3,471 matches
-
urmă. Și-a vânturat pumnul în direcția lor, s-a oprit o clipă ca să strige două cuvinte - „Criminalilor! Criminalilor!“ - și apoi, complet scos din minți, a luat-o la goană pe Seventh Avenue cât îl duceau picioarele, izbindu-se de pietoni, clătinându-se, căzând, adunându-se de pe jos, dar fără să se oprească până nu a ajuns la colțul următor și taxiul a dispărut din raza lui vizuală. Rufus a văzut totul de la distanță, urmărind silueta tulbure a lui Harry în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu vecinii mei și îmi parchez mașina pe trotuar, tu cîștigi lupta cu vecinii tăi și îți pui și tu mașina pe trotuar, iar el reușește aceeași performanță, aceasta nu înseamnă că vom avea trei cîștigători competitivi, ci doar trei pietoni care, ca și vecinii lor, nu vor mai avea pe unde să circule ! Cultura nemulțumirii Am fost întrebat zilele acestea - și m-am întrebat și eu - cum se explică îmbulzelile isterice de la „reducerile” din supermagazine, la care am asistat cu toții
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Toată lumea știe de existența lor, mulți se plîng, dar nimeni nu reacționează. 3. Criminalitatea nu este apanajul „clanurilor”, ci al acestor rețele mult mai largi. Impunitatea, de asemenea. Dacă veți face o listă a oamenilor loviți mortal pe trecerea de pietoni, de pildă, veți vedea că șoferii nepedepsiți aparțin în număr mult mai mare clasei politice decît „clanurilor țigănești”. 4. Majoritatea infracțiunilor sînt făcute de „beizadele”, progeniturile impunitive ale primarilor, senatorilor, oamenilor de afaceri bine conectați și altor „baștani” ai rețelelor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
făcut nici pentru necaz, nici pentru fericire. Le combină însă destinul cum îl duce capul. Orice clipă se poate învecina cu neantul. Nu orice oracol a avut șansa întâlnirii cu Oedip. Bunica avea dreptate. Viața e ca o trecere de pietoni : o dungă albă, sub una neagră. În destinul oamenilor se simte ori mâna lui Dumnezeu, ori coada lui Michiduță. Greu i se poate găsi destinului un paratrăsnet. Răspântiile condiției umane se vor înmulți până la bagatelizare. Din ce ți-a fost
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
actuală poate transforma erorile în orori. Tehnica noastră a intrat cu mitraliera în Olimp. Epoca vitezei nu se dezice. În clasa întâi scriam pe tăblițe de ardezie. La maturitate, n-am dedulcit la calculator. S-ar putea ca în curând pietonii să circule pe străzi numai cu avizul psihiatrilor. Jertfa cerută de progres se materializează în dezordinea noastră spirituală și afectivă. Uneori ni se pare că harta lumii seamănă leit cu blana unei pantere. Grație tehnicii, ne putem vinde sufletul pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ca și fiica ei de 23 de ani pe atunci, mama unui îngeraș de doi anișori Oana. După decesul soțului, în urma exploziei unui tub de oxigen în timp ce suda, a urmat ginerele, lovit mortal de o mașină chiar pe trecerea de pietoni. Două văduve, mamă și fiică, una de aproximativ cincizeci și doi de ani, cealaltă fiica ei Mioara, care acum împlinise treizeci și cinci de ani aveau grijă de unica lor fiică și nepoțica Oana, care nu demult împlinise și ea treisprezece ani
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
treacă prin Piața Romană pe lângă florăria Codlea, să traverseze bulevardul Magheru prin dreptul cinematografului Patria, ca apoi, pe lângă Athenee Palace, să intre în Știrbei Vodă până la intersecția cu Bulevardul Dinicu Golescu, Piața Gării de Nord și Gara de Nord propriu-zisă. După orele douăsprezece noaptea, pietonul, ce se încumetă să parcurgă cu pasul asemenea itinerarii, se poate aștepta la orice minune, la care în alte împrejurări nici nu s-ar gândi: o nuntă canină sau felină a cărui ceremonial colectiv se desfășoară când după o benă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
precedenta, după ce se lovea de zidurile din jur și își schimba direcția, spulbera fulgii răzleți, antrenându-i într-un fel de mișcare dezordonată, ca apoi să se oprească în cine știe ce cotlon. Deși vremea se schimba în rău văzând cu ochii, pietonii, mai mulți ca de obicei, mișunau de colo-colo îngrijorați și atenți să nu calce prin băltoacele de apă amestecată cu fulgi de zăpadă și noroi, ce se formaseră chiar și pe trotuare. O senzație neplăcută de disconfort puse stăpânire pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
