bulgariei, punând însă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
organiza banatul de Severin, în 1233, se face deja simțită acolo propaganda catolică, după cum rezultă din scrisoarea papei adresate dominicanilor și celor convertiți, în 1237 (Doc. Hurmuzaki, I, p. 153-154). În 1238, noul rege al Ungariei, Bela IV, la îndemnul papei Grigore IX, a pornit cruciada împotriva rudei sale "schismatice", țarul Ioan Asan II al Bulgariei, punând însă condiția ca episcopatul catolic instalat în Țara Severinului să se afle sub ascultare regală. Dar invazia mongolă din 1241-1242 (vezi cap. X) a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în zona de curbură a Carpaților, aflat în sfera intereselor cavalerilor teutoni, la începutul secolului al XIII-lea. Concret, este vorba despre intervalul prezenței lor în Țara Bârsei (1211-1225), inclusă din 1228 în Episcopia cumanilor-a se vedea și scrisoarea papei Grigore IX din 1234, amintită de noi mai sus. Astfel, ierarhia bisericească constituită aici presupunea în mod necesar o organizare politică anterioară în această regiune, pentru a se putea opune infiltrărilor patronate de biserica catolică și regalitatea ungară. Indicii despre

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
germani la început de regele Geysa II (1141-1162). Autonomia lor s-a manifestat mai întâi în plan bisericesc, regele Bela III și legatul papal au hotărât ca biserica sașilor din Transilvania să aibă statut de "prepozitură liberă", hotărâre aprobată de către papa Celestin III, în 1191. Constituirea "prepoziturii" (protopopiei) săsești a dus la apariția unui cadru bisericesc catolic independent de episcopia catolică ungară de Alba Iulia, ceea ce însemna emanciparea clerului și populației prepoziturii de jurisdicția și fiscalitatea episcopiei ungare. În primii ani

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
un statut autonom în cadrul regatului Ungariei, cee ce a provocat îngrijorarea acestuia. În aceste împrejurări, în 1225, cavalerii Ordinului Sf. Marii a teutonilor au fost izgoniți de regele Andrei prin forța armelor din Țara Bârsei, iar insistențele repetate ulterioare ale Papei de a fi readuși acolo nu au fost ascultate.51 NOTE 1. V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, București, Editura Academiei, 1982, p. 55-56. 2. Ibidem, p. 57-63. 3. Ibidem, p. 63-68. 4. Istoria Românilor (tratat), vol. III, București, Editura

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și să i se supună. Universalismul mongol este afirmat răspicat în preambulul scrisorilor adresate de hani suveranilor străini: În puterea Cerului veșnic albastru, noi, hanul oceanic (stăpân atotputernic) al marelui popor întreg, porunca noastră...", astfel se adresa marele han Guyuk papei Inocențiu IV, invitându-l (poruncindu-i !) să i se supună și să se înfățișeze, în persoană, la curtea sa, pentru a i se închina! Toate popoarele lumii erau considerate a fi în stare de dependență față de marele han, prin hotărârea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ar fi dregători (cnezi) ai românilor, dar cruzimea lor (măcelărirea locuitorilor unor sate) dovedește că ei erau mai curând reprezentanții în teritoriu ai stăpânirii mongole. Regele Bela IV, care și-a stabilit temporar reședința (curtea) la Zagreb, în Croația, scria papei, la 18 mai 1241, despre "întâmplările jalnice și vrednice de plâns ce s-au abătut asupra regatului Ungariei" și-i cerea sprijinul. El aducea, în același timp, la cunoștință Sf. Scaun că tătarii "au năvălit în Ungaria cu o hoardă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sau seminomade.21 Brodnicii. În prima jumătate a secolului al XIII-lea, diplomele papale și ungurești fac referire la o populație numită brodnici, în aceleași regiuni din sudul Moldovei. Astfel, în actul din 1222 al regelui Andrei II, confirmat de papa Honoriu III, se preciza că teritoriile acordate Ordinului teutonic ajungeau "până la hotarele brodnicilor". În 1227, un document al cancelariei papale menționa Cumania și țara Brodnicilor, ca teritorii unde arhiepiscopul de Strigoniu era legat apostolic și care erau incluse în Episcopia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cancelariei papale menționa Cumania și țara Brodnicilor, ca teritorii unde arhiepiscopul de Strigoniu era legat apostolic și care erau incluse în Episcopia cumanilor. Învecinarea brodnicilor cu regatul ungar și cumanii este confirmată, în 1250, de scrisoarea regelui Bela IV către papa Inocențiu IV, unde se arată că la răsăritul Ungariei trăiau rutenii, cumanii și brodnicii. Deducem din aceste documente că grupuri ale brodnicilor se stabiliseră în sudul Moldovei, iar pătrunderea lor în teritoriile est-carpatice a avut loc în ultima parte a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ales cumanii, au avut o înrâurire însemnată asupra istoriei românilor, mai ales după 1223 (bătălia de la Kalka), când o bună parte din ei s-au creștinat. Schimbându-și modul de viață, au întemeiat așezări (sate) și locuințe, au construit biserici, papa binecuvânta, în 1229, pe cei ce vin în Cumania "pentru a construi biserici și locuințe". Avem și urme arheologice ale stabilirii pecenego-cumanilor aici: coifuri de fier aurit, apărători metalice, două exemplare de căști cumane în județele Prahova și Covurlui (Galați

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
biserica existentă aici, la mijlocul secolului al XIII-lea, au rămas nevătămate de invazie (DIR C, I, p. 346). O parte a cetelor mongole, care au traversat Muntenia și Oltenia, au intrat în Ungaria prin ținutul Severinului, după cum reiese din corespondența papei Inocențiu IV cu regele Bela IV din 1250. Din corpul mongol ce a înaintat spre apus, un grup este posibil să fi pătruns în Transilvania, pe valea Oltului, prin trecătoarea Turnu Roșu, apoi a făcut joncțiunea, probabil, cu oastea mongolă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
țaratului vlaho-bulgar-aceasta a fost ceea ce s-a numit, în limbajul vremii, "diversiunea nordică", pentru salvarea statului latin de răsărit. Noua alianță se baza și pe căsătoria împăratului latin Bonifaciu de Montferrat cu Margareta de Ungaria. Imediat după înfrângerea din 1205, papa Inocențiu III proiecta deja o acțiune conjugată între statul latin și regatul ungar împotriva țaratului de la Târnovo, dar el a tergiversat o vreme în speranța unui compromis cu acesta. În această situație, statul vlaho-bulgar și-a schimbat orientarea politică sub

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]