3,521 matches
-
mântuirii... Astăzi este mântuirea lumii că a înviat Hristos Cel Atotputernic Să ne înnoim sufletul si să serbăm această zi creștinește. Să ne arătăm vrednici de cealaltă înviere. Ea va veni! Amin! Hristos a înviat, iubiți credincioși!.. își încheie Părintele Paroh, predica, învăluindu-i pe toți cu un zâmbet cald și bun. -Adevărat a înviat!.. murmura toată mulțimea de credincioși. Adevărat a înviat!, părea să repete dangătul clopotelor, care se înălța... întâlnindu-se pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci omenești
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
văd de ce n-aș face-o. Sunt nevinovat. Și-o să ne treacă și timpul mai ușor. 17 Era vineri și, ca în fiecare zi din săptămână, bisericuța din Waterswick era goală. Și, tot ca în fiecare zi din săptămână, preotul paroh, reverendul St John Froude, era beat. Cele două lucruri - lipsa enoriașilor și lipsa de măsură a preotului - mergeau mână în mână. Era un obicei vechi, o tradiție de pe vremea contrabandei, când rachiul pentru preot fusese aproape singurul motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Cele două lucruri - lipsa enoriașilor și lipsa de măsură a preotului - mergeau mână în mână. Era un obicei vechi, o tradiție de pe vremea contrabandei, când rachiul pentru preot fusese aproape singurul motiv pentru care cătunul acela izolat avea încă un paroh al bisericii. Și, ca atâtea alte tradiții englezești, murea greu. Autoritățile bisericești aveau grijă ca în Waterswick să fie repartizați preoți mai ciudați, ale căror pasiuni stânjenitoare tindeau să-i facă nepotriviți pentru parohii mai respectabile, așa că acești oameni, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
știa dacă voia sau nu să se fi înșelat -, atunci dimineața fusese profanată de un ciorchine de prezervative, de prezervative umflate, care pluteau dezordonat acolo unde, prin natura lucrurilor, nici un prezervativ nu mai plutise vreodată. Cel puțin așa spera părintele paroh: să fie un ciorchine. Era atât de obișnuit să vadă lucrurile dublu când de fapt avea de-a face cu unul singur, încât nu putea fi sigur că ceea ce lui i se părea a fi un ciorchine de prezervative umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
era de fapt decât un singur prezervativ sau, și mai grav, nici unul. Preotul se repezi, clătinându-se pe picioare, până în biroul său, de unde luă binoclul și ieși pe terasă ca să-i regleze lentilele. Dar între timp fenomenul ceresc dispăruse. Părintele paroh St John Froude clătină din cap amărât. Lucrurile - și în special ficatul lui - se cam stricaseră în ultima vreme dacă ajunsese să aibă halucinații atât de devreme dimineața. Se întoarse în casă și încercă să-și concentreze atenția asupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să fie și niște stihare pentru cei din cor, iar dacă se îmbrăca într-un stihar, putea să o ia pe cărarea ce urca spre casa parohială. Sau nu putea? Eva nu știa în mod cert care era semnificația stiharelor. Parohul putea să se înfurie. O, Doamne, totul era așa de aiurea! Până la urmă femeia deschise ușa bisericii și intră. înăuntru era rece, umed și pustiu. Strângând bine firele de iederă, Eva traversă biserica până la ușa sacristiei și încercă să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
botez păpușa cu numele de Eva. — Dar cei de la poliție par să creadă în continuare că e moartă. — O femeie ca ea nu poate să moară niciodată, zise dr. Board. Poate să explodeze, dar amintirea ei va rămâne neștearsă. Părintele paroh St John Froude stătea la el în birou și împărtășea părerea doctorului Board. Amintirea unei doamne masive și, din câte se părea, goală, pe care apucase s-o vadă țâșnind de după salcia de la capătul grădinii sale ca o nimfă dezgustător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
reprezentant al unei mătuși - lucru care putea totuși explica ortografierea greșită a cuvântului „soră-ta” și transcrierea mai degrabă fonetică decât literală a cuvântului -, când vântul schimbă șirul rotunjit de litere. De data asta, când se uită, mesajul spunea SOSSAR. Parohul se înfioră. Ce sos sărea și unde sărea? „Păcatele făcute cu gândul” se adresă el cu reproș celui de-al patrulea pahar de whisky înainte de a mai consulta o dată oracolul. TURAJOS fu urmat de JARSUS, iar acestuia i se succedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
