3,457 matches
-
performanță și realizări deosebite în agricultură, chimie, matematică, medicina, fizica și arte. Acest premiu, care concurează cu Premiul Nobel este acordat de către Knesset (parlamentul israelian) din fondurile Fundației Wolf din Israel, fondată de inventatorul și cel ce a fost ministrul plenipotențiar al Cubei în Israel, Dr. Ricardo Wolf. Fundația Wolf (1976), care are un statut de organizație neprofitabila și-a început activitatea cu un capital inițial de 10 milioane $, proveniți, în majoritate, din donația familiei Francisca și Dr. Ricardo Wolf, ctitorii
Premiul Wolf () [Corola-website/Science/309821_a_311150]
-
1982); 1986-1994 Pensionar pe invaliditate oftalmologică (gradul II); 1994 Conferențiar la catedra de economie politică și doctrine economice a Academiei de Studii Economice a Republicii Moldova (ASEM). 1966-1970 Membru Supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist al R.Moldova. 1976-1990 Membru Plenipotențiar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova. 1976-1980 Deputat al Sovietului Suprem de legislatura a IX al R.Moldova din partea circumscripției electorale Hancăuți, r-nul Edineț; 1980-1985 Deputat al Sovietului Suprem de legislaturta a X-a a R.Moldova din partea
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
puțin deschis pentru rege, a condus niște batalioane ale armatei centrale la Sagunto, convingând trupele trimise împotriva lui să i se alăture, și a intrat în Valencia în numele regelui. Președintele consiliului a demisionat atunci, și puterea i-a fost transferată plenipotențiarului și sfătuitorului regelui, Canovas del Castillo. În câteva zile, regele a ajuns la Madrid, trecând prin Barcelona și Valencia, fiind aclamat peste tot (1875). În 1876, o campanie viguroasă împotriva carliștilor, la care a participat tânărul rege, a avut ca
Alfonso al XII-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310405_a_311734]
-
președinte al Companiei "Renașterea". În anul 1994 este numit viceprim-ministru și ministru al Economiei în guvernul lui Andrei Sangheli. Apoi, la data de 18 martie 1997 este numit prin decret al președintelui Petru Lucinschi în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Moldova în Federația Rusă și prin cumul de misiuni și în Finlanda și Kazahstan. În anul 1995 a urmat cursuri speciale la Institutul de Perfecționare al Fondului Monetar Internațional. Timp de trei ani a avut calitatea de reprezentant guvernator
Valeriu Bobuțac () [Corola-website/Science/305052_a_306381]
-
la 23 decembrie 1999, după alte două tentative eșuate (Vladimir Voronin și Ion Casian), Parlamentul Republicii Moldova a votat un cabinet guvernamental, prim-ministru devenind astfel Dumitru Braghiș. Valeriu Bobuțac, a lucrat, în anii 1997-2001, în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Moldova în Rusia. La 7 noiembrie 2001, guvernul condus de Vasile Tarlev l-a numit pe Valeriu Bobuțac, ambasador al Rep. Moldova în Federația Rusă, în funcția de prim-viceministru al Afacerilor Externe. Cu toate acestea, Valeriu Bobuțac nu se
Valeriu Bobuțac () [Corola-website/Science/305052_a_306381]
-
Vladimir Țurcan. Apoi, în următorii ani, Valeriu Bobuțac a făcut parte din rezerva de cadre a Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova, ca ambasador la dispoziția Ministerului (2002-2005). La 12 ianuarie 2005, Valeriu Bobuțac a fost numit ca ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Moldova în Ungaria și prin cumul de misiuni și în Republica Cehă, Slovacia, Croația, Slovenia, Bosnia și Herțegovina, Sfântul Scaun și Comisia Dunării, avându-și reședința la Budapesta (Ungaria). Valeriu Bobuțac este căsătorit și are doi copii.
