3,522 matches
-
timp, au fost efectuate modificări neautorizate, posibil de unul dintre dirijorii primelor două interpretări, Franz Schalk și Alexander von Zemlinsky. Krenek a renunțat la modificările versiunii sale care a fost ulterior publicată. În 1923 Alma a trimis o copie a partiturii și lui Willem Mengelberg în Amsterdam cu indicația că cele două părți ("Adagio" și "Purgatorio") erau "complet interpretabile". La puțin timp după ce Schalk a interpretat partitura lui Krenek (cu modificările sale proprii) pe 12 octombrie 1924, Alma a trimis partitura
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
sale care a fost ulterior publicată. În 1923 Alma a trimis o copie a partiturii și lui Willem Mengelberg în Amsterdam cu indicația că cele două părți ("Adagio" și "Purgatorio") erau "complet interpretabile". La puțin timp după ce Schalk a interpretat partitura lui Krenek (cu modificările sale proprii) pe 12 octombrie 1924, Alma a trimis partitura lui Schalk către Mengelberg care a pregătit propria sa ediție cu ajutorul lui Cornelis Dopper. Această versiune utilizează o orchestră mai mare și au fost efecuate modificări
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
partiturii și lui Willem Mengelberg în Amsterdam cu indicația că cele două părți ("Adagio" și "Purgatorio") erau "complet interpretabile". La puțin timp după ce Schalk a interpretat partitura lui Krenek (cu modificările sale proprii) pe 12 octombrie 1924, Alma a trimis partitura lui Schalk către Mengelberg care a pregătit propria sa ediție cu ajutorul lui Cornelis Dopper. Această versiune utilizează o orchestră mai mare și au fost efecuate modificări semnificative în dinamică și tempo. A avut premiera pe 27 noiembrie 1924 la Amsterdam
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
excesiv mediatizați și în realitate”. Regizorul Mihnea Columbeanu (Pitbull) a menționat că filmul se caracterizează printr-un „schematism pueril” supralicitat, lipsa limbajului cinematografic expresiv, prezența unor secvențe arbitrare, imagine nereușită din nepriceperea de a folosi tehnică digitală, precum și scenografie și partituri muzicale care nu stârnesc emoții. Personajele sunt catalogate a fi „clișeatice, superficiale, neverosimile - și foarte cabotine! Construite în tuse groase, ba chiar grosiere”, precum și foarte guralive și false. Concluzia criticului este următoarea: "„filmul e incredibil de obosit, anost, incolor, inodor
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
de ce mulți artiști au cerut corectură și îndrumare de la maestrul Hollosi Simon, Torma Ioan, Ivanyi Grimwald, Bela și Ferenczi Karoly. În primul an școlar au fost organizate șase audiții muzicale. Au fost cumpărate primele 80 de volume de cărți, 220 partituri și 30 discuri micro cu piese simfonice, care au constituit începuturile activității bibliotecii școlii. Primul director al instituției doar pentru o lună, a fost numit Dudas Iuliu, apoi Ecaterina Vida din 1958 până în 1973. Odată cu începerea celui de al doilea
Liceul de artă din Baia Mare () [Corola-website/Science/329451_a_330780]
-
din Cluj și prin contribuția părinților s-a cumpărat un pian de concert, un clarinet și un magnetofon. Din bugetul alocat școlii, pentru secția de vioară s-au cumpărat 11 viori. Pentru bibliotecă s-au achiziționat 125 volume și 130 partituri. În al treilea an de existență (1960-1961) se înființează primele două clase de cultura generală, ceea ce a contribuit la îmbunătățirea muncii elevilor, deoarece orele de instrument sunt incluse în orar în continuarea orelor de curs. Din lipsa spațiului cursurile claselor
Liceul de artă din Baia Mare () [Corola-website/Science/329451_a_330780]
-
de Henrich Weidt.. Au fost interpretate două ample lucrări vocal simfonice: "Die Frithjofs Saga de Max Bruch" și "Der Taucher" - compoziție aparținând dirijorului timișorean. Activitatea de concert care a urmat era axată preponderent pe genul a cappella (de la miniaturi până la partituri de mare amploare precum "Missa Papae Marcelli" de Giovanni Pierlugi da Palestrina) și pe cel al muzicii de cameră. Nu înseamnă că genul vocal - simfonic a fost abandonat. Dimpotrivă, lucrări de mare extensie precum Requiem-ul (1877) și oratoriul "Die
Filarmonica Banatul din Timișoara () [Corola-website/Science/330919_a_332248]
-
de Muzică „George Enescu”. A publicat studii și cronici in presa de specialitate. A primit distincții: premiul al III-lea la Concursul National dedicat Festivalului Mondial al Tineretului (1957) și Premiul Uniunii Compozitorilor din România (1968). s-a remarcat prin partituri camerale, vocale și simfonice. Creația sa cuprinde muzică de teatru, vocal-simfonică, de cameră, vocală și corală.
