6,839 matches
-
aveau un luciu nefiresc, de parcă n-ar fi fost privirea lui Filip nici când dormea, nici când era treaz. Carol simulă o aprigă criză de tuse. Din partea lui Filip nici o reacție. "O fi murit?", se gândi Carol. "Și ce-mi pasă mie! Un gardian mai puțin pe lume. Și încă propriul meu gardian. Cadavrul unui om peste cadavrul unui leu. O să-și țină unul altuia companie... Eu am puțină treabă, domnilor. Vă rog să mă scuzați!" își aruncă haina pe umăr
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și lulea în gură, care îi îmbia pe cheflii să-și afle viitorul în "planete de tânăr". Dar cui îi pasă de rostul stelelor, cu parale în chimir și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate "planetele", cu lădiță și papagal cu tot. îl fascina posesia unui astfel de obiect în care stăteau înghesuite ca ntr-o stranie arhivă, destine de un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fi meritat) ne păsa de ea, pentru că avea grijă să nu facem greșeli. Cum o lua unul dintre noi razna, adică îl apuca așa un chef să spună că nu-i convine ceva, imediat îi bătea obrazul: „băăă, nu-ți pasă de nimic, nici chiar de frică?!” Și majoritatea o ascultam cu sfințenie, nu făceam nimic din ceea ce ea nu ne lăsa, iar cei care ascultau de frică, n-aveau probleme (doar exerciții, de rezistență). Mulți din cei care uitau totuși
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
că l-au terminat rușii, deoarece, mai ales în ultima vreme se împotrivise planurilor de expansiune a sovietelor. Marele public nu a aflat până la urmă adevărul și sincer să fiu, atunci nu mi-a păsat și nici acum nu-mi pasă. Fapt este, că în locul lui, a venit la conducerea statului, un tip mult mai tânăr, ager și inteligent, care-și propusese ca să reformeze România din temelii. Până atunci doar îi văzusem pozele printre membrii Comitetului Central, dar numele de Nicolaie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ca să-mi substitui vizitatoarea! Eu, care o prețuiam așa de puțin odinioară! 14 octombrie. Cu capul greu. Simt o picătură de apă care curge din susul capului înăuntru, mereu, monoton, cu același debit și zgomot. Dragoste sau orgoliu? Ce-mi pasă?! Mă doare... Orice reflecție asupra vreunei persoane o îndrept spre Irina și mă întreb de era așa. Încerc mereu s-o cunosc. Ieri am auzit: "e neînsemnată!" (vorbin-du-se de altcineva). Și mă întreb dacă era neînsemnată. Mă gândesc la toate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
construcția mea doar cât seamănă o păpușă, având un mecanism izbutit, cu un om. Îmbinare fantastică de culoare, zgomot, mișcare, miros. Nemărginire, și simți mereu impresia mă-runtei tale ființe. Te porți pios ca și cum ai fi într-o biserică. Puțin îi pasă de toată lumea și ai iluzia că poți să fii calm, că nici o nenorocire prea importantă nu se poate întîmpla. Nici o fantezie nu ți se pare prea romanțioasă, poți să spui de o sută de ori aceeași vorbă și nu se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că poți să fii calm, că nici o nenorocire prea importantă nu se poate întîmpla. Nici o fantezie nu ți se pare prea romanțioasă, poți să spui de o sută de ori aceeași vorbă și nu se miră nimeni. - Ioana, ce ne pasă de ce a fost! Te simt fremătătoare lângă mine, știu cât m-ai iubit, și tot dezastrul s-a întîmplat dintr-o dragoste exagerată. În clipa aceasta nu suferim nici unul, și dacă vom vedea că nu putem altfel, vom lua o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
odinioară, care a greșit, nu este, din punct de vedere sufletesc, absolut nici o asemănare? Am de atâtea ori impresia că nu sunt un singur om, ci sunt în fiecare clipă altul, și între ei nu există nici o legătură. Ce-mi pasă acum de o boală pe care am avut-o cu un an înainte? De un necaz vechi? Îmi aduc aminte de întîmplările de altădată ca și cum ar fi ale altuia și, pentru o durere de cap actuală, aș dărui toate bucuriile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
