8,224 matches
-
Cuentos de juventud, îngr. și pref. Mircea Popa, Madrid, 2002 (în colaborare cu Ileana Scipione și Sandra Popescu-Duma); Urma sângelui tău pe zăpadă. Proza scurtă hispano-americană, București, 1995; Alină Diaconu, Noapte bună, domnule profesor!, București, 1995; Gabriel García Márquez, Toamna patriarhului, București, 1996, Cronică unei morți anunțate, București, 1999, Despre dragoste și alți demoni, București, 2000, Incredibilă și tristă poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet, București, 2002, Douăsprezece povestiri călătoare, București, 2002; Alexandru Ciorănescu, Principii de literatură
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]
-
procurată de mitropolitul Nicolae Bălan) al Facultății de Teologie (1923-1927). Obține licența în teologie cu teza Botezul copiilor. Face un stagiu la Facultatea de Teologie a Universității din Atena (1927-1928), își susține doctoratul la Cernăuți cu teza Viața și activitatea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești, la care lucrase la Atena, publicată în 1929 în revista „Candela” a Universității din Cernăuți. Beneficiază de câteva stagii și călătorii de specializare (avându-l ca inițiator și susținător pe același
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
versiune a părintelui Stăniloae. [...] Între limba cronicarilor - primii noștri moraliști - și grația pictorilor naivi de icoane, profesorul Dumitru Stăniloae a găsit rezonanța fermecătoare a cuvântului ocultat, prospețimea imaginii ne-mediate, harul însuși al verbului. VIRGIL IERUNCA SCRIERI: Viața și activitatea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești, pref. V. Lochița, Cernăuți, 1929; Catolicismul de după război, Sibiu, 1933; Viața și învățăturile Sfântului Grigorie Palama, Sibiu, 1938; ed.2, București, 1993; Ortodoxie și românism, Sibiu, 1939; ed.2, București, 1993
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
anului 385 s-a dus la mănăstirile din Egipt, așa cum făcuseră și alți asceți* din acea epocă, și în Egipt a rămas mai mulți ani, pînă cînd a fost izgonit, se pare, în urma tulburărilor provocate de persecuțiile inițiate de Teofil, patriarhul Alexandriei, împotriva unor călugări, antropomorfiții (cf. p. 000). Apoi Cassian s-a la dus la Constantinopol, unde a fost făcut diacon de către patriarhul capitalei, Ioan Gură de Aur, pe care l-a admirat întotdeauna și căruia i-a păstrat o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mulți ani, pînă cînd a fost izgonit, se pare, în urma tulburărilor provocate de persecuțiile inițiate de Teofil, patriarhul Alexandriei, împotriva unor călugări, antropomorfiții (cf. p. 000). Apoi Cassian s-a la dus la Constantinopol, unde a fost făcut diacon de către patriarhul capitalei, Ioan Gură de Aur, pe care l-a admirat întotdeauna și căruia i-a păstrat o pioasă amintire. în 405 se află la Roma, unde, din însărcinarea clerului și a credincioșilor din Constantinopol, încearcă să obțină intervenția papei Inocențiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
191, 1). A fost un diacon influent pe lîngă papa Celestin I (422-432) și, considerînd că e necesar ca și Sfîntul Scaun de la Roma să-și exprime părerea în cadrul controversei nestoriene, l-a însărcinat pe Ioan Cassian să respingă ideile patriarhului de Constantinopol, prin scrierea Despre întruparea Domnului (cf. p. 000). în 431 scrie cele Zece capitole despre har enunțate de episcopii ce au ocupat înainte Scaunul Apostolic (Praeteritorum sedis Apostolicae episcoporum auctoritates de gratia Dei) în apărarea doctrinei augustiniene a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au culminat prin organizarea conciliilor de la Efes și Calcedon. Pe lîngă preocuparea pentru aspectele doctrinale, Leon a încercat de fapt să apere principiul primatului papalității, fundament al unității Bisericii, desfășurînd o intensă și energică activitate diplomatică. Scriindu-i lui Flavian, patriarhul Constantinopolului, în 449, Leon a precizat faptul că monofiziții sînt condamnați de papalitate; însă Eutihie, care obținuse sprijinul împăratului Theodosius al II-lea, a reușit să obțină convocarea unui al doilea conciliu la Efes, tot în 449; aici ereticul a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au caracter disciplinar și sînt expresia opoziției papei la conținutul canonului 28 al conciliului de la Calcedon, despre care am vorbit mai sus. începînd cu 448, papa e interesat mai ales de erezia monofizită și îi trimite frecvent scrisori lui Flavian, patriarhul de Constantinopol, și lui Anatolie, succesorul acestuia. Printre cele mai importante se numără aceea din 13 iunie 449 (nr. 28), trimisă lui Flavian și intitulată Epistola dogmatica sau Tomus ad Flavianum, deoarece, mai mult decît o scrisoare, este un adevărat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Eutychianorum). Opera, așa cum am spus, a fost scrisă în urma schismei provocate de cele Trei Capitole, autorul vrînd să demonstreze că anatema impusă de Iustinian era nejustificată: de aceea, Liberatus povestește în mod sintetic evenimentele, începînd cu învestirea lui Nestorie ca patriarh al Constantinopolului în 428 și pînă la cele din 543-544, în timpul cărora imperatorul se lăsase convins de monofiziți. Evenimentele următoare sînt omise din narațiunea lui Liberatus pentru că sînt cunoscute de toată lumea și toți contemporanii săi participaseră la ele. Scrierea a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