Ștefan Mangoianu () [Corola-website/Science/334917_a_336246]
-
claviaturistului Tiberiu Pop. Acesta concerta cu formația încă din 1986, participând la concertul aniversar de 5 ani susținut la Casa Studenților din Timișoara, însă acest album marchează debutul său pe un material înregistrat al formației. Tiberiu Pop completează compozițiile cu partiturile sale de clape și își face simțită prezența încă de la prima piesă, „Fără cuvinte”, care începe cu un solo de claviaturi. „Fără cuvinte” are rolul de a introduce ascultătorul în atmosfera albumului și găzduiește recitativul lui Florian Pittiș la poezia
Celelalte Cuvinte II () [Corola-website/Science/335526_a_336855]
-
Pittiș cu formația, după ce actorul a fost invitat și pe primul album, la piesa „Fântâna suspinelor”. „Pârâul” și „Călătorii” sunt două momente de forță ale albumului, în care elementele muzicii vechi se împletesc cu cele hard rock, pe fondul unor partituri elaborate de bas și tobe. „Când mă uit în ochii tăi” este construită pe alternanța între pasajele ritmate și cele melodice, în stilul caracteristic trupei. Unul dintre momentele de vârf ale discului este „Nu-mi da tot într-o zi
Celelalte Cuvinte II () [Corola-website/Science/335526_a_336855]
-
și improvizație. Concertul este potrivit pentru a demonstra calitățile unui clavecin bine construit și virtuozitatea interpretului. Este aproape sigur că Bach, care era un virtuoz atât al orgii cât și al clavecinului, a fost interpretul la clavecin de la premieră. Deși partitura existentă este sub forma unui concert pentru clavecin și coarde, cercetătorii sunt de părere că este o transcripție a unui concert dublu în Re minor pierdut; există un aranjament al acestui concert pentru două viori sau pentru vioară și oboi
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
repertoriu deosebit de vast pe care l-a îmbogățit cu o serie de prime audiții. De-a lungul a peste 40 de ani în cadrul Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, Ferdinand Weiss a predat "Muzică de Cameră" și "Citire de Partitura", cu contribuții metodice în: "(...)A existat o perioadă în care Ferdinand Weiss a fost primul pianist acompaniator al României. Cei mai buni soliști ai țării s-au bucurat cînd au putut apărea în compania lui pe scenele sălilor de concerte
Ferdinand Weiss () [Corola-website/Science/328428_a_329757]
-
sensuri noi. De exemplu cuvântul „operă” cu sensul de bază „compoziție muzicală scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe textul unui libret dramatic” ar mai avea și sensurile opera ca instituție, opera ca clădire, spectacol de operă, trupă de operă, partitura unei opere, înregistrarea unei opere etc.. Un procedeu cert de creare a unor sensuri noi este metafora, cu condiția să nu fie doar ocazională. Dacă vorbitorul spune despre o cameră că este o „sală de așteptare”, pentru că este mare și
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
Enescu (1881 - 1955) a locuit nouă ani, și cuprinde 6 camere. Clădirea a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Colecția conține obiecte care au aparținut compozitorului: piese de mobilier (recompunând atmosfera de epocă), pian, viori, partituri, manuscrise (printre care și opera Oedip, și testamentul muzicianului), fotografii și fotocopii, scrisori originale, cărți, picturi, mulajele mâinilor sale, masca mortuară, obiecte de îmbrăcăminte, afișe, distincțiile primite. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având .
