64,416 matches
-
teribila prezență prin absență a "mortului", adică a eroului civilizator din locul unde nu se întîmplă nimic și colecția de reptile conservate a lui Engster Grațian, un panopticum scufundat în tăcere, ca semn al realului pe care și-l asumă personajul și ca simbol al unei umanități înghețate, conservată în stadiul primar al evoluției sale. Apoi, pustiirea orașului (odată cu învierea lugubră a morților) și scufundarea lui în noroi desemnează prăbușirea unei societăți în plan moral: adică moartea sa: "Așa cum orașul se
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
Diori Hamani, primul președinte al Republicii Niger, iar însemnările sale din această perioadă pot fi citite și ca un foarte interesant studiu politologic antropologic și etnologic. Paginile sînt, fără îndoială, interesante, dar, dată fiind excentricitatea (în sens etimologic) locului și personajele total necunoscute cititorului mediu din România este posibil ca ele să nu fie pe gustul tuturor. Mai ales că acoperă 2/3 din carte. În mod sigur apariția acestei cărți nu va bucura pe toată lumea. Dezarmant de sincer în confesiunile
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
moare, bla-bla-bla, dar nici ziaristul care-o face nu se simte prea bine. În special ăla de tabloid. Ziaristul de tabloid suferă, oameni buni, de o boală gravă, care se accentuează pe zi ce trece: boala vorbitului de unul singur. Personajele cu care stă de vorbă ziaristul de tabloid, când se așază el la tastatură să-și scrie materialele, provin cel mai adesea din lumea mondenă: „Cabral, cui vrei să-i cumperi mașina?“, îl interpelează Libertatea de miercuri pe Cabral, care
Când ziaristul de tabloid vorbeşte singur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21193_a_22518]
-
că există acolo niște oameni al căror job e mai mult decât ciudățel. Stau toată ziua pe La Rambla (cel mai populat pietonal din Barcelona, aglomerat cam ca metroul bucureștean la ora la care ies oamenii de la serviciu), costumați în diverse personaje și se trag în poze cu trecătorii. În schimbul pozei, li se oferă câțiva cenți. E plină La Rambla de îngeri, de draci, de bebeluși, de d-ăia negri care respiră greu, de copaci, de vampiri, de indivizi “fără cap” și
Job de vampir, condiții grele, salariu mic by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21216_a_22541]
-
cu trecătorii. În schimbul pozei, li se oferă câțiva cenți. E plină La Rambla de îngeri, de draci, de bebeluși, de d-ăia negri care respiră greu, de copaci, de vampiri, de indivizi “fără cap” și de tot felul de alte personaje. Majoritatea stau împietriți, ca niște statui. Se mișcă doar preț de câteva secunde și doar când au de făcut câte-o poză. Cum o fi să ai un astfel de “serviciu”? V-ar plăcea?
Job de vampir, condiții grele, salariu mic by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21216_a_22541]
-
cele mai frumoase romane pe care le-am citit vreodată, după care s-a făcut Parfumul lui Tom Tykwer, unul dintre cele mai proaste filme pe care le-am văzut vreodată. Acțiunea ambelor producții se petrece în Grasse. Acolo învață personajul principal, Grenouille, știința parfumurilor și acolo se decide să creeze, cu mâinile și mintea lui, parfumul absolut. În contextul întâlnirii cu Grasse, am mai aflat ceva simpatic: sub anumite aspecte, francezu-i la fel de varză ca românu’! Cum ajuns la concluzia asta
Orașul în care a trăit și a ucis Grenouille by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21226_a_22551]
-
decide să creeze, cu mâinile și mintea lui, parfumul absolut. În contextul întâlnirii cu Grasse, am mai aflat ceva simpatic: sub anumite aspecte, francezu-i la fel de varză ca românu’! Cum ajuns la concluzia asta? La un moment dat, având îndoieli în privința personajului care voia să facă parfumul perfect, am cerut ajutorul unor localnici. Le-am zis de roman, le-am zis de film, apoi le-am spus numele “Grenouille”, întrebându-i dacă mi-l amintesc corect. Nimic. Lemn. Habar n-aveau. Nici
Orașul în care a trăit și a ucis Grenouille by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21226_a_22551]
-
unor localnici. Le-am zis de roman, le-am zis de film, apoi le-am spus numele “Grenouille”, întrebându-i dacă mi-l amintesc corect. Nimic. Lemn. Habar n-aveau. Nici de carte, nici de prostia de film, nici de personaj. Asta mi-a amintit de niște materiale văzute la TV, acum mai mulți ani, cu concetățeni de-ai noștri care, întrebați de Eminescu, răspundeau cu “Nu știu, nu sunt din București!”. Francezii din Grasse nu mi-au servit nici măcar scuza
Orașul în care a trăit și a ucis Grenouille by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21226_a_22551]