imperatorul se lăsase convins de monofiziți. Evenimentele următoare sînt omise din narațiunea lui Liberatus pentru că sînt cunoscute de toată lumea și toți contemporanii săi participaseră la ele. Scrierea a fost compusă probabil după moartea papei Vigilius (555) și înainte de aceea a patriarhului Alexandriei, Teodosie (566). Scrierea lui Liberatus e simplă și sobră; el povestește pe scurt faptele, fără să treacă sub tăcere propria participare la evenimente. Informația lui se bazează pe surse demne de încredere, precum Historia ecclesiastica tripartita, tradusă de puțină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Constantinopol nu au fost mult mai bune. Conciliul de la Calcedon recunoscuse titlul de patriarhat al sediului din Constantinopol, însă această hotărîre, determinată de presiunile exercitate de curtea bizantină, fusese contestată de Leon cel Mare, așa cum am văzut (p. 000). Patriarhul Ioan Postitorul (582-595), susținut de împăratul Maurițiu, a adăugat la titlul său și pe acela de „ecumenic”, în ciuda opoziției lui Pelagius al II-lea și apoi a lui Grigorie, care a adoptat pentru sine titlul de servus servorum Dei („slujitor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care se găsise Grigorie de Nazianz și se poate ca Grigorie să fi citit Omilia 2 a acestuia și tratatul Despre preoție al lui Ioan Gură de Aur. Regula a fost foarte răspîndită și a fost tradusă în greacă de patriarhul Antiohiei, Anastasius al II-lea, cînd Grigorie era încă în viață; la sfîrșitul secolului al IX-lea, regele Alfred a tradus-o personal în saxonă. Ca om al Bisericii, conștient de importanța liturghiei, i se atribuie două texte la fel de celebre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai mare parte a informațiilor despre viața sa provin din istoriile ecleziastice scrise de Socrate, Sozomen, Teodoret și Nichifor Calist, ca și din Dialogul despre viața Sfîntului Ioan Gură de Aur al lui Palladius. Teofil trebuie să fi fost ales patriarh al Alexandriei de către episcopii reuniți pentru funeraliile predecesorului său, Timotei, între iulie 384 și iulie 387. A condus Biserica egipteană ca un principe lipsit de scrupule, preocupat mai cu seamă de consolidarea puterii sale. A făcut eforturi constante pentru a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
consolidarea puterii sale. A făcut eforturi constante pentru a obține controlul asupra Patriarhiei de la Constantinopol, care fusese proclamată de către conciliul ținut aici în 381 a doua autoritate creștină după Roma, în timp ce Alexandria fusese retrogradată pe locul al treilea. La moartea patriarhului Nectarie în 397, Teofil s-a străduit să-l impună ca succesor pe preotul Isidor, omul său de încredere, însă influentul Eutropius, ministru al împăratului Arcadius, l-a numit pe preotul antiohian Ioan Hrisostomul, obligîndu-l pe Teofil să-l hirotonisească
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
credincioșii din Constantinopol și, de altfel, solid atestat în tradiția teologică. Chiril l-a atacat întîi într-o scrisoare trimisă călugărilor din Egipt, apoi în epistola sărbătorească din 429 (pentru aceste scrieri cf. infra), pentru a se adresa apoi chiar patriarhului de Constantinopol. Dacă într-o primă scrisoare adresată lui Nestorie (Epist. 2) se limita să-l invite să accepte termenul Theotokos, în cea de-a doua (Epist. 4, scrisă între 26 ianuarie și 24 februarie 430), pornind de la primirea făcută
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Romei, Celestin, căruia îi trimisese deja extrase tendențioase din predicile lui Nestorie (și de a cărui reacție se folosise pentru a-și ataca direct adversarul) și făcuse apoi să-i parvină a doua epistolă către Nestorie cu o traducere latină. Patriarhul de Constantinopol i-a scris și el lui Celestin, care însă, indignat de calda primire făcută de Nestorie unor pelagieni, l-a condamnat în cadrul unui sinod roman din august 430, scriindu-i apoi lui Chiril pentru a-l numi reprezentant
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
