4,062 matches
-
în cap acel lucru trebuia să se întâmple și dacă se crăpa pământul sub ea. La una dintre inspecțiile tehnice, prietenul meu încape pe mâna șefei. Fata îl prelucrează până când acesta își pierde orice picătură de alcool din cap. Îi picase cu tronc. "Nenorocitul are ceva în scăfârlie, zice fetița de protocol, ce caută printre bandiți, ia să văd ce se petrece cu această creatură", și niciuna, nici alta îl face să priceapă ce se întâmplă în jurul lui, îi deschide ochii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îi venea să plângă și în vis, o parte din creierul lui era treaz, se uita la el cum visează, se amuza de prostiile care îi treceau prin cap, stătea la poalele dealului și se uita în sus, aștepta să pice ceva din văzduh, deși știa că în afară de ploaie și de zăpadă ce altceva poate să cadă din cer, dar el aștepta, era prizonier la poalele dealului și prizonierul visului său străveziu, aștepta ca un prost să cadă ceva din cer
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ochi, "să nu-mi spui că nu-ți place whisky-ul, să nu recunoști, că te faci de rușine între nătărăi, dacă nu-l bei să-l păstrezi pentru mine", spune Silvia, privind cu ură spre musafiri. "Vezi că o să pice Jozsi, un ungur arădean venit cu prima garnitură de legionari, bun prieten cu Ștefi, de două săptămâni i-a murit a doua nevastă, ăsta le mănâncă pe pâine, se spune că este un depravat". Se întoarce pe călcâie și pornește
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca și cum ar fi înțeles ce zice, deși era sigur că nu pricepe fir de vorbă românească. Iov, însă, după ce a stat, o țâră, pe gânduri, a zis: Poate că om mai veni, pe aici, neică Vartolomei. Poate că om mai pica și în pețit la dumneata... Pe Vartolomei îl mânca, încă, de demult, în podul palmei, să înceapă lucrul la morișca lui de vânt. Vorbele, fără noimă, ale lui Iov i-au intrat pe o ureche și-i ieșiră pe cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu oarecare și instantanee amicalitate. Vino, vino, mai aproape, prietene! spuse Profesorul cu convingere și atât de imperativ, încât masivul gonflabil nu i se putu împotrivi, deși se supuse fără chef. Considerându-l din ce în ce mai mult drept un învățăcel ce-i picase la îndemâna expunerilor sale, Profesorul brodă rapid o teză privind multiplicitatea aspectelor realității, precum și operațiunea de reproducere și aducere-aminte în procesul cunoașterii, executat pe fundamentul memoriei primordiale. La un popas oratoric, impus de constrângerile terenului denivelat, îi spuse, cu o bruscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pat. Se joacă cu hamsterii. Și eu stau și îi văd. Mai bine le dau lor de mâncare decât să mănânc eu. Și nu-i dau la nimenea. Nu au valoare ăștia pentru mine. Nu-i dau nici să mă pice careva cu ceară. De ce să fac eu așa ceva? Să dau sentimentele mele pentru patru penale? Czampar: Am niște hamsteri, care mi-a fătat acuma, și trebuie să-i cer lu’ domnu’ comandant niște talaș. C-am două șoricioaice care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-i cheltuiam în familie. La săpături, la turnat plăci de betoane, zidărie, muncă brută. Se câștiga 15-20 de mărci pe zi, pe lângă mâncare și țigări. Plus se punea și ordonanța, era un ban. În ’99, șantierul naval scoate posturi și pică și soția la șomaj. Ordonanță, șase luni. Cât am avut bani, viață frumoasă, de unde cheltui, când s-au terminat banii, amărâți. Am început să merg la sor-mea la Craiova, să muncesc acolo, la sapă, la vie, la porumb. Soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ceea ce furam. Nici de hoț de buzunare nu eram bun. Îmi tremură mâna acolo. Trebuie să ai talent ca să furi din buzunar. Și nici nu-mi plăcea, pentru că era foarte riscant. Și acolo, poate mi-ar fi părut rău să pic la pușcărie, c-am întâlnit o grămadă de cazuri, pentru o batistă, bilete și valori de nimic, să fii câte cinci-zece ani, e ceva foarte regretabil. Erau mai bune magazinele, restaurantele, deci, ce se putea sparge. Era să fim prinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