boală pe care am avut-o cu un an înainte? De un necaz vechi? Îmi aduc aminte de întîmplările de altădată ca și cum ar fi ale altuia și, pentru o durere de cap actuală, aș dărui toate bucuriile trecutului. Ce-mi pasă dacă cel ce mi-a fost mai scump a murit acum un an sau acum doi ani? Și dacă ar fi să i se prelungească viața cu mulți ani din trecut, dar să moară chiar în clipa aceasta, aș accepta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
după freamătul iubitei, acum absent! Ce fericit sunt! Ce rar i se întîmplă unui om să aibă o astfel de superbă ocazie în viață! Să cântăm, să ajungă până la bolta cerului! - Dacă ar dura tot timpul așa! - Dar ce ne pasă ce se va întîmpla mîine! Nu trebuie să aducitocmai tu neliniște în beția noastră, așa cum mă învinovățești pe mine de atâtea ori. Se poate ca mâine să murim noi sau să moară Viky, să nu ne mai iubim, să ne
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
părăsi pe celălalt, prin distrugerea totală, care este la capătul oricărei sforțări omenești! Poate că și în lună au fost odată oameni și se vor fi găsit și acolo îndrăgostiți tot așa de febrili ca și noi. Dar ce ne pasă! Ce contează ce a fost și ce va fi în clipa aceasta de o așa de intensă trăire! - Ce transformări în tine! - Probabil că totul a depins de boala lui Viky, s-au amestecat neliniștile geloziilor mele cu neliniștile morți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe inimă cagulă Și în creier doară eu, Egoismul e-n basculă, Lăcomia în nucleu. Bicisnica natură Se revoltă tot mai des; Omul nu se satură Cu ce timpul drept l-a dres. Rugina pe suflet crește, Nimănui nu-i pasă, nu; Neputința azi dospește Sub regimul de tabú. 7 iunie 2005
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ca sistem, sinteza tuturor revoltelor tradiționale ale materiei împotriva spiritului și ale barbariei împotriva civilizației. El este marea erezie a epocii noastre... Comunismul nu distinge, în furia sa distructivă, greșeala de adevăr, binele de râu, dreptatea de nedreptate. Puțin îi pasă de istorie și de experiențele seculare ale umanității, de viața și demnitatea inteligenței, de onoarea și pudoarea femeii, de existența și măreția națiunilor, atâta timp cât prin falsa sa concepție a umanității ar putea duce sclavia omului la maxima sa abjecțiune..." (28
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
astea, de care discutăm noi?... D.M.: Nu... Și sunt în plus, foarte obraznici... R.C.: Crezi că nu-i interesează? D.M.: Pe ei nu-i interesează nici măcar lucrurile interesante. Și de aceea îmi fac greu prieteni, pentru că sunt puțini care le pasă de lucrurile mele interesante pe care le știu. Și fetelor le pasă, dar ele nu prea mă plac. R.C.: De ce crezi că nu te plac? Fetelor trebuie să le spui lucruri așa... să glumești cu ele... sau poate tu le
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
obraznici... R.C.: Crezi că nu-i interesează? D.M.: Pe ei nu-i interesează nici măcar lucrurile interesante. Și de aceea îmi fac greu prieteni, pentru că sunt puțini care le pasă de lucrurile mele interesante pe care le știu. Și fetelor le pasă, dar ele nu prea mă plac. R.C.: De ce crezi că nu te plac? Fetelor trebuie să le spui lucruri așa... să glumești cu ele... sau poate tu le spui lucruri prea serioase? D.M.: Păi, ca să fiu prieten... La fete este
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
-o cu forță spre el și privind-o cu expresia cea mai feroce cu putință. Tu ești a mea acum, încă n-ai priceput? Ești a mea și pot să fac orice vreau cu tine. Iar de el nu-mi pasă deloc. Deloc, pricepi? Trebuie să moară! Ochii Fredianei se împăienjeniră de lacrimi. Apucându-l de încheietura mâinii și rezistând durerii pe care i-o producea strânsoarea lui, înghiți și reuși să-i spună printre dinți: — Dar... de ce? Ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
judecății! Dădu să se arunce din nou între ei, dar Khaba, ținându-l de tunică, îl trase energic înapoi. Alți războinici, între timp, veniseră mai aproape și urmăreau cu interes tratativele. Balamber își ținuse privirea ațintită asupra abatelui. — Nu-mi pasă câtuși de puțin de el. Nici de tine. Voi, romanii, sunteți buni de gură; sunteți buni să dați din gură și să vă rugați, dar la luptă i-ați trimis e servitorii voștri burgunzi. Știu sigur că mulți dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
