3,499 matches
-
autorului concentrarea unor pasaje și renunțarea la altele, păstrate de dragul efectului imediat, dar care produc lungimi și gratuități. Distribuția este adecvată, toți interpreții înscriindu-se în tonul și ritmul reprezentației, ceea ce nu înseamnă că toată lumea a obținut performanțe interpretative. Unele partituri au fost acoperite corect, cu efort creator minim, de Doru Zaharia, Const. Avădanei, Ruxandra Bucescu. Emil Coșeru (Val) schițează un portret cinic al lașității profitoare. Florin Mircea îl poartă cu siguranță pe liderul vecinilor agresori între o amabilitate trucată și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mult un poem dramatic al stărilor / ipostazelor între bărbat și femeie, un joc al renunțărilor, al pasiunilor și încleștărilor care nu poate sfîrși decît în derizoriu sau tragism. Autorul a ales să-și regizeze singur piesa, încredințîndu-le celor patru interpreți partituri dificile și nuanțate. Doina Deleanu, Constantin Pușcașu, Călin Chirilă și Livia Iorga dau viață unui spectacol plin de sensibilitate și emoție, în care realismul și metafora, poezia și duritatea se contopesc amețitor. Un spectacol actual, deși nu aparține unei perioade
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de amintire este grăitor și chiar dacă se descoperă latura mai puțin plăcută a personalității, "celălalt mort" așa cum textul numește în mod plastic timpul care deja s-a scurs demult e mult mai plin decît ceea ce oferă prezentul. Ca într-o partitură de variații, temele nasc alte teme. Comunismul însemna frică, frica de cei apropiați, o frică din care fostul regim făcuse o miză. A ține oamenii departe unii de alții, a le cenzura ideile pînă a-i determina să nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
față de tine). În aceste condiții, oamenii ce populează această piesă au mers progresiv spre o moarte fizică, ca o consecință a unei morți spirituale. Și tocmai de asta cele cinci personaje formează un "cvintet" ce "interpretează" o stranie și înfricoșătoare "partitură" ce are doar două note cea a tragicului și cea a ridicolului ca pe un adevărat "imn al morților". Constantin Popa Personajele: Dosar numărul Soția dosarului Obiectiv numărul Sursa dublă Trimisul lui Dumnezeu pe Pămînt Plutonierul Supraveghetorul Doi băieți buni
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
încetul. El implică, din partea instanței divine, proiectul unui spectacol al cărui scenariu, stabilit în prealabil, prevede deopotrivă distribuția rolurilor atribuite fiecăruia și controlul interpretării lui corecte, căci ființa se împlinește numai jucându-l fără nici cea mai mică abatere de la partitura scrisă. Theatrum mundi presupune, așadar, un spectacol planetar din care nimeni nu este exclus și în care orice ființă trebuie să se integreze. Să trăiești înseamnă să îți asumi un rol sub privirea Stăpânului Suprem. Gândit ca inițiator al spectacolului
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
al comunicării nu este fondat pe imaginea telefonului sau a ping-pong-ului un emițător trimite un mesaj unui receptor care devine la rîndul său un emițător -, ci pe metafora orchestrei (...) Dar în această vastă orchestră culturală nu există nici șef, nici partitură. Fiecare cîntă acordîndu-se de la celălalt"57. "Colegiul invizibil"58 desemnează cercetătorii care fac parte din ea. El funcționează în sincronie, în homeostazie cu exteriorul care îl înconjoară. Interacțiunile interne îi dau o reală omogenitate și înseși principiile unei cibernetici psihoterapeutice
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
și mai larg comprehensiv. Următoarea mărturisire făcută de pianista Héllène Grimaud într-un recent interviu cuprinde un adevăr pe care și eu l-am trăit nu o dată: „Te îngrozești cînd descoperi lucruri noi după atîta timp de citire”(a unei partituri - n. m.). Ea se referea în special la Beethoven, pe care îl cîntă de 18 ani; eu la Bacovia, pe care îl citesc de un număr de ani dublu. „Groaza” noastră comună nu-i lipsită însă de jouissances de l
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o muzică dăunătoare oamenilor) etc. etc. În perfectă consonanță cu titlul, Păpădia electrică (imagine memorabilă, pe care Radu Vancu o înțelege, spre exemplu, ca pe o modalitate de contragere simbolică a "conjuncției dintre spiritul rece și trupul călduț") exploatează o partitură tematică divergentă. Între notele ei își fac loc corporalul și intelectualul, epidermicul și rahidianul, impulsul ascetic și cel orgiastic, suferința extremă și beatitudinea etc. etc. Sedus, irepresibil, de stările și atitudinile poetice contrastante, autorul se și situează adesea în proximitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