Valeriu Bobuțac () [Corola-website/Science/305052_a_306381]
-
(n. 28 iulie, 1896, București - d. 1 iunie 1975, București) a fost un diplomat, publicist și scriitor român. Ca diplomat a lucrat la Liga Națiunilor la Geneva și apoi ca ministru plenipotențiar al României în Turcia, Grecia, Bulgaria și Ungaria. A fost secretar general al Ministerului de Externe în perioada 1944-1945. Ca scriitor a publicat numeroase traduceri literare. s-a născut în București la 28 iulie 1896. Tatăl său, Nicolae Filotti era
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
comitet ar fi trebuit să fie Ion Pillat, Tudor Vianu, Perpessicius și Lucian Blaga. Lista lui Victor Eftimiu este votată cu 21 de voturi pe când lista lui Ion Petrovici întrunește doar opt voturi. În 1935 Eugen Filotti este numit ministru plenipotențiar la Ankara. Pentru politica externă promovată de Nicolae Titulescu, postul avea o mare importanță. Pactul Înțelegerii Balcanice fusese semnat cu un an înainte, dar Titulescu își dădea seama că eșafodajul creat era fragil și că erau necesari o serie de
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
necesari o serie de pași care să consolideze alianța astfel încât să poată acționa în mod eficient în cazul unor atacuri împotriva uneia din țările membre. De aceea, considerase necesar să numească diplomați care îi susțineau politica în posturile de miniștri plenipotențiari în țările semnatare. În ziua de 28 august 1936 Niculae Titulescu este demis de Regele Carol II, fiind înlocuit cu Victor Antonescu. Demiterea produce valuri. Mulți diplomați români își manifestă intenția de a demisiona. În general, atât în țară cât
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
a celor devotați lui Titulescu, au coincis cu readucerea în viața politică sau în activitatea diplomatică a unor personaje ca Anton Bibescu, Victor Cădere și alții, dusmani învederați ai lui Titulescu. În toamna anului 1936 Eugen Filotti este numit ministru plenipotențiar al României la Atena. Deși și Grecia era o semnatară a Înțelegerii Balcanice, noua poziție nu era legată de o continuitate a acțiunilor de întărire a alianței. După plecarea lui Titulescu de la conducerea Ministerului Afacerilor Străine, guvernul român a acordat
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
convocată o conferință la care să se ia o decizie. A fost mai degrabă o succesiune de tratative sau de schimburi de note diplomatice, prin care se încerca să se ajungă la un compromis acceptabil pentru ambele părți. În calitate de ministru plenipotențiar al României la Sofia, Eugen Filotti era direct implicat în aceste discuții diplomatice. La începutul negocierilor, eforturile politice au mers în direcții opuse. România voia să schimbe status-quo-ul etnic din regiune și să păstreze status-quo-ul teritorial, Bulgaria se străduia să
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
mare parte, în Dobrogea româneasca. Dar Eugen Filotti nu se mai ocupa de aceste urmări ale tratatului. El primise o nouă însărcinare care avea să se dovedească și mai dificilă. În vara anului 1941, Eugen Filotti a fost numit ministru plenipotențiar al României la Budapesta. Problemele populației române de pe teritoriul Ungariei, care cuprindea și nordul Transilvaniei, erau radical diferite de cele ale minorităților române din Grecia și Bulgaria de care Eugen Filotti se ocupase în posturile sale anterioare. Imediat după ocuparea
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
și din alte surse, consulul Marina a întocmit un raport cuprinzător relatând soarta care le era rezervată evreilor trimiși la Auschwitz. Acest raport a fost transmis lui Eugen Filotti, care la rândul său l-a transmis lui Vespasian Pella, ministrul plenipotențiar român de la Berna, care l-a înaintat Comitetului Internațional al Crucii Roșii de la Geneva. Aceste acțiuni ale lui Eugen Filotti au fost scoase în evidență în publicațiile lui Moshe Carmilly-Weinberger, șef rabin al Clujului în 1934-1944 Prin aceste acțiuni au
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
urmare o serie de insule românești din zona Deltei Dunării, ar fi fost cedate peste teritoriul cedat în 1940. Eugen Filotti a descoperit discrepanța și a obținut rectificarea documentelor. După semnarea tratatului de pace, Eugen Filotti a fost numit ministru plenipotențiar la Roma. Nu a putut însă să-și ia postul în primire din cauza opoziției delegatului Uniunii Sovietice în comisia de aplicare a armistițiului, care mai avea drept de veto referitor la numirile diplomaților români în străinătate, chiar și după semnarea
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
desfășurată la pavilionul Rom-Expo. S-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol (astăzi Istanbul - Turcia), a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghica Vodă (1849-1856), fiul lui Ioan Ghica (general de divizie, ministru plenipotențiar) și al Alexandrinei Moret de Blaremberg (descendentă din Henric al IV-lea, regele Franței). A avut patru frați și o soră: Grigore - ce a murit la o vârstă fragedă, Alexandru, Gheorghe și Ella - morți și ei de tineri, și Dimitrie
Vladimir Ghika () [Corola-website/Science/305068_a_306397]
-
murit la o vârstă fragedă, Alexandru, Gheorghe și Ella - morți și ei de tineri, și Dimitrie (1875-1967). A fost botezat și miruit ortodox, mama sa fiind o credincioasă foarte atașată de Biserica Ortodoxă, tatăl său fiind în acea perioadă ministru plenipotențiar al României în Imperiul Otoman. În anul 1878 este trimis la școală în Franța, la Toulouse, și va fi lăsat în grija unei familii protestante în ceea ce privește educația și practica religioasă, deoarece în zonă nu exista nici o biserică ortodoxă. O va