tăcere împotriva contracepției, a avortului și a relelor provocate de promiscuitatea sexuală. Toate erau simptome și cauze și simptome cauzative ale haosului moral în care se transformase viața de pe Pământ. Și, în cele din urmă, mai erau și excursioniștii. Preotul paroh St John Froude ura excursioniștii. Ei mânjeau micul Eden al parohiei sale cu ambarcațiunile lor, cu radiourile lor și cu lipsa de rușine cu care se bucurau de clipa prezentă. Iar excursioniștii care îi profanau perspectiva de la fereastra biroului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
casca de pe cap, o să-l dezlege și o să-i împingă cadavrul peste bord, în apă. Gaskell Pringsheim urma să moară din cauze naturale, prin înec. Și chiar în clipa aceea ușa cabinei se deschise, iar Sally se uită la silueta parohului St John Froude, care stătea în pragul ușii. — Ce dracu’...? murmură ea și sări de lângă Gaskell. Părintele St John Froude ezită. Venise aici ca să-și recite poezia și ar fi zis-o el, dar era limpede că năvălise nepoftit peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să se zvârcolească acolo într-un stil extrem de neobișnuit. Părintele St John Froude se uită la el îngrozit. Nu numai că bărbatul nu avea nici un fel de față, dar îi mai erau legate și mâinile la spate. Dragul meu, rosti parohul, terifiat de scenă, și își ridică privirea spre femeia goală, sperând să primească o explicație de vreun fel sau altul. Femeia îl privea demonic și ținea în mână un cuțit de bucătărie imens. Părintele St John Froude se retrase, poticnindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
exact când înfiorătoarea femeie plonjă înspre el, apoi începu să vâslească, îndepărtându-se și uitând complet de misiunea lui inițială. Sally rămase în cocpit și-i strigă vorbe jignitoare, iar în spatele ei se ridică o formă apărută în ușa cabinei. Parohul văzu cu ușurare că acum bărbatul avea față - nu una simpatică, ci de-a dreptul oribilă, dar, la urma urmei, totuși o față! - și că se apropia de femeie prin spate, mânat de cine știe ce intenție oribilă. în clipa următoare intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spate, mânat de cine știe ce intenție oribilă. în clipa următoare intenția a și fost dusă la capăt. Bărbatul se aruncă asupra femeii, cuțitul căzu pe punte, femeia încercă să se agațe de marginea ambarcațiunii și apoi alunecă drept în apă. Părintele paroh St John Froude nu mai așteptă nici o clipă în plus. Vâsli viguros și se îndepărtă. Indiferent ce orgie îngrozitoare de perversiuni sexuale întrerupsese, nu mai voia nici să audă de așa ceva și nici femeile pictate, cu cuțite după ele, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
după ele, care îi spuneau fiu de curvă futangioaică și fiu de lingător de pizdă - pe lângă alte lucruri asemănătoare - nu-i stârneau înțelegerea atunci când obiectul pasiunilor lor obscene îi făcea să se arunce în apă. Și, oricum, erau americani. Părintele paroh St John Froude nu avea timp de pierdut cu americanii. Ei simbolizau tot ceea ce el considera dezgustător în lumea modernă. Cuprins de un dezgust și mai aprig pentru prezent și de o nevoie urgentă de a trage un gât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
era cumva moartă, când îl cuprinse somnul. în curtea bisericii, Eva urmări cum reverendul St John Froude coboară înspre adăpostul bărcii și începe să vâslească către stufăriș. Imediat ce bărbatul dispăru, ea începu să urce cărarea spre casa acestuia. De vreme ce părintele paroh era plecat, Eva era dispusă să înfrunte riscul întâlnirii cu soția lui. Se strecură pe poartă în curtea casei și se uită în jur. Locul degaja un aer de paragină și o stivă de sticle goale aruncate într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
gol. Femeia își strecură capul cu mare grijă în câteva camere și descoperi că toate erau în mare parte lipsite de mobilier sau cu huse de praf puse peste scaune și canapele. Locul mai era și incredibil de murdar. Clar, parohul nu putea fi decât burlac. în cele din urmă Eva îi găsi biroul. Pe masa lui de lucru stătea un telefon. Se îndreptă spre el, ridică receptorul și formă Ipford 66066. Nu-i răspunse nimeni. însemna că Henry trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