intre. Cilonus se interpuse: — Atenție! Odată cu ei pot să intre barbarii. N-ai văzut că vin încoace? Hippolita confirmă ordinul, dar, pe când Clemantius porni să-l execute, Cilonus îl prinse de un braț și căută să-l rețină: — Ce-ți pasă de țărănoii ăia? Crezi cumva că ei te iubesc? Trebuie să închidem imediat poarta și să o baricadăm. Dacă hunii... Cu un strigăt plin de furie, de-a dreptul războinic, Hippolita se răsuci fulgerător spre el și îi arse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privirea. — Toți sunt morți! strigă mânioasă, dar cu glasul frânt. Acum îl fixa cu ură, de dincolo de vălul de lacrimi, pe care, totuși, părea să și le rețină din răsputeri. Buza de jos îi tremura de furie. — De când? — Ce-ți pasă ție? răspunse ea cu putere, cu vocea schimbată de plâns. Lăsă apoi capul în jos, cu privirea în pământ. în mâna dreaptă încă mai ținea coasta de miel, acum curățată de carne aproape cu totul. Cu dosul celeilalte mâini îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trup și nu-l asculta. O uzi strigând ceva către Frediana: — Lasă-l în viață! Pleacă! Lasă-l în viață! Răspunsul fiicei lui Waldomar îi ajunse la urechi ca dintr-o altă lume: — Dar... tu nu ești hună. Ce-ți pasă de el? — El e Shudian-gun. El e prietenul meu. M-a salvat. E prietenul meu, pricepi? Acum e pe moarte, nu vezi? — Nu! strigă copila. El n-o să moară. El e Suduan-gun! N-o să moară, îți spun eu! Balamber încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
În chiuvetă stau călare Cincizeci de vase murdare, Cine să le spele oare? Triste, plâng cu disperare Prosoapele-n baia mare Mototol pe sub picioare Și întreabă: Cum e oare Bunul simț la fiecare?! Vor o sindrofie-aleasă, Dumnealor nici că le pasă, Că-i mare deranj prin casă, C-un cont binevoitor, Ei se duc mai repejor La solar și coafor. Florile la fiecare Plac, dar cine oare Să le ude, ce -întrebare?! Se usucă orice floare Și habar nimeni nu are
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
fiecare Plac, dar cine oare Să le ude, ce -întrebare?! Se usucă orice floare Și habar nimeni nu are! De n-ar avea ajutor, Ar fi vai de steaua lor, Unii pe alții se lasă, De bun-simț nici că le pasă. Întrebarea ce mă doare: Cum de nu mai pot eu oare Să le fac pe fiecare, Cum făceam la tinerețe? Greu mai e la ... bătrânețe! O DRAGOSTE PIERDUTĂ Cu sufletul golit c-al unui cerșetor Te caut mult iubire, sunt
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
tu îmi cânți mie Din a mea copilărie, Eu port banii-n buzunar Să ți-i dau cu drag în dar! Tu n-ai casă-n țări străine Nici aici când ești la mine, Cânți într-una și nu-ți pasă, Oare când ai să-ți faci casă? Fă-ți cucule cuib în fag Să știu că nu ești pribeag, Și să-ți faci și un umbriș Să nu mai stai pe furiș. Nu vreau singur să te știu Când codrul
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
sărac în evenimente. "Aș fi pariat până acum câteva vreme și uite că aș fi pierdut pariul nota Filip în carnet că un sinucigaș nu se mai îngrijește de el. Carol o face și încă atât de pedant. Ce-i pasă unui sinucigaș de felul cum îi stă mustața? Și bărbieritul, lavanda...? Or fi pur și simplu ticuri involuntare? Obișnuințe de zi cu zi? Dar tocmai ele revoltă până la disperare astfel de oameni, făcându-i să le curme cu un gest
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ți se pare mai odios să ucizi decât să ții pe cineva cu forța în viață, împotriva dorinței lui? răspunse Carol printr-o întrebare. Ai să ai două cadavre pe conștiință. Pe al meu și pe al tău. Puțin îmi pasă! Mai bine două suflete libere decât în temnița trupului. Am trăit destul. Nu mă mai leagă nimic de viață. Sunt obosit și sătul. Roata se învârte de la sine, în neștire, fără s-o mai rotesc eu. Din inerție. Se mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]