Vladimir Ghika () [Corola-website/Science/305068_a_306397]
-
director al Diviziei de Pregătire a personalului diplomatic și director general adjunct al Diviziei de Informare și Comunicare. Colette Avital a lucrat în diplomația israeliană ca atașat de presă la Bruxelles, consul și locțiitor de consul general la Boston, ministru plenipotențiar la Paris (1982-1985), ambasadoare în Portugalia (1988-1992) și a servit apoi în funcția de consul general la New York (1992-1996). În această ultimă funcție a avut rang de ambasador și s-a ocupat în mod special de dezvoltarea relațiilor cu liderii
Colette Avital () [Corola-website/Science/306023_a_307352]
-
(1858-1924) a fost un politician și diplomat român. A studiat dreptul în Germania și științe politice la Paris. Prima sa însărcinare a fost cea de reprezentant al României în Bulgaria. În continuare a fost trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Viena, Constantinopol și Londra (1912-1919). A fost ministru de externe român de la 15 octombrie la 30 noiembrie 1919 în Guvernul Artur Văitoianu, și a fost semnatar din partea României al Tratatului de Pace de la Saint Germain en Laye
Nicolae Mișu () [Corola-website/Science/306199_a_307528]
-
noiembrie 1869-27 ianuarie 1870) și în Guvernul Ion Ghica (3) (18 decembrie 1870-11 martie 1871). În 1875 a fost trimis ca agent al României la Paris (1875-1876; 1877-1880) și a ocupat acest post până în 1880, când a fost numit ministru plenipotențiar la Londra (prezentându-și scrisorile de acreditare la 31 iulie 1880) Și-a încetat misiunea la Londra în 1881 (prezentându-și scrisorile de rechemare la 10 august 1881). Motivul încetării misiunii a fost iritarea guvernului britanic datorată divulgării unor secrete
Nicolae Calimachi-Catargiu () [Corola-website/Science/306195_a_307524]
-
cu liderii comuniști. Frate cu arhitecta Mariana Celac, Între 28 decembrie 1989 - 28 iunie 1990 a făcut parte din Guvernul Petre Român (1), fiind ministru de externe. La 20 decembrie 1990, a fost acreditat în calitatea de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Regatul Unit al Mării Britanii și Irlandei de Nord. În perioada 1996-2000, în calitate de ambasador cu însărcinări speciale în Ministerul Afacerilor Externe, Sergiu Celac a efectuat misiuni în zona balcano-adriatică, Asia Centrală și Caucaz, Orientul Mijlociu și a participat la
Sergiu Celac () [Corola-website/Science/306203_a_307532]
-
de atașat de Legație, funcție pe care o ocupă în anul următor. A îndeplinit mai multe funcții în cadrul Ministerul de Externe: secretar III (1933), secretar II (1937), secretar I (1941), consilier (1943), consilier I de Legație (aprilie 1944) și ministru plenipotențiar clasa a II-a (din 15 august 1944). În paralel cu funcțiile din cadrul Ministerului, a fost trimis peste hotare ca secretar la Legația română de pe lângă Societatea Națiunilor (Geneva) (1933-1935), secretar de Legație la Stockholm (1937-1939) și la Riga (1939-1940). Revenit
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
ministerului de externe, astfel: A indeplinit misiuni diplomatice la Durazzo, Sofia, Atena, Berna, Budapesta, Viena, Washington, Riga, Tallin, Helsinki și Copenhaga. Cele mai importante misiuni au fost cele din țările baltice și cea de la Copenhaga. Este trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Riga (1 iunie 1932-15 septembrie 1935); Tallin (Reval) (1 iunie 1932-1 octombrie 1935); Helsinki (2 septembrie 1932-1 februarie 1934) și Copenhaga (1 mai 1938-15 octombrie 1939) În data de 10 octombrie 1939, este chemat în administrația central, posibil și
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
(n. 31 martie 1930, Goicea Mică, județul Dolj) este un economist și fost demnitar și diplomat român din România comunistă. La momentul Revoluției din 1989, era ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Franceză, funcție din care a fost rechemat la 31 decembrie 1989. Petre GIGEA, economist, diplomat și scriitor (pseudonim literar Petre G. Gorun), s-a născut la 31 martie 1930, în comuna Goicea Mică, județul Dolj. Tatăl
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
Consiliului Popular al județului Dolj, profesor la Universitatea din Craiova, Ministru al Finanțelor, Consilier al președintelui României, președinte al Consiliului Financiar- Bancar al României, Guvernator al României la Fondul Monetar Internațional, Guvernator al României la Banca Mondială, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al României la Paris și Ambasador al României la U.N.E.S.C.O., prorector al Institutului de Drept și Relații Internaționale ""Nicolae Titulescu"" din București, membru al Biroului Consiliului Național al Asociației Naționale a Economiștilor din România (AGER), vicepreședinte al Fundației
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
internaționale, cu 7 miniștrii ai Comerțului Exterior și Cooperării Economice internaționale, cu 6 alte personalități ale lumii contemporane, cu peste 40 miniștrii de finanțe, cu peste 200 președinți ai unor mari bănci comerciale internaționale, cu peste 150 ambasadori extraordinari și plenipotențiari ai unor țări acreditați în Franța și în România. 4. Ca recunoașteri internaționale, Petre Gigea figurează în dicționarul internațional „"Who's who in France"”, Edition Jacques Laffitte, Paris, începând cu anul 1988, și în dicționarul internațional „"European Biographical Directory"” - în
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]