arestarea lui Chiril, a lui Memnon și a lui Nestorie și prin condamnarea tuturor hotărîrilor conciliului. Nestorie a acceptat destituirea și s-a întors în Antiohia, în timp ce Chiril bombarda curtea imperială cu scrisori; împăratul a sprijinit alegerea lui Maximian ca patriarh de Constantinopol la Antiohia, care era controlată susținătorii lui Chiril (25 octombrie), și nimeni nu l-a mai putut opri pe acesta cînd, înainte de revocarea arestului la domiciliu, a vrut să plece la Alexandria unde, la 30 octombrie, i s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
această operă nu face decît să reproducă texte din cartea a treia din scrierea Contra arienilor a lui Atanasie. în prima sa scrisoare trimisă lui Nestorie (Epist. 2), Chiril afirmă că a compus cînd mai era încă în viață Atticus, patriarhul de Constantinopol (mort la 10 octombrie 425), „un mic tratat despre Sfînta și consubstanțiala Treime, ce conține și o expunere despre întruparea Unului-născut, în consonanță cu ceea ce am scris acum”, și că i l-a citit lui Atticus, episcopilor și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Thesaurus de Trinitate” de saint Cyrille d’Alexandrie. Questions de critique littéraire, RHE 45 (1950), pp. 25-81. Opere din timpul controversei nestoriene Cele cinci cărți ale scrierii Contra anatematismelor lui Nestorie, din 430, sînt o confutație a discursurilor rostite de patriarhul de Constantinopol, din care reproduc și extrase. Chiril aduce în discuție numeroase pasaje cristologice din Noul Testament, interpretîndu-le în sensul uniunii ipostatice dintre Logos și carne: Logosul, existent dintotdeauna împreună cu Tatăl, „a ales să aibă, împreună cu trupul, și nașterea trupului, ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cf. p. 000), mai incerte sînt alte mărturii despre acțiuni analoage (în special ale lui Ioan Hrisostomul și Teodoret al Cyrului). Potrivit epistolei 83 a lui Teodoret al Cyrului (din 448), Chiril i-ar fi trimis tratatul Contra lui Iulian patriarhului Ioan de Antiohia, în exercițiu între 428-429 și 441-442. Cum relațiile dintre cei doi au fost proaste pînă în 433-434 și apoi prin 438 (cf. supra, datele despre viața lui Chiril), rămîn în discuție anii 434-437 și 439-441; de obicei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
moduri absența celei de-a treia omilii; încă din secolul al XVII-lea s-a dovedit însă că nu există nici o lacună, chiar dacă, din rațiuni practice, se păstrează în continuare numerotarea tradițională. Epistolele se referă la anii 414-442. Chiril devine patriarh la 17 octombrie 412; cum epistolele sărbătorești erau citite în general de Bobotează și, ca atare, erau pregătite și trimise cu mult înainte, epistola pentru anul 413 fusese probabil redactată de Teofil, ceea ce explică absența ei din dosarul lui Chiril
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aceste epistole se găsesc multe informații despre istoria Egiptului: o dovedesc epistolele 7 și 8 (din anii 419 și 420), care au ca punct de pornire foametea și grindina ce devastează cîmpurile, provoacă sărăcie și duc la apariția banditismului, căruia patriarhul încearcă să-i pună stavilă. în 1907, F. Conybeare a publicat versiunea armeană a unei scrisori a lui Chiril către Theodosius al II-lea, care avea anexat și un calcul pascal pentru anii 403-512, stabilit de Chiril însuși la cererea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că el și gărzile sale de corp (parabalani) au fost protagoniștii unor acte de violență și ai unor manifestări de autoritarism față de necreștini și de „eretici”. De altfel, el continua astfel o tradiție a gestiunii puterii instaurată de unchiul său, patriarhul Teofil, care o practicase cu multă abilitate. Nu trebuie uitată responsabilitatea lui Chiril în cazul odiosului linșaj al Hypathiei. însă ceea ce el a realizat ca autor de scrieri teologice a marcat profund întreaga dezvoltare ulterioară a creștinismului și a făcut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poate elevul lui Teodor de Mopsuestia. Potrivit lui Ghenadie (Despre bărbații iluștri 53), și-a cîștigat ca predicator o mare faimă, care l-a determinat pe împărat să-l sprijine atunci cînd scaunul episcopal de la Constantinopol a devenit vacant. O dată numit patriarh, Nestorie i-a combătut cu mult zel pe evrei, pe de o parte, și pe cei pe care îi considera eretici, pe de altă parte, și a inițiat măsuri împotriva arienilor, novațienilor, macedonienilor și quartodecimanilor. întemeindu-și predicile pe cristologia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a lui Cristos, separa cu grijă trăsăturile umane ale lui Cristos de cele divine -, a afirmat că Maria nu putea fi definită ca Theotokos, „mamă a lui Dumnezeu”, ci doar ca Christotokos. Reacțiile provocate de această poziție i-au dat patriarhului Chiril al Alexandriei ocazia de a interveni împotriva lui atît la curtea imperială, cît și pe lîngă episcopul Romei, inițiind astfel un conflict în care dezbaterea ideologică era și o formă de manifestare a rivalității dintre cele două mari patriarhate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]