spuneau ei la școală cavalerul tristei figuri - da, da, chiar așa, semăn, semăn bine cu nebunul ăla din La Mancha. Sorbea din cafea și citea ordonanța nr. 137, art. 15, paragraful 21 Începînd de la data de 1 noiembrie a.c. circulația pietonilor pe străzi este interzisă după orele 21. Pentru evitarea accidentelor datorită camuflajului după lăsarea Întunericului cetățenii vor folosi lanterne sau nasturi fosforescenți. Art. 34, paragraful 5. Toți cetățenii nearieni vor fi mobilizați la curățatul zăpezii și alte operațiuni privind curățenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Rowe. — E mai bine așa. O să-l găsim la Întoarcere. Nu cred c-o să stăm mult. Pe măsură ce taxiul se Îndepărta, silueta lui Jones se pierdea printre autobuzele și bicicletele ce treceau pe stradă, contopindu-se cu figurile jalnice ale altor pietoni londonezi, pentru a nu mai fi văzut niciodată de cei ce-l cunoșteau. CAPITOLUL IV O SEARĂ LA DOAMNA BELLAIRS „Or fi și pe-aici ca și aiurea balauri la fel de veninoși ca și cei din poveștile mele.“ Micul duce 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aici! Poate că nici n-o să fie bombardament. — Ba au și apărut semnalele galbene, răspunse șoferul, punînd În mișcare motorul vechi, care Începu să păcăne. Trecură prin Knightsbridge, apoi prin Hyde Park, și de-acolo o luară pe Bayswater. CÎțiva pietoni se grăbeau spre case: autobuzele treceau fără să se oprească la stațiile facultative - doar apăruseră semnalele galbene. CÎrciumile erau ticsite. Oamenii strigau după taxi, iar cînd acesta se opri la stop, un bătrînel cu joben deschise portiera și se repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sforăitul cailor-putere. Scoțându-și nasul dindărătul parapetului, a aruncat o privire asupra pieței. „Ce debandadă!“ și-a zis el, observând cu tristețe neacordările de prioritate din sensul giratoriu, staționările interzise ale unor automobile pe spațiul verde și pe spinările unor pietoni, oprirea În totalitate a traficului, ceea ce pentru el avea conotația, ba nu, scuzați!, Însemnătatea unui stop cardiac În inima Cetății Eterne. Mai mult ca orice, gândul blocajului definitiv, calvarul oricărui agent de circulație pasionat de meseria sa, l-a cutremurat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mecanismului, astfel Încât a fost de-ajuns ca o mașină de gunoi să se fâstâcească, tăind calea unui taxi, pentru a se auzi câteva claxoane, iar el să coboare printre automobile, unde nu mai părea o entitate superioară, ci un simplu pieton, apoi cele câteva palme trântite peste caroseria unui Volvo au Încins din nou motoarele, iar orice nădejde de ordine s-a stins când cârligul unei automacarale l-a culcat la pământ, de data asta definitiv, cu creierii depuși pe parbrizul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ci una socială, adică perisabilă. Prin urmare, îl voi pune pe țăran să se folosească de bunurile create prin muncă reunită: să locuiască într-un bloc cu două sute de apartamente sau să se plimbe pe un bulevard cu mii de pietoni și sute de automobile. Nimeni atunci nu va mai putea spune „aceasta e proprietatea mea”, ci „aceasta e proprietatea noastră”. Iată așadar cum se naște simțul colectiv. De-a lungul generațiilor, el trebuie perfecționat. Atunci imaginea bunicilor ce-au rupt
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din nou, clipa, conturele. Le las să se înfrupte din melancolie și lene, ca să primesc, în schimb, peisajul trezit al vecinătăților. Prohibite prilejuri feerice ? Revăd vârstele florilor, cerul, marea și arborii, redescopăr scenetele de gen puse la cale de geniul pietonilor ce-mi intersectează calea. Călătorie apăsătoare și fără spor, pedeapsă prelungită în monotonie și presimțiri negre. Mă poartă, cumva, spre funeralii sau cununie ? Încerc să-mi reamintesc reacțiile ei abrupte, gata s-o năruie. Restrânsă la orice atac al urâțeniei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
secretul necu noscutului care traversa strada : „Despot vanitos și invidios, în inima căruia însă meditația și dragostea pentru Domnul nu sunt străine... însetat de mărire, ceea ce îl îndeamnă la căință și rugă“. Gazda se apropiase de fereastră, identificând, stupefiat, persoana pietonului. Cum izbutise să-l definească atât de exact, fără să-l cunoască ? „După felul cum întoarce capul“, ar fi răspuns modestul Johann Caspar. După-amiaza senină și toridă aparținea, însă, altor vremuri. Tânărul cu chip prelung și bucle blonde nu se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să-și acopere cu buzele dinții mult ieșiți în afară, nu reușește. Întinde palma sub palma cumpărătorului, trage lent bancnota. Primise biletul, reintra în sală. Alte două ore în cușca unei povești care rulează oricât. A venit seara violetă, dospită. Pietonii nu mai îndrăznesc decât mișcări restrânse. Furnicarul se leagănă, năucit de dorinți obscure. Oboseala, plictisul, neputințele. Ceasul oprit, ca și inima... — Dați-mi un bilet, repetă pentru a treia oară cinefilul. Mopsul e la datorie, cu ochii lipiți de somn