-
frustra îngrozitor. Te uiți și te oftici, pe minut ce trece, din ce în ce mai tare. O vezi pe Natalie Portman, care face un rol absolut genial, și te întrebi de ce dracu’ n-a avut noroc de un scenariu care s-o merite. Personajul ei, Nina, e o balerină căreia i se oferă șansa vieții: cele două roluri principale din Lacul lebedelor, Lebăda Albă și Lebăda Neagră. Pentru Lebăda Albă e perfectă, pentru că Lebăda Albă e ea însăși: diafană, sensibilă, delicată și eminamente inocentă
Ce film mişto ar fi fost “Black Swan”, dacă n-avea un scenariu de rahat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21279_a_22604]
-
Simona Tache Acest text va fi genera, probabil, o emisie de dejecții, de blesteme și urări de cancer, din partea unuia dintre personajele la care se referă. Mi-o asum și mă lasă rece, căci nu e prima oară când sunt subiectul injuriilor lui. M-am imunizat, așa cum ne-am imunizat cu toții, în fața comportamentului de maimuță turbată la gratii. Așadar, iată ce vorbesc
Cum vorbesc Badea și Gâdea la telefon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21267_a_22592]
-
registru, e un prost, un incompetent și un impostor, exact cum i-ai zis tu, urangutanul ultracompetent, că e. Sau, mă rog, cum i-ai grohăit și i-ai împroșcat bale în față, pe limba ta. Întotdeauna am crezut că personajele de genul ăsta (altfel, niște nefericiți jalnici ai soartei) trebuie ignorate. Și o cred și în continuare, doar că, uneori, e greu și te apucă o scârbă de-aia infinită, de-ți vine să te dezbraci de toată educația și
Despre suferinzii de cultul propriei personalităţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21292_a_22617]
-
chiar a făcut toți banii. Notă mediocră lui Cameron pentru regie și scenariu, dar nota 11 pentru lumea imaginară prin care m-a plimbat. E așa de frumoasă și de diafană, că, vorba cuiva, îți vine și ție, ca și personajului principal, să te îndrăgostești și să rămâi în ea. Iar creaturile cu care ea e populată sunt splendide. Au corpuri longiline, albastre, cu cozi frumoase, niște ochi ireali, o grație și o agilitate absolut fascinante. Jos pălăria și în fața băieților
Avatar – un film slăbuţ, dar un desen animat superb! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21304_a_22629]
-
prietenii de dragul cărora trebuie mereu să faci câte ceva sau să fii altcineva. "Endgame" la American Conservatory Theater în Sân Francisco (2012) În “Sfârșit de partida”, Samuel Becket desenează un mini-univers aparent absurd (și cu nimic mai puțin real) în care personajele se torturează reciproc, supliciul ține loc de iubire, iar supunerea ține loc de prietenie. Am văzut de curând un spectacol cu această piesă și mi-a rămas în minte unul dintre monologurile slujitorului: “Îmi spun uneori - Clov, trebuie să înveți
Prietenia ca o corvoadă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82383_a_83708]
-
la fel de răspândită în rândul participanților la revoluția hipsterilor că și în rândul detractorilor ei. Dar despre asta, într-o însemnare separată. Problema principală a Pieței Universității e că îi lipsesc liderii. De acest vid au profitat în ultimul timp unele personaje ce s-au dus să-și ia șuturi de la dentiștii camuflați în mineri, altele s-au erijat în susținători ai mișcării dând apă la moară celor ce-l văd pe Soros peste tot. Duminică la protest am văzut oameni, nu
Revoluția Hipsterilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82387_a_83712]
-
-și mulțumească publicul, Radu poate fi chiar agreabil (ceea ce, îmi dau bine seama, pentru cititorii lui de pe blog e aproape o insultă). Am încetat să-l citesc după ce mi-am dat seama că mi-e tot mai greu să separ personajul plin de ură de pe blog de omul pe care l-am cunoscut și care mi s-a părut cel mai adesea de bun simț. De la o vreme, mi s-a părut că nu mai face foarte bine distincția între ce
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]
-
Radu suferă de o formă de bovarism galopant: a jucat așa de bine și așa de multă vreme rolul mitocanului nedus la biserică, care face concurs de râgâieli cu vecinii de pe blog, încât a ajuns să se identifice cu propriul personaj. N-am nicio îndoială că o să-i treacă, pentru ca, așa cum a aflat și Zoso, nu se poate trăi cu adevarat din asta. Chiar dacă pornim de la principiul junimist “Anecdota primează!”, există totuși mizerii bine scrise și mizerii scrise mizerabil. Textul lui
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]
-