trebuie să fie acolo! — Ei bine, nu e. — Dar trebuie să fie! E cutremurător de important să dau de el! — îmi pare rău, dar nu vă pot ajuta, răspunse tânăra. — Dar... începu Eva și aruncă o privire pe fereastră. Părintele paroh se întorcea și tocmai urca pe cărarea din grădină, venind spre ea. — O, Doamne! murmură Eva și puse repede receptorul în furcă. Cuprinsă de panică, se întoarse și ieși în grabă din încăpere. Numai când izbuti să ajungă iarăși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că sunteți doamna Wilt? — Bineînțeles că sunt sigură. Din cauza asta v-am și sunat. — Pot să vă întreb de unde sunați? Nu știu, zise Eva. Vedeți, sunt aici, în casă, și n-am nici o haină pe mine și... o, Doamne! Părintele paroh urca pe cărarea spre terasă. — V-am ruga să ne dați adresa, dacă se poate. Nu mai pot vorbi, zise Eva și puse telefonul în furcă. Ezită o clipă, după care înhăță iedera de pe birou și ieși în fugă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu cele mai stranii halucinații. Casa parohială devenise ciudat de zgomotoasă. Pe casa scărilor se auzeau scârțâituri stranii, iar de la etajul de sus veneau sunete inexplicabile, ca și cum cineva sau ceva s-ar fi deplasat pe furiș prin casă, dar când parohul se duse să verifice, zgomotele încetară brusc. Urcă la etaj și-și strecură capul în câteva dormitoare goale. Coborî iar la parter și se opri pe holul larg, ciulind urechile. Apoi se întoarse la biroul lui și încercă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dormitoare goale. Coborî iar la parter și se opri pe holul larg, ciulind urechile. Apoi se întoarse la biroul lui și încercă să se concentreze pe predica de care se apucase, numai că senzația că nu era singur persista. Părintele paroh St John Froude rămase așezat la masa de lucru și se gândi la posibilitatea existenței unor fantome. Se petrecea ceva foarte ciudat. La ora unu după-amiaza coborî în hol, intră în bucătărie și descoperi că îi dispăruse o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că trebuie să fie o greșeală. Eu nu cunosc nici o doamnă Wilt. — Apelul a venit în mod cert de la telefonul dumneavoastră, domnule. Părintele St John Froude medită asupra problemei. — Asta-i foarte ciudat, zise el. Eu locuiesc singur. — Sunteți părintele paroh? — Desigur că sunt parohul. Aici e casa parohială, iar eu sunt parohul. — Am înțeles, domnule. Iar numele dumneavoastră este...? — Părintele St John Froude. F... R... O... U... D... E. — în ordine, domnule. Și dumneavoastră nu aveți în nici un caz o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o greșeală. Eu nu cunosc nici o doamnă Wilt. — Apelul a venit în mod cert de la telefonul dumneavoastră, domnule. Părintele St John Froude medită asupra problemei. — Asta-i foarte ciudat, zise el. Eu locuiesc singur. — Sunteți părintele paroh? — Desigur că sunt parohul. Aici e casa parohială, iar eu sunt parohul. — Am înțeles, domnule. Iar numele dumneavoastră este...? — Părintele St John Froude. F... R... O... U... D... E. — în ordine, domnule. Și dumneavoastră nu aveți în nici un caz o femeie în casă. — Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Apelul a venit în mod cert de la telefonul dumneavoastră, domnule. Părintele St John Froude medită asupra problemei. — Asta-i foarte ciudat, zise el. Eu locuiesc singur. — Sunteți părintele paroh? — Desigur că sunt parohul. Aici e casa parohială, iar eu sunt parohul. — Am înțeles, domnule. Iar numele dumneavoastră este...? — Părintele St John Froude. F... R... O... U... D... E. — în ordine, domnule. Și dumneavoastră nu aveți în nici un caz o femeie în casă. — Desigur că n-am nici o femeie în casă. Insinuarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că a dispărut de-acasă în condiții suspecte. L-am reținut pe soțul ei pentru cercetări. Părintele St John Froude clătină din cap. — Ce nenorocire! murmură el. — Vă mulțumim pentru ajutor, domnule, zise sergentul. Și ne scuzați pentru deranj. Părintele paroh St John Froude puse telefonul în furcă, rămânând pe gânduri. Ideea că împărțea locuința cu o femeie eliberată de corp și recent ucisă nu era tocmai dintre cele pe care ar fi avut chef să le pună pe lista lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îndârjire la ideea de a fi trezit în mijlocul după-amiezei, după ce că nu avusese parte de somn vreme de treizeci și șase de ore, iar acum încerca să recupereze ceva din el. Mă trezești ca să-mi spui nu știu ce idioțenii despre un preot paroh pe nume Sigmund Freud... — St John Froude, domnule, zise Yates. — Nu-mi pasă cum îl cheamă. Tot neverosimil sună. Dacă afurisitul ăla de individ zice că femeia nu e acolo, nu e acolo. Ce-ar trebui să fac eu? — M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]