luminii (Editura Tineretului, București, 1968) și până la Paradisul (Editura Eminescu, București, 1996). Din niciunul dintre ele nu lipsesc temele complementare ale pierderii și regăsirii, ale fragilității și forței, ale umilinței și superbiei creatorului, un creator niciodată săturat de susținerea propriei partituri. Foarte rar, Ioanid Romanescu apelează la procedeul alegorizării pentru a vorbi despre sine; chiar și atunci, o face în aceeași manieră contrastivă, pentru a-și accentua virtuțile și deopotrivă slăbiciunile. Fără excepție, reprezentanții regnului animal sau vegetal cu care se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dar veninoasă: "Iisuso, augusta am să te numesc, pentru că mi-ai dat/ viață,/ pentru că tentaculele luminii tale mi s-au strecurat/ în falange/ m-au atras în adâncul unui vârtej de patimi,/ de păcate,/ de miracole,/ de mântuiri./ Miraj/ sau partitură a diavolului/ neprihănire a lanțului/ ferecat la încheietura-mi/ înzidind dimineți lacustre" etc. Cel care îi cade în mreje, călăul (portretizat în ciclul intitulat chiar călăul neființei), nu apare la rândul lui atât ca un sinistru mesager mereu amânat al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Esenin, René Char, Emil Botta, Constant Tonegaru, Nichita Stănescu („hiperboreeanul”), mai târziu Ileana Mălăncioiu (maestra parabolei tragice cu tăișuri atroce). Alte „faruri” vin din pictură - Bosch - și mai ales din cinematografie - Federico Fellini. Începând cu Gardienii luminii, alături de o (discretă) partitură amar erotică, nou și îndrăzneț este zvâcnetul revoltei sub „palpitul grețos al disperării”, al dezgustului de „lepra cuvintelor” și de condiția existenței într-o „provincie bolnavă”. Sub cupola „Marelui Circ” terorizat de „statuia de pluș a Comandorului”, ființa poetului se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
în nas / te vede căscând melancolic / te vede murind / obiectul acela din vitrină / ființa aceea de ceramică ieftină / scârba aceea / te vede” (Obiectul din vitrină). În al treilea rând, ironia: poetul își asumă euforic „masca” și își joacă până la capăt partitura de „bufon”. În fond, el e cel care „se scălâmbăie”, face năzbâtii, vorbește în dodii. Dar asta nu îl împiedică să rostească uneori „adevăruri pline cu praf de strănutat”. De aceea, unele poeme sunt mici disertații etice în care, sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
tineretului” - titulatură care acoperă exact profilul publicației. Își dau aici întâlnire o seamă dintre corifeii literaturii proletcultiste, convinși sau nu, fideli sau ulterior renegându-și scrierile din această etapă. Versurile, deșănțat partinice, dacă nu pueril-patriotice, sunt, în parte, însoțite de partitura muzicală aferentă. Semnatari: Nicolae Tăutu, Ștefan Tita, Victor Tulbure, Veronica Porumbacu, Mihai Filip, Dan Deșliu, Suzana Delciu, Dumitru Vasilescu Liman, Eugen Câmpeanu, Em. Ionescu, S. Darian, Iuliu Rațiu, B. Șoltuz, Vitalie Manolescu, Ion Serebreanu, Nina Cassian ș.a. De aceeași factură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286000_a_287329]
-
lui. Capitolul 13 Cultura ca "lume" Paradigma de "lume" propune un punct de vedere în-globant, ca și cele două precedente. Ea folosește noțiuni transversale (muncă, carieră, convenție, etichetare, negociere, rețele) care leagă actori (statul, profesioniștii, publicul, agenții de recunoaștere), bunuri (partiturile, instrumentele muzicale, discurile...) și acțiuni (producere, distribuție, receptare). După Strauss (1992), o "lume socială" se caracterizează prin mai multe elemente: universuri de discurs, o activitate primară (de exemplu, dansul), tehnologii, o locație, organizări cu o diviziune a muncii mai mult
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
conflictelor, progresia acțiunii și a relațiilor dintre eroi, actualizarea unor momente/evenimente anterioare, caracterizarea personajelor etc. - Inserat în opera epică, dialogul conferă viziunii un caracter scenic (narare prin re prezentare), fiindcă discursul personajelor substituie discursul naratorului, textul devenind astfel o „partitură“ pe mai multe voci. În proza postmodernă, deconstruirea textului narativ clasic determină „suprapunerea vocilor“ (stil indirect liber/indirect înlănțuit). - Dialogismul poate apărea și în creația lirică, mai ales în lirica populară, ca formă discursivă ce aduce în primplan cele două
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pe scara socială? Spre ce va fi redirecționată toată această energie?" (Morris, 2010, p. 77) Dacă ne referim strict la copii, într-o atare situație aceștia fie adoptă atitudinea "strugurii sunt acri", încercând să arunce în derizoriu poziția sau interpretarea partiturii de către lideri (prin comentarii răutăcioase), fie vor constitui propriile grupuri, în afara structurii recunoscute și acceptate de toți; ultima soluție le oferă și lor posibilitatea de a ocupa o poziție de lider, care vine împreună cu aura de rebel, de luptător anti-sistem
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
el este modelul genului. Importantă tipului constă în faptul că el ține de psihologie, de estetică, de filozofie și de poetica românului. Tipizarea nu se reduce doar la fixarea personajelor, ea le pune în mișcare, făcându-le să joace diferite partituri în interiorul ciclurilor. Fiind incarnarea unei idei, a mondoviziunii autorului, tipul este și un vector al dramatizării. Personajul "tipic" participa astfel la o dinamică realistă a explorării sociale, la Balzac, Stendhal și Zola. 76 Cu toate ca interpretarea lui Lukàcs la operă lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