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Nu se privesc ; înaintează fără grabă ; vitrinele îi oglindesc alături. Sar peste o băltoacă. Domnul cu mustăcioară se oprește să ia un ziar. Strada coboară, în fața unui rond de tramvaie și autobuze. Îi disting deja : pași calmi, egali. Sunt un pieton, ca și ei, îi pot privi. Nu văd motive pentru atâta interes, continuă, dintr-o dată înviorat, domnul cu glasul scăzut. Doar nu se întâmplă o nenorocire, dacă schimbi serviciul sau meseria sau orașul. Respiri, cumperi discuri, cravate, cărți, colecționezi timbre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
întâmplat în vară ? De ce m-ai ocolit atâta vreme ? Celălalt roșește, stânjenit. Caută cuvântul, primul cuvânt. Explică potolit, cu pauze. Caută cuvintele potrivite. Îi văd, îi aud. Văd deja mașina gonind spre întâlnirea fatală, văd fiara apropiindu-se. Sunt un pieton, printre pietonii grăbiți, ca și ei. Îi văd, îi aud, văd fiara venind, o aud. Zăpada zace, murdară, în grămezi cenușii. Frig, umezeală. — Acum, a trecut. Poate ai fost mai loial. Eu n-aș fi fost așa. Aș fi acceptat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vară ? De ce m-ai ocolit atâta vreme ? Celălalt roșește, stânjenit. Caută cuvântul, primul cuvânt. Explică potolit, cu pauze. Caută cuvintele potrivite. Îi văd, îi aud. Văd deja mașina gonind spre întâlnirea fatală, văd fiara apropiindu-se. Sunt un pieton, printre pietonii grăbiți, ca și ei. Îi văd, îi aud, văd fiara venind, o aud. Zăpada zace, murdară, în grămezi cenușii. Frig, umezeală. — Acum, a trecut. Poate ai fost mai loial. Eu n-aș fi fost așa. Aș fi acceptat legătura cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
clovn. Din buzunarul stâng zboară un mic sul cu foi de caiet. Căciula cade, ca o plăcintă. Întoarce, aiurit, obrazul roșu de frig, capul tuns caraghios. Fiara gonește, se va apropia... „Hei, domnu’... foile“, mă grăbesc să strig spre zăpăcitul pieton. Străzi jilave, lunecoase din cauza ninsorii și noroiului... Soarele răzbise printre nori. O îngustă fâșie de lumină. Pentru o clipă, totul se învioră. Razele atinseră umărul pietonului care se întoarce brusc, să vadă soarele. Lunecă, neatent : firma galbenă, botul mașinii, parbrizul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Fiara gonește, se va apropia... „Hei, domnu’... foile“, mă grăbesc să strig spre zăpăcitul pieton. Străzi jilave, lunecoase din cauza ninsorii și noroiului... Soarele răzbise printre nori. O îngustă fâșie de lumină. Pentru o clipă, totul se învioră. Razele atinseră umărul pietonului care se întoarce brusc, să vadă soarele. Lunecă, neatent : firma galbenă, botul mașinii, parbrizul, ghiozdanul școlarului, cerul dintr-odată trezit și viu se rotesc în privirea lui mare. Scrâșnetul frânei, țipete, Salvarea. Nor alburiu, suspect, grăbite bătăi de aripă, gata
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Pe malul Acheronului - beton armat. Flegetonul - termocentrală. Metropolă de metropolă, uzină lângă uzină - se așteaptă un loc în barca lui Charon ce o sută! Și o mie de ani! (Răsfoiește ziarul.) Poftim! Soldat în termen descarcă arma din dotare în pietoni apoi își zboară creierii - altul - nici nu mai merită - te scârbești - îmi fac sânge rău degeaba. Ce plictiseală! Angheluță: Aici e și va fi mereu slăbiciunea voastră, să știi. Tudorel: Plictisul? Accedia? Angheluță: Ați pus întotdeauna preț pe cantitate, ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-se în dreapta și stânga pentru a se feri de privirile trecătorilor. Nu prea mulți fiindcă e târziu și e ceață. În lumina roșie a felinarelor totul pare o pânză subțire de nervi și sânge înnodată ici colo în câte un pieton întunecos. Sunt singură în tot universul, îi trece prin cap în timp ce tocurile de la pantofi țăcăne pe pavaj. Singură cu umbra mea. Aceasta i-o ia înainte așternându-se oblic pe asfaltul ud. Datorită ritmului stâlpilor de iluminat, umbra crește, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
public și presă a mișcării de idei în jurul gropii și chiar mai afund. În primul rând, dacă aceste gropi nu ar fi existat, ele ar fi trebuit neapărat inventate, adică săpate. Prezența lor este una educogenă, obligând pe toți indivizii pietoni să fie mult mai atenți pe unde calcă, alături de cine calcă și spre ce demers au ei de mers. Ori o atenție cultivată prin pericol poate contribui la dezvoltarea cifrei octanice a intelectului și, desigur, la creșterea stării de sănătate
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]