deci între șah și table se bagă magnet pisat. Într-o parte. Și după aia faceți și zarurile cu plumb în ele sau, eu știu, ceva care să atragă. Și se bagă pe unu, pe doi se bagă, ca să-ți pice șase și cinci, deci să-ți pice cele mari. Când ai nevoie de zar mic, dai în partea cealaltă, unde nu-i macara. Când ai nevoie de zar mare, de fugă, dai la macara. Dacă-l prinzi, plătește dublu. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
magnet pisat. Într-o parte. Și după aia faceți și zarurile cu plumb în ele sau, eu știu, ceva care să atragă. Și se bagă pe unu, pe doi se bagă, ca să-ți pice șase și cinci, deci să-ți pice cele mari. Când ai nevoie de zar mic, dai în partea cealaltă, unde nu-i macara. Când ai nevoie de zar mare, de fugă, dai la macara. Dacă-l prinzi, plătește dublu. Deci așa se face. Joc cu tine barbut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu trenul cu el, până unde pleca el, la mama dracului, trebuia s-adoarmă. Sau să rămână singur în compartiment... Mai dădeai și eșecuri. N-aveau ăia sau nu puteai să-l faci, că erau prea mulți. Cu tâlhăria am picat a doua oară. Deci, în ’93. ’94. Tocmai în Gara de Nord. După ce l-am tâlhărit, am rămas în gară, ca să mai facem. Și ne-a luat pe sus. Ei venise la sigur, fiindcă respectivii ne văzuse cine suntem și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe-afară, ce s-a mai deschis... noutăți! Și tot ce-am făcut înainte, făceam. Aveam doar un cuțit, care-l cumpărasem din pușcărie. Am luat metroul și m-am dus să fac rost de bani. Tâlhărie, furat, depinde ce pica. Nu mergeam la un prieten, pentru că deja mă plictisisem de prieteni. Mai bine te-nțelegi cu un dușman decât cu un prieten. Prima a fost în ’94. L-am bătut pe unu’, c-ar fi vrut să ne dea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
încolo mai simt pe vreunul că vrea să-mi facă rău, îi fac eu rău, ca să nu mai sufăr eu din cauza lui altul. Păi, de ce să vin la pușcărie degeaba, că mă dă unul sau altul în primire? A, dacă pic eu din prostia mea... Nu mă dădea pe nedrept. Dar vreți să vă spun ceva? Atâta timp cât fura și el, nu cred că venise timpul să devină el băiat bun cu garda și să-i dea pe toți în primire sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mine“ - „Vin, neică“. Am zis, de ce să nu profit, că și-așa nu aveam bani, hai să mă duc cu domnul Nicu și să furăm ce găsim pe la mașini. Ce-om găsi noi prin scule, casetofoane, ce-o fi, ce pica. Și, după ce-am terminat, aveam pe cineva la gară, care vroia un casetofon de mașină - un taximetrist. Și i-am spus lui Nicu: „Nicule, tu intră aicea, în ruine, până mă întorc eu!“ - „Bine“. Am luat ăla, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
douș’cinci de lei. Am cărat toată noaptea, câte unul, nu m-am grăbit. Era o vilă, un sediu al unei firme de construcții, și acolo aveam eu o reședință: cu banchete de la mașini, pe care nu le vândusem - pentru că pica bani, nu le mai vindeam. Mergeam la discoteci, baruri, să mă distrez, pocher, disco-baruri, videoteci. Dormeam până la unșpe-douășpe, apoi îmi făceam plinul la buzunar în oraș, și până la unșpe-douășpe noaptea să-i și cheltui - ce mai făceam după aia, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au petrecut deloc așa. Călugărul a răspuns simplu și iertător: „Suntem și noi oameni, fiule...” Am tăcut, ca să nu prelungesc starea creată de remarca mea, și îmi arunc privirea pe hotarnica din 14 iunie 1671 (7179) ce tocmai mi-a picat în mână. Citesc: „Milostive și luminate doamne, să fie mărie dumitali sănătos. Dăm știre mării dumitali că au vinit egumenul și cu tot săborul de la svânta mănăstire Cetățuia, cu cinstită cartea mării dumitali, scriindu la noi ca să mergem la hotarul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Nu poți să-ți asumi singur răspunderea de a aduce un necunoscut în casă, și unde mai pui că e și străin. Un descendent al lui Napoleon vine în Japonia... Și are de gând să stea la ei! Vestea a picat ca un trăsnet în acea dimineață senină, gata-gata să tulbure pacea familiei. Pașii repezi ai lui Tomoe pe scări în jos sunau ca o rafală de mitralieră. Fratele se îmbrăcă în grabă și o urmă, târându-și brâul chimonoului. — Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Nenorocirile