de Constantin Negruzzi) :: colaj de Bogdan Petry damn it... chiar și rimează Da’ cine e Alex de data asta? Acum vrem capul HIDREI care face posibil ca de la Lapusneanu încoace să dăm “poporului prostit” aceiași retzeta a îndobitocirii cu alte personaje în decor. Invata-ne pe noi a vana HIDRA cu ochi închiși căci oricum nu o vede nimeni dar ...n-am îndoială că o simte toată lumea. De ceva ani simt și înțeleg...astia-s mulți, dar noi suntem tineri, deștepți
Proști, dar mulți by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82426_a_83751]
-
este nesimțirea cu care acest maimuțoi opărit aruncă în stânga și în dreapta cu niste presupuse fapte de omenie. Este poate doar opinia mea că faptele bune nu trebuiesc expuse public cu orice preț. Fluturând cu fapte bune pe la nasul oamenilor, acest personaj nu face decât să atragă atenția asupra ipocriziei și cvasianonimatului în care se zbate. Oricum tu nu înțelegi nimic pentru că ești doar o farmacista (echivalentul unei vânzătoare de shaorma). Una mică fără ceapă te rog... Subscriu lui Ion. Decât să
Poate cea mai importantă lecție de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82424_a_83749]
-
copilărie petrecută pe platoul de filmare între aparate de filmat, reflectoare și decoruri, Medeea Marinescu este una dintre cele mai calde prezențe cinematografice de la noi. Cu aceeași privire senină ca cea de acum aproape 30 de ani pe când interpreta celebrul personaj Mirabela, Medeea vorbește despre timp, despre pasiune, despre familie și despre dreapta măsură care trebuie ținută între ele. E o vorbă din bătrâni care spune că “fiecare lucru trebuie făcut la timpul său”. Există un timp când trebuie să te
Povestea unei secunde by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82468_a_83793]
-
în spinare, fără să o fi cerut, la o vârstă prea fragedă, o povară prea grea pentru el (e un exemplu bun pt de ce nu e regalitatea o idee bună). Că a trăit evenimente importante și în unele a fost personaj principal (23 august). Dar... să scrii nu numai “Regele”, “Majestatea Să” dar până și pronumele referitroare la el cu majuscula, ceea ce nu se face decât pt Iisus Hristos ?! La urma urmei, a fost un om destul de obișnuit pus într-o
Regele nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82442_a_83767]
-
dl tomescu, ne așezăm la aceeași masă în hol, pentru lucruri diferite evident. ușor diferit față de cum îl știam din concertele de la radio. avea și vioară, io ca să intru puțin în conversație și să mă asigur că n-am greșit personajul, îl întreb “în pachetul asta e ceea ce cred eu?” arătând din cap complice către husa cu pricina și cu stradivarius. da, zice, dar n-ar însemna mare lucru dacă n-ar fi și muzicianul. m-am intimidat la comanda, am
Magicianul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82471_a_83796]
-
Dragoș Bucurenci Răspunsul cel mai simpatic la întrebarea “Cu ce personaj de teatru credeți că semăn cel mai tare” a fost... a fost... Să vă spun mai întâi cine s-a calificat în finală. Rică Venturiano era răspunsul corect, dar l-am și jucat pe Rică acum câțiva ani, așa că era
Cine-aș fi dacă aș fi un personaj de teatru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82493_a_83818]
-
pe Rică acum câțiva ani, așa că era oarecum servit. Nu se pune. Tipătescu, “spilcuit, oportunist, carierist” mi-a plăcut. Și d. Lefter din “Două loturi” pentru că, deși n-aș juca în viața mea la jocuri de noroc, mă recunosc în personajul care-și pierde frecvent firea în fața unei realități mai mereu “viceversa”. Totuși, am hotărât să acord premiul oferit de Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu și Jurnalul Național (câte un exemplar din Vasile Alecsandri - Teatru și I. L. Caragiale - Teatru și
Cine-aș fi dacă aș fi un personaj de teatru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82493_a_83818]
-
cu ‘O scrisoare pierdută‘, versiunea antologică în care joacă Radu Beligan și Birlic) lui Adrian, care m-a comparat cu Oberon din Visul unei nopți de vară. Habar n-am dacă aș fi vreodată în stare să-l joc, dar personajul îmi place cu siguranță. Nu doar pentru că o arde cu nonșalanță pe jumătate dezbrăcat printre tot felul de nimfeturi, dar empatizez cu nervii care-l cuprind atunci când lucrurile nu ies așa cum vrea el și care îl fac să dea toată
Cine-aș fi dacă aș fi un personaj de teatru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82493_a_83818]
-
Dragoș Bucurenci Pentru azi v-am pregătit o întrebare de o mie de puncte. Cu ce personaj de teatru vi se pare ca semăn cel mai tare? Hai, s-auzim! Turnați aici! Cel mai simpatic răspuns primește câte un exemplar din Vasile Alecsandri - Teatru și I. L. Caragiale - Teatru și un DVD cu ‘O scrisoare pierdută‘, versiunea antologica
Ce personaj aș fi? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82496_a_83821]