metode (Nemira, București, 1997, 1998), examinam viziunea societății perfecte ca ansamblu armonios (cor, orchestră) în care diferențele nu sunt (ant)agonice, ci complementare. Această viziune, antipatică oricărui om care critică utopia, e suspectă astăzi în toate democrațiile avansate. Cine determină partitura? Cum să limităm dirijorul? Nu cumva orice armonie este un atentat la libertate? Revenind la datele comunicate de NCM, iată câteva elemente interesante: 84% dintre californienii care se declară Hispanic, African American sau Asian American (voi discuta mai departe aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vorbesc diferit. În acest moment, grupul a devenit mai puțin un grup mic și mai mult o organizație formală. 6.1.2. Tipologia grupurilor Grupuri primare și grupuri secundare. Există multe tipuri diferite de grupuri sociale și, fiecare, joacă o partitură diferită în viețile noastre. Studiul grupurilor și proceselor ce se desfășoară în grup încep prin distingerea între grupurile care realizează funcții diferite pentru oameni și societate. Una dintre distincțiile centrale între grupuri este între acelea în care noi avem legături
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
românesc. Lucian Blaga rămâne vioara întâi într-un concert al românismului în care cugetătorii specificului național se întreceau în acte de virtuozitate intelectuală, unele dintre ele ieșind chiar de pe portativul raționalismului fie acesta chiar și "ecstatic" pentru a interpreta o partitură din care răzbăteau sunetele "apriorismului românesc". Avangarda reflecției istoriografice: naționalism critic. În plină sincronie cu precizarea formulei autohtonist-ortodoxiste a românismului, discursul istoriografic elaborat în avangarda reflecției istorice propune, prin exponenții săi (P.P. Panaitescu și C.C. Giurescu), un naționalism critic, curățat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mari războaie împărtășesc calitatea de a fi critice cu privire la sensul național al unirii de la 1600, cu excepția lui Constantinescu (1928) și David (1937), toate celelalte alocă un statut pivotal anului 1600 în structurarea periodică a istoriei românilor. Modulând trecutul conform unei partituri similare structural cu cea a lui David (1937), manualul semnat de colectivul alcătuit din M. Petrescu, Remus Ilie și I. Totoiu (1935, p. 4), precum și Istoria românilor a lui R. Ilie (1936), recurg la o diviziune cvintuplă a trecutului românesc
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de învățătâmânt și, corelativ, bazinul populațional prins în plasa școlară, a crescut vertiginos, după cum o arată datele statistice, la fel ca și numărul de învățători pregătiți să acționeze ca apostoli ai românismului. Totuși, în cadrul concertului naționalist, pot fi distinse două partituri diferite: i) cea a naționalismului patetic, în care ideea națională devine "religia fanatică și intransigentă, cea mai de seamă temelie a vieții noastre de stat" (Goga, 1927, p. 69); și ii) cea a naționalismului critic, care, deși își declară loialitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
noastră, ca un blestem. De aceea, cu drept cuvânt, s-a spus că poporul român este cel mai mare mucenic pe care l-a văzut omenirea (Patrașcanu, 1937, p. 7). La Grande sonate pathétique a trecutului românesc este cântată, în partitura istoriografică, nu doar în gama specifică manualelor de istorie de către naționaliștii cu o propensiune cognitiv-emotivă în acest sens, ci și de către cei ce clamau înlocuirea lirismului tragic cu sobrietatea analitică. Astfel, spre exemplu, cedează în fața acestei ispite patetice Ion Ursu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Anul 1948 a cunoscut lansarea pachetului de reforme structurale ale noului regim, prin care se urmărea socializarea societății românești prin impunerea modelului sovietic. Campania de socializare a debutat prin naționalizarea industriei și planificarea centralizată a economiei (instituirea economiei de comandă). Partitura politică era scrisă. În economia românească urma să răsune simfonia oțelului. A urmat adoptarea Constituția Republicii Populare Române (1948), prin care s-au fixat jaloanele juridice ale noii orânduiri sociale. Procesul a continuat prin reforma învățământului din același an, urmată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
elementele de succes sau efectele asupra spectatorilor. Spre deosebire de vechii greci care nu agreau pantomima, romanii au înlocuit treptat teatrul vorbit cu acest gen de spectacol oferit de limbajul corpului. Potrivit mărturiilor celor doi mimi străluciți, Bathyllus din Alexandria, specializat în partituri comice, și Pylade din Cilicia, vestit pentru interpretarea patetică a rolurilor de tragedie, lumea nu venea la teatru pentru a afla subiectul, întrucât îl știa dinainte, ci doar pentru a aprecia performanța actorilor, care traduceau în limbaj gestual fiecare scenă
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]