Muzeul Memorial „George Enescu” din Dorohoi () [Corola-website/Science/331322_a_332651]
-
renovate radical în 2004. Colecția cuprinde peste 25.000 piese datând din secolele XIX - XX: afișe originale în diverse formate, plachete-invitații, cataloage, cărți de teatru, reviste teatrale, muzicale și cinematografice din Arad, fotografii cu artiști ai teatrului și din spectacole, partituri muzicale manuscrise sau tipărite, diverse obiecte de recuzită teatrală, instrumente muzicale, tablouri-portrete ale unor personalități culturale arădene, costume din spectacole, aparate pre-cinematografice și cinematografice etc. Dintre acestea sunt de menționat: statutul, regulamentul de funcționare și programa de studiu a Conservatorium-lui
Colecția de Istorie a Teatrului, Muzicii și Cinematografului „Iosif Sârbuțquot; () [Corola-website/Science/331316_a_332645]
-
inedite despre viața și activitatea ilustrului muzician, grupate în cele șapte secțiuni: muzică simfonică, muzică de operă, muzică vocal - simfonică, muzică de cameră, corală, pentru voce și pian și muzică de film. Publicul vizitator poate cunoaște direct, o seamă din partiturile manuscris sau tipărite din opera compozitorului, programe și afișe de concert care aduc în prim plan, prezența creației sale în viața muzicală în țară și peste hotare. În vitrine sunt prezentate printre alte piese de rezistență, “Simfonia Ploieșteană”- lucrare de
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” () [Corola-website/Science/331370_a_332699]
-
a descoperirilor sub formă de expoziții, lucrări și articole. La inițiativa preotului Constantin Morariu, în anul 1928 este inaugurat muzeul închinat compozitorului Ciprian Porumbescu (1853-1883), ca secție a Muzeului orășenesc. Între exponate se numără violoncelul artistului, portrete, fotografii de epocă, partituri, scrisori, obiecte personale. După Primul Război Mondial colecțiile muzeului sunt mutate în clădirea Liceului de Fete (astăzi Corpul A al Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu”). Sunt adăpostite aici timp de zece ani, până în 1928, când sunt din nou mutate, de
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
expoziția de bază a Muzeului de Istorie a fost concepută ca o prezentare a istoriei locale împletită cu cea națională. Muzeul are 27 de săli în care sunt expuse valoroase colecții arheologice, numismatice, fonduri memoriale și documentare, cărți, reviste, manuscrise, partituri, arme, uniforme, pinacotecă. Exponatele demonstrează existența unor așezări umane care dăinuiesc încă din paleolitic și până în perioada modernă. Astfel, în săli separate sunt expuse unelte, arme, obiecte de uz casnic, podoabe aparținând diferitelor epoci istorice. Camera cea mai vizitată a
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
În 1945 Arturo Toscanini și Orchestra Simfonică NBC au înregistrat lucrarea la Carnegie Hall, una din puținele înregistrări ale unei lucrări americane pe care Toscanini le-a realizat. Orchestra Simfonică din Seattle a înregistrat o versiune în anii 1980 după partitura originală a lui Gershwin înainte să realizeze multe modificări care au avut ca rezultat versiunea pe care o auzim astăzi. În 1951 MGM a lansat filmul muzical "Un american la Paris" cu Gene Kelly și Leslie Caron. Filmul regizat de
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