cu Gaston începuseră chiar din ziua sosirii. După ce au părăsit vaporul, Tomoe a consimțit să plătească taxiul, deși deloc încântată de faptul că trebuie să scoată iar o groază de bani din buzunar pentru acel vagabond care le-a picat pe cap. În taxi, Gaston s-a comportat ca un copil de trei ani. Nu s-a mai dezlipit de fereastră, fascinat de peisajul pe care i-l oferea Yokohama primăvara. Takamori încerca să-i explice câte ceva: — Gaston, aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Dacă se plimbă prin zona magazinelor“, gândi ea, „mai face vreo poznă de genul celei din restaurant. O să ne facă de râs peste tot.“ Nu-i ajungea bătaia de cap pe care o avea cu Takamori, mai trebuia să le pice din cer și imbecilul ăsta. — De s-ar termina odată cu nebunul ăsta...bombăni ea. Se uita disperată după Gaston. A oprit un grup de băiețași care se jucau pe stradă. — N-ați văzut cumva trecând pe-aici vreun străin? — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în gang silueta fantomatică a unei femei. Era femeia cu bandajul în jurul gâtului. — Sfinte Dumnezeule! strigă ea, surprinsă. Ame-chan de la hotel! Gaston clipi trist. Deși fusese dat afară din hotel, în toiul nopții, din cauza acestei femei, nu-i purta deloc pică. În inima pură a lui Gaton era imposibil să găsești vreo urmă de indignare sau ură față de semeni. Și copil fiind, indiferent de farsa care i se juca sau de brutalitatea camarazilor săi de joacă, prin firea pe care-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și Confucius, încearcă să descoperi azi ce ai de descoperit; mâine s-ar putea să nu mai exiști. Tomoe n-are pic de sete de cunoaștere în ea. Fii atent, Gaston. Un tip afon se numește onchi, iar unul care pică la examenul de șofat se numește unchi. Un înseamnă „șofat“, iar chi înseamnă „idiot“. Cu toate explicațiile lui Takamori, Gaston nu a înțeles nimic. — Renumitul scriitor de romane istorice vechi, Kōsuke Gomi, a picat mereu la examenul de conducere. Prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se numește onchi, iar unul care pică la examenul de șofat se numește unchi. Un înseamnă „șofat“, iar chi înseamnă „idiot“. Cu toate explicațiile lui Takamori, Gaston nu a înțeles nimic. — Renumitul scriitor de romane istorice vechi, Kōsuke Gomi, a picat mereu la examenul de conducere. Prietenii lui îi spun Unchi Gomi. Pricepi? Gomi înseamnă „gunoi“. „Excremente“ sună de parcă ar avea vreo legătură cu Biroul Metropolitan al Igienei Publice, nu? Spre dezgustul și disperarea lui Tomoe, Takamori a continuat cu prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
francez și s-a apucat să descifreze rândurile. Era scrisul îngrozitor al lui Gaston, care arăta ca niște viermișori ce traversau pagina. După ce a reușit să traducă cele două rânduri, le-a citit cu voce tare fratelui și polițistului: „Am picat de trei ori la examenul de admitere de la Seminar. Nu voi putea niciodată deveni preot misionar. Totuși, trebuie să merg în Japonia.“ Takamori și Tomoe s-au uitat unul la altul fără să scoată un cuvânt. Tomoe era absorbită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de seara în care a stat cu Gaston la fereastra lor de la etaj și au privit stelele. „Gaston a dispărut“, își spuse Takamori în gând, „dar așa a fost să fie. Era un om care trebuia să dispară...“ Le-a picat de undeva din cer. Asemenea eroinei din Povestea tăietorului de bambus, s-a întors acolo. Nu era doar pură fantezie. Astfel s-ar explica mai bine, într-un fel sau altul, menirea lui Gaston. După ce s-a despărțit de Iijima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
desprind liniștit de pe perete, le mototolesc în pumn și le arunc la coș. Nu nimeresc din prima. Dar mă gândesc, totuși, dacă n-ar fi bine să aduc ceva în loc, vreuna dintre pancartele de la meci, „Moldoveni cu limba lată/ Mai picați în C o dată”, de exemplu. Să nu intre bieții oameni în sevraj fără gazetă de perete. *** Ceardașul. SMS de la Adrian. „Ești în deal? Hai la I. De povestit.” Cred că pe azi mi-am încheiat cu brio socotelile cu Instituția-mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]