bine să sensibilizeze publicul prin replicile și cântecele interpretate. Prima dezvăluită este una dintre cele mai iubite cântărețe din peisajul autohton , jurata Next Star, Lora care își va împrumuta vocea personajului principal, Dorothy din Kansas, aceasta urmând să interpreteze și partiturile în limba română, melodii precum : ""When the World" sau "Work with Me"", știrea fiind promovată prin intermediul mass-media pe Libertatea sau Eva.ro. Artista a fos aleasă în urma unui casting riguros la care au participat și Andreea Bălan sau Andreea Bănică
Legendele din Oz: Întoarcerea lui Dorothy () [Corola-website/Science/331635_a_332964]
-
Verdi, și . Primul său concert la din New York a avut loc în 1993, cu "Great Mass în C minor" („Marea Misa în Do minor, K. 427”) de Mozart, fiind acompaniat de "American Symphony Orchestră" („Orchestră Simfonica Americană”). A cântat apoi partitura de tenor solo în compoziția lui Georg Friedrich Händel "Mesia", la Centrul Simfonic Morton H. Meyerson, cu Orchestră Simfonica din Dallas, în 1994. Debutul european și l-a facut în 1995, cântând în Simfonia a IX-a de Beethoven, cu
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
cărui întindere vocală corespunde registrului acut (cel mai înalt). Termenul este folosit în legătură cu interpreții de operă, lied și oratoriu. Aceștia fie nu au ajuns încă la pubertate, fie vocea lor nu a trecut prin transformările specifice adolescenței din motive medicale. Partitura corespunzătoare unei voci de sopran se notează întotdeauna în cheia sol. Timbrul de sopran este cel mai sărac în armonice, motiv pentru care scriitura (îndeosebi cea pentru cor) trebuie să urmeze anumite rigori. Exemple de astfel de cântăreți (cu voce
Sopran () [Corola-website/Science/331818_a_333147]
-
Lipatti -" "Cinq chansons de Verlaine". București, Edit. Muzicală, 1985 G. Breazul - N. Saxu - Carte de cântece pentru copii. București, Edit. Muzicală, 1985 "George Enescu - „Manuscriptum”: Cvartetul II pentru două violine, violă și violoncel, în Sol major, op,22", "nr. 2" (partitura), Edit. Muzicală, 1985 "George Enescu - Cvartetul pentru două violine, violă și violoncel în Do major (partitura primei părți)". București, Edit. Muzicală, 1985 "Manuscrisul nr. 12/Leipzig - Antologhion". Colecția „Izvoare ale muzicii românești”, Vol. VI, Monumenta, București, Edit. Muzicală, 1985. Ediție
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
pentru copii. București, Edit. Muzicală, 1985 "George Enescu - „Manuscriptum”: Cvartetul II pentru două violine, violă și violoncel, în Sol major, op,22", "nr. 2" (partitura), Edit. Muzicală, 1985 "George Enescu - Cvartetul pentru două violine, violă și violoncel în Do major (partitura primei părți)". București, Edit. Muzicală, 1985 "Manuscrisul nr. 12/Leipzig - Antologhion". Colecția „Izvoare ale muzicii românești”, Vol. VI, Monumenta, București, Edit. Muzicală, 1985. Ediție îngrijită, adnotată, prefațată, cu studiu introductiv "Manuscrisul de la Dobrovăț (Ms. 258/Leimonos)". Colecția „Izvoare ale muzicii
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
bizantinologi români de referință, precum Gheorghe Ciobanu (etnomuzicolog) și Sebastian-Barbu Bucur, care au determinat specificul național al <nowiki>Școlii muzicale de la Putna</nowiki>, din timpul lui Ștefan cel Mare. Moisescu s-a ocupat și cu valorificarea moștenirii muzicale interbelice, editând partituri de George Enescu, Dinu Lipatti, George Breazul.
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]